10,318 matches
-
aceea și în multe alte nopți poate dormi liniștit, în propriul său pat. Îl scuturăm ușor de umeri, tresare speriat crezînd c-a uitat de orarul trenului, se freacă la ochi și ne răspunde laconic: "O casă cu verdeață". Apoi adoarme la loc. Evident, casele cu verdeață nu lipsesc de fel într-un sat din Alpi, la începutul lunii septembrie. Dar satul e mic, casele sunt trecute în revistă, bucată cu bucată și iată mica firmă de alamă care arată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în fața Rodicăi, s-o sărute fulgerător pe obraz, în timp ce noi izbucnim în hohote de rîs și fata devine stacojie. Odată ajunse în camera noastră, buna dispoziție ni se topește în nostalgia despărțirii de cupolele albastre cu parfum de iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui Timur pînă la acoperișul lumii. Și a doua zi, în zori, un tînăr cu ochi de tuș și picioare nesfîrșite își flutura spre noi degetele prelungi, în timp ce avionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe fânul din colțul cramei, am ascultat până târziu cântecul greierilor și poate m-am gândit la întâmplările din ziua aceea. Într-un colț, la icoane, ardea candela, în aer era rece și târziu, după întâiul cântat al cocoșului am adormit. * Prin 1904-1905 începuse să apară filoxera în vii și tata trebui să-și găsească altă sursă de venituri. Se angajează mecanic și fierar la moara lui Iamandi de la Epureni, sat la 5-6 kilometri depărtare de Huși, frumos așezat în amfiteatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de friguri și insomnii. Luam chinină și dormeam ziua. După mai bine de o lună, am început să-mi revin și odată cu revenirea sănătății a venit și gustul de lucru. Făceam lungi preumblări și jucam popice. Aceste exerciții violente îmi adormeau grijile și mai spre toamnă m-am însănătoșit. Cu ce adusesem din Italia, cu ce lucram aici trebuia să fac o mică expoziție să-mi strâng bani și să mă întorc la Roma după cum îmi făgăduisem. Chiar dacă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mână apucă la întâmplare un ziar pe care începe să-l citească dintr- un capăt în celălalt. Nu scoate o vorbă, nu comentează nimic, stă, citește, cântărește, meditează, apoi ochelarii îi luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
când pe o parte, când pe cealaltă. O încercare literară i se părea deocamdată o fantasmagorie. Era ca și cum ai fi dorit să te întorci înapoi în pântecul mamei tale și să iei viața de la capăt. Vorbea cu sine ca să nu adoarmă încă, zicându-și: -Ești o defetista!.. Nu ar fi trebuit decât să pună pe hârtie ceea ce gândise, dar în gândurile ei apăreau mereu sincope pe care încerca să le umple, dând frâu liber imaginației. Știa cu certitudine că ceva se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sufletul ei. Între ei se intamplase ceva și asta era esențialul, dar mai ales nu mai avea sentimentul acela de inferioritate față de el, acesta risipindu-se în mod misterios dintr-o dată. Își spuse rugăciunea în gând, de teama că va adormi și apoi se lasă plutind în lumea viselor, bineînțeles alături de dragul ei Emil. REVENIRI Pe aeroportul Otopeni, Lăură aștepta de o oră avionul de Moscova. Își dorise mult acest voiaj, vorbea foarte bine rusește și speră ca în marea aceea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fie unică în istorie, așa cum precizase cu o bună intuiție mentorul ei. DESPĂRȚIREA Când ceasul deșteptător îl trezi pe profesor a două zi, el se simțea deja foarte obosit. Ar fi vrut să se întoarcă pe partea cealaltă și să adoarmă la loc, dar o auzi pe nevastă-sa spunându-i că trebuie să meargă în oraș la cumpărături, împreuna. Era curios faptul că - deși se întorsese foarte târziu acasă - avea impresia că nu se intamplase nimic și că, nejustificat parcă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
1987. Aproape concomitent cu Alină și părinții lui Alexandru Malin Tăcu, revista ,,Cronică”, publicație care Îi găzduise 26 În paginile ei poezia debutului, sub semnătură lui St. O. (Ștefan Oprea) apărea un necrolog În aceeași notă familială și responsabilă: ,,A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la el, iar el, În genunchi, trage noaptea din luna și se Îmbracă În ea, vestejindu-se că un trandafir albastru de câmp. Avea numai 17 ani! Poezia abia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Îl atinsese cu aripa, Înfiorându-l de moarte!” Și reda un buchet din creația celui adormit Intru liniște: ,,Umbrele copacilor strălucesc În stele Diminețile se gandesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minune, al lumii Întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la el, iar el, În genunchi, trage noaptea din luna și se Îmbracă În ea, vestejindu-se că un trandafir albastru de câmp. Avea numai 17 ani! Poezia abia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne”... Tot din surse absolut sigure știm, ca poetul Alexandru Tăcu continuă să scrie Intru iluminarea sufletului NOSTRU”. Prevestita carte a lui Alexandru Tacu-Zeletin se intitulează ,,Flaut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și „ciupercile” de pază erau Înzestrate cu câte o bucată de șină de cale ferată, atârnata de o sârmă, În care se bătea noaptea, la intervale regulate de timp, spre a se verifică dacă nu cumva santinelele din post au adormit sau au dezertat; atât ziua, cât și noaptea, erau patrule comandate de un subofițer și Însoțite de câini-lupi, care controlau Întregul sistem de pază. Din cartea lui Cezar Zugravu: „Mărturii ale suferinței” În lagărul de la Saligny, ca de altfel În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
