24,560 matches
-
B.: Cine a organizat spontaneitatea asta? M. M.: Aia e! Care-i era scopul? Ce s-a urmărit? Deci, aici e toată chestiunea. Din ce zonă au fost, că dacă era spontaneitate începea dintr-o dată aici și era gata. Închideau aeroportul să nu se întoarcă Ceaușescu. S. B.: Ați fost informați de problema deschiderii granițelor? Cum vi s-a părut această măsură, chiar în noaptea Revoluției, că granițele sunt deschise? De regulă, în orice stat, când sunt evenimente de genul acesta
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
op. cit., p. 610. 26 Unitatea Specială de Luptă Antiterorism. 27 Uslași: termen derivat de la USLA, desemnează militarii aparținând unei astfel de unități militare. 28 Masacrul s-a produs la ora 6.30, pe 23 decembrie, când dispozitivul de apărare a Aeroportului a deschis foc asupra militarilor de la UM 0865 Câmpina, Unitatea de Transmisiuni a Securității. 29 http://romanianrevolutionofdecember 1989.com/2010/04/16/ branesti- pantelimon-decembrie-1989-si-adevarul/, accesat la 31.07.2014. 30 Cartianu, op. cit., pp. 703-705. 31 Este vorba de filmul Ziua
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să fie lungi și pline. Să nu treacă prea repede. Să se dilate timpul. E ceață. Nu mai văd nimic. Mi-e somn! Aterizarea a fost cu emoții, dar am ajuns, în sfârșit la Madrid. Liviu m-a așteptat la aeroport și totul a decurs în mod normal și rapid. Am venit „acasă”, în „centru” - unul din centrele capitalei. În orice caz, la Prado ajungem pe jos cam în zece minute. Un prim contact cu orașul l-am stabilit în după-amiaza
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tăiat respirația, dar am continuat să fiu dominată de starea de amorțire inconștientă în care mă aflam. Încercam din când în când să mă „ciupesc” cu întrebarea: „unde am ajuns noi acum Doamne?!!!”, doar-doar declanșez starea de emoție. Nimic. În aeroportul de la Cairo ne așteaptă ghidul egiptean care ne-a urcat în microbuzul cu crocodil desenat pe el și cu „Mitică” la volan (așa l-a botezat o doamnă din grup pe șoferul arab, căruia nu-i cunoaștem nici până azi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-ți telemea și mălai, nu uita o sticlă-două de tărie, că băutorii ăștia de bere așa ceva nu au... Pe unele le-am urmat cu sfințenie, pe altele nu. Cel de Sus avea să mă pedepsească pentru păcatul lăcomiei: ajuns pe aeroportul Schönefeld, cutia de carton în care pusesem "produsele alimentare" a căzut de pe bandă, făcându-mi zob "zaibărul", împrăștiind un parfum amețitor peste toată zona "sosiri"! Pregătirea "garderobei" nu mi-a luat prea mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
București. Act lipsit de logică și care în viitor, după unificarea celor două Germanii, avea să ne coste multe zeci de milioane pentru achiziționarea actualului sediu al ambasadei României din Berlin. La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alimentația copiilor, aflată la dispoziție, în raioane speciale, în oricare magazin alimentar, l-a felicitat pe colegul său, manifestându-și interesul pentru respectivele produse și pentru posibilitatea demarării și în România a unui program de alimentație asemănător. La plecare pe aeroport ministrul german l-a informat că a pus în cala avionului mai multe cutii cu mostre din fiecare produs, precizând că a făcut acest lucru și la vizitele altor miniștri români și manifestându-și speranța că "distinsul confrate" va da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
buni, iar repertoriul lor avea piese de mare dificultate interpretate magistral. Ambasada a protestat la organizatori, la Ministerul de Externe și la Ministerul Culturii și în final li s-a acordat premiul trei. Membrii ansamblului erau deja în drum spre aeroport, când au fost solicitați să mai rămână 2 zile pentru festivitatea de premiere și recepția finală. Următoarea "piatră de încercare" avea să fie expoziția Ștefan Luchian. Veniseră de la diverse muzee din țară peste 30 de lucrări, se editase un catalog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de faptul că pentru primirea delegațiilor străine se constituise un "comitet de recepție" condus de un adjunct al ministrului de externe și format din adjuncți de la alte ministere, generali... A doua zi după cutremur se anunță la externe sosirea pe aeroportul internațional Otopeni a unui avion din SUA. Gândindu-se că sosește o delegație oficială la nivel înalt, la ora aterizării întreg comitetul de primire era prezent pe pista de la Otopeni. Sosește avionul, se pune scara, covorul roșu, comitetul se deplasează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vizita în România a primului-ministru al Iranului, Hoveida, la invitația lui Manea