9,824 matches
-
îi creaseră pe el, pe mine și pe Robby. Plutiră peste zâmbetul matern și umbriră mâna întinsă a unei surori și trecu peste toate lucrurile pe care ai fi vrut să le împărtășești cu ceilalți. Vreau să-ți arăt ceva, șoptiră fulgii de cenușă. Le priveai cum continuau să se înalțe dansând peste o multitudine de imagini din trecut, plonjând și zburând din nou în înalt, cenușa plutind deasupra unei tinere perechi privind în sus, apoi femeia își coborî privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite și se mișcă greoi. Abia îi aud șoptindu-se, ei, care de obicei vorbesc tare și etalează o poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care vorbea ieri Katrin Oebel... „Ai noștri”, scriitorii, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
descoperă că nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un alt ospătar, un fel de „șef de sală”, și ne șoptește cu politețe că recepția e pe bază de invitații. Îi spunem că a fost „o confuzie plăcută”. Mai ales că afară e o căldură mare, ca în Caragiale, dar nu vreau să-l încarc inutil, după eșecul managerial pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala în care ne luaserăm micul dejun, la hotel!), pentru că trei persoane „au uitat să achite” la recepție consumația suplimentară (telefon, bar, spălatul hainelor, video). Toți trei sunt din Vest, ne șoptise disprețuitor Lasha, georgianul nostru „de serviciu”. Esticii sunt mai corecți, dar și cheltuiesc mai puțin ca ceilalți. În fine, ne regăsim, întreaga echipă, în trenul nostru literar care ne duce la Malbork, acolo unde vom ajunge după 12 ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei până mai ieri, Geo și noul său „scutier” (ce a devenit apoi, destul de repede, „scutierul” președintelui Stancu și apoi, ați ghicit, „scutierul” Celuilalt președinte!...Ă, pe scurt, mi-au „șoptit”, inculat ideea „luării” revistei! Dar... lupta pentru supremația revistei a fost mai dramatică, mai complicată, mai plină de surprize decât mă așteptam. Și eu, ca și cei care am intrat în această nouă bătălie... 8 ...Au trecut iarna și primăvara
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Munthe, Cartea de la San-Michele, un enorm bestseller al generațiilor dintre războaie și puțin după...Ă ...- Ei bine... cine e personajul ăsta ce seamănă cu un voios băcan? l-am întrebat pe „Mac”, și el, punând degetul la buze, mi-a șoptit: - Eee... ambasadorul nostru la Paris, tov. Flitan! - Aha, am răspuns eu dumirit; - Șii... cine e individul ăsta în negru, excesiv de amabil, care se repede să-i ia mereu mantoul prietenei mele?!... - A, dânsul e tovarășul Dincă, șeful secției securitate și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu am aflat acest lucru, în ceea ce mă privea, decât a doua zi dimineață, în timpul uriașei ședințe, cu câteva minute înainte ca tov. Mihai să „facă propunerile”. Tot de la Macovescu, care s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit „noutatea”. Da, e adevărat, atunci, în ultimul minut, aș fi putut să refuz, să părăsesc sala etc. Nu am făcut-o nici în zilele care au urmat, când știrea se făcuse publică și când nu puțini prieteni, de diferite vârste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau ca o fatalitate a noastră, a oamenilor „de talent” români, la mulți creatori se stinge sau se diminuează sensibil o dată cu „omologarea” de către societate a producției lor, o dată cu ceea ce se cheamă succes sau glorie! Și acest ascuțit simț critic îmi șoptea mereu - uneori chiar striga la mine, iritat! - că aspirațiile mele, în artă, nu se potrivesc în nici un fel cu extrem de modestele mele scrieri; ele însele șovăitoare ca gen atunci, ba proze scurte, ba piese de teatru, din fericire pierdute azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin șoptit La mormântul tinereții ce-a murit! (în 2 minute, punând rămășag că e mai frumoasă decât orice poezie a lui Minulescu) 29 Decembre 1907 [PĂDUREA RÂȘCA ISPRĂVI VÂNĂTOREȘTI Ș.A.] Mergem noaptea prin pădure printre munți. Luna-n jumătate lucește deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care să-i prindă pe Purice și pe Ștefan. Apoi, vine boierul Pântece din tabăra lui Ștefan, îl scoate pe Hronoadă dintre ai săi - că doar nu era să-i spună un secret așa de mare în public și-i șoptește că a câștigat bătălia! -, după care îi retează capul. Un scenariu mai încâlcit și mai idiot nu se putea imagina ! Afirmațiile lui Alexandru Boldur nu rezistă unei analize atente a faptelor. Dacă boierii l-ar fi trădat pe Ștefan, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a-i fi ținut piept bestiei până la sfârșitul zilei, când ea se stinge de la sine. Explicația este infirmată și de moartea eroului la apus, după cum întâlnim în balada III (196) Miorița: „Și mi s-au vorbit,/ Și mi s-au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zona este plină de viață, nuanțele de verde sunt atât de variate că aproape ai senzația irealului. Mulțumesc prietenilor români pentru acest nesperat cadou care îmi va rămâne bine fixat în memorie. Se apropie de mine și îmi strânse mâna, șoptindu-mi: "Spasibo dorogoi" (mulțumesc, dragă). Am mai făcut opriri la Mausoleul din vârful Mateiașului și o vizită rapidă ale uzinelor ARO din Câmpulung-Muscel, după care ne-am îndreptat spre Curtea de Argeș. La prânzul oferit de episcopul Calinic, convorbirea s-a axat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dar profita copios de prostia "piticului" așa îl porecliseră pe micul administrator pentru a-l pune în încurcătură, mai ales după ce băuse suficient ca să vorbească gura fără el. Femeia de serviciu îi ținea companie "tovarășei" și executa cu rapiditate dispozițiile șoptite de aceasta. Sub motivul oboselii, mă abținusem să beau mai mult de două pahare cu vin, de fapt un șpriț destul de adăpat. Știam că masa avea drept prim scop să își facă fiecare o opinie despre noul venit și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