era mai slăbit ca mine și În plus era foarte scund, de-abia ajungând la partea de sus a vagonetului. Ritmul de lucru era infernal: brigadierul Ion Niță nu mai contenea cu: „Hai repede, mai repede cu Încărcarea! Ce, ați adormit? Uite cum vă așteaptă aia care au umplut de mult vagonetele!! Domnul comandant Ghinea așteaptă să spargem normă, iar noi nu facem nici macar jumătate de normă!!” E drept că acest brigadier nu Înjură sau lovea, dar a făcut un alt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și mai Înfierbântat; În sfârșit, terminăm și noi cu Încărcatul pietrei și Începeam golgota Împinsului vagonetului pe o linie În pantă; eram atât de extenuați și obosiți Încât dacă se defectă linia dintr-un motiv oarecare, când ne așezăm jos, adormeam imediat. Își poate Închipui oricine că În halul În care ne aflam cei din „brigadă de tineret”, Înfometați, măi slăbiți că la Aiud, cu mâinile și picioarele crăpate și Însângerate, cu obrazul tumefiat și cu picioarele umflate, nu-i mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu mai poate sfâșia. Fiara mai clatină inerțial sexul de manipulare a ignorantei politice, pansat la prostată fără prihana cu averse de festivism gregar, retorica ipocrita, comisoane pentru excitat nudul de la brâu spre impotenta, vodca „Săniuța” că panaceu pentru masculul adormit cu nasul În subțiorile nespălate a bolșevismului anticomunist, un girofar ciorsăit al Fenomenului Pitești, mânuit defectuos de veteranii care l-au conceput. Este regretabil că din cartierele subculturale mai ies la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ei îi e foarte rău. Anii lungi de viață în comun duc la o fuziune între soți. E cazul lor. S-a sculat și a sărit într-un taxi. Se așază la căpătâiul ei și o ia de mână. Ea adoarme, dar din când în când deschide ochii și îl zărește ca printr-o lunetă slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme iar. I se dă un săpun: toaleta de dimineață. Of, ăsta nu e un loc unde să dormi până târziu! Ba și mai rău, trișeria ei n-a trecut neobservată. O privesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și, de cum apare la orizont un halat, ia poziția reglementară. Are o noapte bună, dar scurtă. Dis-de-dimineață, din nou tot tacâmul! Temperatura. Adoarme la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme iar. I se dă un săpun: toaleta de dimineață. Of, ăsta nu e un loc unde să dormi până târziu! Ba și mai rău, trișeria ei n-a trecut neobservată. O privesc bănuitori. De acum înainte vor fi mai atenți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măștile și arătându-și adevăratele chipuri. Câteodată, noaptea, se trezește absolut sigură că este victima unui lung coșmar. Nu e bolnavă, nu a fost niciodată serios bolnavă, ea nu poate fi bolnavă. Asta ține câteva secunde. Apoi, se grăbește să adoarmă la loc ca să uite că e bolnavă și, într-adevăr, adoarme bolnavă, deși se trezise sănătoasă. Sau nu se trezise decât în vis și, în realitate, nu e bolnavă? Nu mai știe dacă visează în vis sau nu visează. Fie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sigură că este victima unui lung coșmar. Nu e bolnavă, nu a fost niciodată serios bolnavă, ea nu poate fi bolnavă. Asta ține câteva secunde. Apoi, se grăbește să adoarmă la loc ca să uite că e bolnavă și, într-adevăr, adoarme bolnavă, deși se trezise sănătoasă. Sau nu se trezise decât în vis și, în realitate, nu e bolnavă? Nu mai știe dacă visează în vis sau nu visează. Fie că se otrăvește cu propriul trecut, fie că se plictisește din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar i se prescrie "o proteză capilară." De data asta, împarte camera cu o bătrână imobilizată la pat care lasă deschis televizorul cât e ziua de lungă, nu ca să se uite, ci ca să se simtă mai puțin singură, iar seara adoarme uitându-l aprins. Dacă, din întâmplare, infirmierele îl închid, ea îl deschide la loc când i se întâmplă să se trezească. Dacă nu-l deschide, începe să strige cu o voce neliniștită: Bijou, Bijou! Christine, Bijou, Christine! Disperarea în stare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care băuse mai puțin îl luă deoparte: "Ce nu-ți merge bine, Aldan?" Era Cozmescu, unul dintre aceia cu care nu schimba de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]