Mănescu. A fost primit la Neptun de Nicolae Ceaușescu. Însoțeam grupul de ziariști iranieni și, la încheierea discuțiilor, Hoveida și ai săi urmau să plece cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu mașinile la aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanța pentru a se întoarce la Teheran. În jurul reședinței oaspetelui, lume de pe lume ochi albaștri, căprui, verzi, telefoane de campanie, oficiali români alergând de colo-colo. Ora din program fixată pentru plecarea coloanei către aeroport trecuse de mult, dar nimic nu se mișca. La întrebarea mea "nu plecăm" mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic:."Mai plimbați-i!" La un moment dat apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să fie!". Plecăm cu valiza și un funcționar de la vamă îmi șoptește: "E drogat, domnule!". Era drogat și amețit în ultimul hal oaspetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oficială în Piața Palatului, o rafală de vânt avea să-i ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat mirat că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții la toate direcțiile din MAE pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la instituțiile centrale angrenate în colaborarea bilaterală economică, științifică și culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oceanului insula strălucea ca un briliant, imagine superbă rămasă până astăzi în memoria noastră. Spre dimineață am atins coasta Americii, făcând escale la Caracas și apoi la Bogota. Escalele erau destul de scurte, dar aveam posibilitatea să ne plimbam puțin prin aeroporturi și să admirăm vitrinele buticurilor, pline cu articole de lux și bijuterii. Spre cinstea noastră, observasem încă din perioada "escapadelor" în Berlinul occidental, că privirea unor atare minuni nu ne făcea să ne crească tensiunea, admirându-le ca atare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu amintiri-fotografii, articole de ziar, scrisori, am găsit nu demult și două diplome atestând trecerea noastră prin orașul situat pe malul strâmtorii Magellan. Pe un imprimat cu stemele Republicii Chile și "Region XII Magallanes y Antarctica Chilena", se menționează: în aeroportul Presidente Ibanez, se conferă aceasta diplomă doamnei Macovei Antoneta, certificând trecerea sa prin Punta Arenas, localitatea cea mai sudică a lumii, situată la latitudinea 53,10 grade și longitudinea 70,54 grade și așa cum o cânta poetul Jose Grimaldi "cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a admira peisajul insolit al Patagoniei, câmpie cât vezi cu ochii, unicele ființe întâlnite fiind lamele guanaco și nandu struții sud-americani, iar în apele strâmtorii, ici și colo, splendide lebede negre! Ne-am despărțit de amabilul Señor Juan Mauricio în Aeroportul "Presidente Ibanez", după mulțumirile de rigoare și după ce primiseram diplomele de "trecători prin Punta Arenas". Ne aștepta din nou o zi plină de locuri fantastice. Aveam să survolam timp de 60 de minute Țara de Foc și apoi să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau Montevideo, lucrurile se schimbaseră, lefurile se mai măriseră, așa că sejurul nostru la Santiago a fost unul profilat pe kilograme de cireșe, caise, mure, coacăze, zmeură, brânză de capră, somon, stridii, langostinos, locoși. La ultima deplasare, dimineața, înainte de plecarea la aeroport, mă prinsese în frigider cu două duzini de stridii cumpărate în ajun și o sticluță de 300 mililitri de Undurraga "bien gelado". Cum doamna mea a refuzat oferta de a beneficia de "comorile" mele, cu orice risc am consumat 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mii de capete de oi, ce au distrus ce mai rămăsese de distrus din solul insulei. Licența acordată englezilor a fost anulată în 1953 și de atunci statul chilian a preluat administrația, a construit o școală un spital și un aeroport. Epoca de bunăstare a insularilor a venit de la americani, care au construit pe insulă o pistă "de rezervă" pentru aterizarea navetelor spațiale, terminata în 1988. În 1995, Insula Paștelui avea să fie declarată de UNESCO "patrimoniu al umanității"! Cu Robinson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde se ascundea. În 1723, și-a reluat călătoriile pe mare și contractând o febră a trecut într-o lume mai bună la vârsta de doar 47 de ani! Insula lui Robinson este astăzi punct de atracție turistică, deținând un aeroport și fiind declarată în 1978 de UNESCO, datorită vegetației bogate și interesante și speciilor rare de viețuitoare, "Rezervație a biosferei"! În 1981, aveam să fiu delegat să reprezint România la reuniunea Comisiei economice a ONU pentru America Latină, ce avea loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]