13,659 matches
-
întârziat să apară! Și ce ofertă! Atașat cultural la Roma! N-aveam "pile", aveam ochi negri și nu "albaștri", așa că nu mi-a venit a crede când directorul meu, Dumitru Trancă, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost primit imediat. M-a luat ex abrupto: "Săvescule, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, șef de misiune, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
perioade lungi de creștere, într-un domeniu important pentru Pinochet și militari, politica externă, aceștia au eșuat lamentabil! Din primele zile de după 11 septembrie 1973, reacția internațională nu s-a lăsat așteptată, mergând până la ruperea relațiilor diplomatice, înghețarea acestora, retragerea ambasadorilor, condamnări în forurile internaționale și proteste la toate nivelurile. În istoria frământată a Americii Latine, loviturile de stat militare și guvernele militare au fost dintotdeauna la ordinea zilei: Argentina (1976-84), Bolivia (1971-78), Brazilia (1964-85), Peru (1968-80), Uruguay (1973-85), Columbia, Ecuador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Și aceasta a fost doar începutul adjunctul său era tot general, la fel și Secretarul general și majoritatea directorilor. Au fost operate reforme de personal nu numai în centrală, ci și la misiunile diplomatice, la misiunile importante fiind numiți ca ambasadori tot militari. La sosirea mea în Chile, Ministerul Relațiilor Externe era condus, din 1978, de Hernan Cubillos Sallato, fiu și nepot de amirali, pe timpul lui Allende director al celui mai vechi cotidian, "Mercurio", opozant al regimului. A participat la organizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ținut cont de "semnalul" filipinez și în octombrie 1998 s-a dus la Londra, cu urmările cunoscute!). "Vizita" în Filipine avea să-l coste pe Hernan Cubillos funcția, fiind înlocuit de René Rojas Galdames, diplomat cu o largă carieră, fost ambasador la Vatican, în Argentina și în Spania. Acesta era Chile la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era Ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în Chile și criză de idei la ambasadă! Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei România fiind singura țară comunistă europeană reprezentată diplomatic la Santiago și China singura țară comunista asiatică! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ambasadorul Chinei România fiind singura țară comunistă europeană reprezentată diplomatic la Santiago și China singura țară comunista asiatică! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Spaniei, Argentinei, Braziliei..., cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcăm. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pot atinge înălțimi și circumferințe impresionante, dintr-un asemenea uriaș putându-se obține 30-40 metri cubi de masă lemnoasă! "Araucarias" aveam să întâlnesc și în sudul Braziliei, în statul Parana, dar și în Mexic, unde se spune că pe la 1890 ambasadorul chilian i-a făcut cadou președintelui Porfirio Diaz câțiva arbori aduși cu vaporul, acum fiind extinși în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca. 20-25 cm. în diametru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. În raiul acesta terestru, numit URUGUAY în limba vechilor băștinași "Țara păsărilor colorate", soarta avea să mă facă peste 18 ani locatar, ca ambasador, pentru aproape 7 ani! În iulie 1981, am solicitat aprobarea de a veni în concediu. În anii aceia, pentru a economisi valută, salariații MAE trimiși în misiuni în afara Europei puteau veni acasă în concediu doar o dată la doi ani, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În stenograma ședinței CPEx din 18 august 1989, în care se discută "marea trădare" a semnatarilor "Scrisorii celor 6", principalele acuzații se îndreptau "în cor" către doi dintre semnatari, foști șefi de misiuni diplomatice Gheorghe Apostol și Silviu Brucan, foști ambasadori în Argentina și Brazilia, respectiv, SUA.) Despre Gheorghe Apostol: Tov. Nicolae Ceaușescu: A intrat în slujba spionajului imperialist și sovietic... Despre Silviu Brucan: Tov. Nicolae Ceaușescu: Se știe, Brucan este un agent vechi... El a venit din străinătate, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fie instruit cum să-și ducă activitatea... Ați văzut cum au procedat în