putem pleca? Da, mergem. Dobre, du-te și trage mașina, i-am zis șoferului. Apropiindu-ne de ieșire, am sesizat că ambasadorul iugoslav nu era prezent, în locul său, primul colaborator primea și adresa mulțumirile obișnuite în aceste momente. I-am șoptit șefului să dea mâna cu toți iugoslavii și să mulțumească. A făcut doar prima jumătate, a dat mâna cu toți. În mașină am evitat să vorbesc. L-am condus până în fața biroului, care comunica cu apartamentul său, sugerându-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
anunțarea încheierii perioadei de sacrificiu o să fie la Congresul partidului, că doar "partidul este forța conducătoare în societatea noastră socialistă". Și dacă n-o să fie nici la Congres? aruncai eu o îndoială. Atunci, o să fie vai de capul nostru, îmi șopti ofițerul de securitate, făcând un gest surprinzător de strângere bruscă a brațului meu. 18. În mijlocul furtunii speranțelor În cele trei luni la Lima, unde avusesem mai multă libertate de informare, nefiind urmărit ce informații receptam de la posturile TV peruane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
anonimii utili, priviți uneori cu simpatie, pentru capacitatea noastră de a soluționa situații delicate, dar, cel mai frecvent, cu aere de superioritate, generate de infantilismul precoce al gândirii activiștilor sferto-docți cu pretenții de atotștiutori, culegeam crâmpeie de informații privind zvonurile șoptite despre provocările iredentismului maghiar, îmbrăcat în sutane, fără a se spune clar numele lui Tokeș. Nimeni dintre demnitari prezenți nu părea dispus să comenteze în vreun fel sau să accepte existența unei probleme reale. Nici între noi nu se lansau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la terminarea facultății. Mi-am terminat deci lucrarea de diplomă și m-am Înscris la examen. După prima Întrunire a Comisiei de evaluare a lucrărilor (formată din: prof. dr. Șoituz, conf. dr. Adameșteanu, și conf. dr. Surdan), mi s-a “șoptit” că deși toată comisia mi-a apreciat lucrarea ca fiind excepțională, am fost trecut pe lista celor care trebuie să fie respinși. Dacă trebuie, trebuie” miam zis și m-am prezentat la examenul oral, hotărât să nu cedez cu prea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
plin modificările care se prefigurau În științele medicale În general și căutam să le particularizez În medicina veterinară. După mai mulți ani, la sărbătorirea unei serii de medici veterinari În Stațiunea Slănic Moldova, o colegă din seria respectivă mi-a șoptit În timpul unui dans: V-am admirat, domnule profesor, pentru că dumneavoastră ați fost primul nostru cadru didactic care ați introdus activitatea științifică În facultate. Nu știu cât adevăr se ascundea În această afirmație. Îmi amintesc Însă că mă preocupa noul și alergam după
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititorul de poezie. Eu citesc poezie în mod constant. Sunt un cititor de poezie și-mi închipui că, negreșit, ca mine sunt încă mulți alții. Nu vreau să-i portretizez, că-i caut, să-i văd la ochi, să le șoptesc în ureche versuri. Eu scriu fără să mă oblige cititorul să o fac. De ce l-aș obliga eu pe cititor să citească, când știu că el o face atunci când are chef. Și cred că așa este echitabil. Cred însă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vestea minunată, i-am declarat lui Aurelian că mă voi împăca, deși nu-mi cade bine, cu Păunescu pentru că eu "nu am dorit moartea păcătosului, ci îndreptarea lui...". Să nu-ți mai spun că și cretinul Păunescu zvonea (mi-a șoptit o viorea, Leonida Lari) cum că eu aș fi instigat oamenii să-l omoare... Să afle acum și tovarășul Păunescu (așa-i zicea Hajdu Gozo) la Palatul "Elisabeta", în 1993, când bunicul Păunescu împlinea frumoasa vârstă de 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului În trecut și lăcrimăm de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm În schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nici pe Dumnezeu. El stă unde este milă și dragoste. Iar unde nu este mila și dragostea este satana care ne leagă inimile și ne orbește să nu vedem ce trebuie să vedem. Stă călare pe inima Împietrită și-i șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferința sa, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste, bunătate, blândețe, smerenie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
începe înainte de Primul Război Mondial și se sfârșește în zilele noastre. O călătorie ce implică două tipuri diferite de lectură: una, a surselor scrise, alta, a istoriei orale. E ca și cum ai trece prin două capete de pod. La unul îți șoptesc faptele, la celălalt îți vorbesc oamenii. Fii binevenit ! Călătoria aceasta își are antecedentele ei. Drumul anevoios l-au încercat și alți împătimiți ai istoriei. Prologul lor suna cam în acest fel: „Apropiindu-se de Iași, călătorul din trenul care de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]