Cuba, inclusiv în China, față de trădători, că altfel nu putem să le spunem! (Op. cit., pp. 380-381) Mi-a trecut glonțul pe la ureche, îmi spun acum! Deci doi ambasadori, cu state vechi de serviciu în ilegalitate și în activitatea de partid, erau acuzați de spionaj și trădarea intereselor naționale, Brucan păcătuind și că s-a oprit în Anglia și RFG pentru "instructaj" ca și cum nu-i puteau face instructajul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Săvescu". De întors, mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador Corneliu Bogdan), am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Săvescu" și acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador Corneliu Bogdan), am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Săvescu" și acesta a răspuns: "Dragul meu, suntem în Ministerul de Externe, unde din păcate circulă tot felul de zvonuri, care de care mai fanteziste". Cunoscându-ne bine unul cu altul, am insistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aflați de multe ori în situații critice, în ultima parte a mandatului negociind chiar cu autoritățile chiliene deschiderea la Santiago a unui Birou comercial al RDG. Nemții, fie ei și RDG-iști, au arătat că pot fi protocolar la înălțime ambasadorul RDG, fost adjunct de ministru, a cerut o audiență ministrului Ștefan Andrei, în cadrul căreia a prezentat o scrisoare de mulțumire a ministrului de externe al RDG, redactată în numele Guvernului, prin care se aduceau mulțumiri "tovarășului Alin Săvescu, însărcinat cu afaceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată, m-am prezentat la 1 februarie 1983 la ONT. Acolo și mai sus, în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv trei foști ambasadori, câțiva foști diplomați și doi foști colegi de la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Eram, cum s-ar spune, "în familie", ceea ce m-a mai liniștit. În contextul de mai sus, îl citez din nou pe "sifonul" Liviu, care în NOTA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cooperativa"? Cine-i cu noi, rămâne, cine nu, pleacă! Înaintea mea și după mine au plecat colegi cu o excelentă carte profesională de vizită, care, reveniți în MAE după 1990, au devenit directori, directori generali, secretari de stat, consuli generali, ambasadori... Și la "purificare" cum trebuia să reacționez, tovarășe Liviu? Să cânt în fața comisiei "Mulțumim din inimă partidului"? Sau să întorc, precum un bun creștin, și celălalt obraz? Și cum rămânea atunci cu definiția științifică a omului homo sapiens erectus om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
biroul atașatului comercial. A afirmat că este suspectat de personalul diplomatic al ambasadei că ar "colabora cu Ministerul de Interne", având în vedere promptitudinea cu care rezolvă unele probleme complicate din domeniul vizelor, pașapoartelor, contactelor de lucru. A menționat că Ambasadorul Austriei la București este complet ostil realităților din țara noastră, având o atitudine negativă, de critică, față de politica internă și externă a țării noastre, atitudine manifestată în repetate rânduri și cu diverse ocazii în cercuri diplomatice sau de afaceri! Bravos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a țării noastre, atitudine manifestată în repetate rânduri și cu diverse ocazii în cercuri diplomatice sau de afaceri! Bravos domnule T... (despre care, în finalul textului, NOTA ofițerului menționează: A.T. se află în atenția Serv.11!) De ce muști mâna ambasadorului care-ți dădea o pâine așa de albă? Ce informații "de primă mână" ai furnizat? 1. Până în 1989 a funcționat o "sucursală" (care probabil funcționează și azi sub alt nume) a "Cooperativei ochiul și timpanul", pe numele ei ODCD Oficiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aveau "ochii albaștri", fără excepție, particularitate cunoscută de toți cei din ambasade, așa cum o declară și dl. A.T. 2 .Posesor de "ochi bleu" și trepăduș de rangul 14 la ambasadă, în ce ocazii a înregistrat Dl. A.T. declarațiile ambasadorului făcute "în cercuri de afaceri și diplomatice"? Nu cumva declarația D-lui A.T. fusese făcută cu intenția de a ajunge la urechile lungi ale "Cooperativei" ca semn al devotamentului său și pentru verificarea reacțiilor celor de la ONT? 3. Face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]