KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...374 375 376 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

adică întîrziind îndelung și gândind... Oare sânt eu pe deplin conștient în clipa de față? mă întrebai, apropiindu-mi chipul de oglindă. Sânt bucuros, iubita mea mă citește, și e clar că îi place, altfel n-ar fi stat ea aplecată asupra manuscrisului de mai bine de patru ore. Dealtfel mai are puțin... Începuse cu Era... care n-avea decât două sute de pagini. Ce vrusese să spună prin acel în nici un caz? Era clar, ascultase convorbirea și avea părerea că în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sinea ei oarecum mai puțin vinovat decât maică-sa. Era liniștită, stătea alături lângă mine la birou și capacitatea ei de a răbda era uimitoare. În timp ce eu lucram ea colora desene și mă făcu și pe mine în diverse variante, aplecat asupra hârtiei, uitîndu-mă pe fereastră sau stând întins pe pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-o zi, în treacăt, văzîndu-mi de manuscris. Nu-mi răspunse. "Să iau tăcerea ta drept o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Nu prea veni, se uita la mine cu un mic surâs viclean și în privire cu un fel de zeflemea, vrând parcă să-mi sugereze că știe că n-o să-i fac nimic, deși... Cine, îi spusei lăsînd-o să se aplece peste planșetă și să se zgâiască în hârtii, uitând sau prefăcîndu-se că nu ia în seamă de ce o chemasem, ar trebui să cred că îți merge mintea, dar mă întreb dacă maică-ta n-a greșit că nu ți-a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
avui timp să-mi amintesc și mă lăsai într-o parte la voia întîmplării. Nu căzui prea bine, ridicai bocancul, mă sprijinii în cot. "Trebuia să pornesc direct făcând plugul, îmi spusei, și nu trebuia să cad, ci să mă aplec pe piciorul stâng și să fac cristiana. De acord, îmi spusei cu voce tare, conștient că vorbesc singur în mijlocul naturii și (ceea ce stârni în mine o mare veselie) cu certitudinea că învățasem totuși ceva, înainte, brav soldat!..." Căzui de cel

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru târziu. "A, da?", tresării. Se redresă și deschise ochii mari, care îmi făceau impresia că fără să miște capul vedeau enorm, în trei părți, panoramic. O întrebasem dacă nu se simte obosită. Se aplecă spre mine și începu să-mi șoptească, uitîndu-se însă în altă parte și surîzînd: "...am vrut să-ți spun aseară de doctorul Sălăjan (spre el se uita, și văzut de departe șeful grupului nostru, celebrul diagnostician, arăta roșu ca un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
rost mai aveau complicațiile? Și cu toate acestea nu mă descurajase când văzuse că încep s-o iubesc. Dimpotrivă, îmi reproșa că sânt prea independent! Nu înțelegeam și mâhnirea mă purta ca pe-un automat în fața surghiunului asupra căruia mă aplecam acum nu cu lumina în suflet, ci cu o adâncă neliniște că mă grăbeam prea mult să ies afară într-o lume cu perspective turburi pentru mine și în care locul meu începea să fie din ce în ce mai, puțin precizat. Ce voi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

extremitatea fusese ciopârțită. Apoi zăriră o luminiță slabă în apropierea postului de pilotaj, de care se apropiară. Erau ochiurile luminoase interne ale unui cheson criogenie. Oaspeții schimbară câteva priviri înainte de a merge mai departe. După aceea doi dintre ei se aplecară peste capacul de sticlă al sarcofagului în timp ce colegul lor studia instrumentele de bord și declară: ― Presiune internă pozitivă, deci coca și restul trebuie să fie intacte. Totul pare în stare de funcționare, doar oprit pentru economisirea energiei. Presiunea chesonului rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sticlă. Solidoul scump al unei păduri de zonă temperată din America de Nord era pus în valoare de plante verzi și un covor care imita gazonul. Solidoul era mai realist decât plantele veritabile, dar acesta aveau un miros natural și ea se aplecă asupra ghiveciului. Mireasmă organică de pământ, umiditate, viață. Cuprinsă de nostalgia lumii natale, simți o dorință puternică de a părăsi stația. Pământul era aproape și era nerăbdătore să afle cerul albastru între ea și negura angoasantă a cosmosului. Două dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu mai putea fi rezonabilă, și nici răbdătoare. ― Evident! Am depresurizat cabina pentru a expulza monstrul în spațiu! (Se calmă puțin constatând că declarația ei fusese întâmpinată de o tăcere mormântală). Cum am mai spus. Anchetatorul companiei de asigurări se aplecă și ol privi pe reprezentanta ACE care se găsea la celălalt capăt al mesei. ― S-au descoperit "organisme ostile indigene" corespunzând acestei descrieri pe LV-426? ― Nu, răspunse categoric femeia. Este un gogoloi de piatră, fără nici o formă de viață locală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
că femeia se săturase să audă a "n"-a oară același lucru. Oricum, consideră că trebuia să ia cuvântul. ― Am explorat peste trei sute de lumi și nimeni n-a semnalat existența unei creaturi care, după cum te exprimi dumne,ata... Se aplecă pentru a citi de pe copia declarației lui Ripley.)... "își petrece perioada de gestație în interiorul unui corp-gazdă, adică în acele împrejurări, un coxp uman viu" și are "acid molecular concentrat ca sânge." Ripley se uită la Burke. Bărbatul era așezat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
personal, statutul dumitale va fi același ca la plecarea în ultimul zbor. Cât despre responsabilii ACE, ei ar vrea să participi la expediție. După cum vezi, ne-am ocupat de toate. ― Mai trebuie să accept. ― Evident. (Dădu din cap și se aplecă spre ea. Atitudinea lui nu era deloc imploratoare, te ducea mai mult cu gândul la un vânzător experimentat.) Este o nouă șansă. Majoritatea celor doborâți de comisia de anchetă n-au niciodată oportunitatea reluării funcțiilor. Dacă de vină e satelitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
la acestea numai în cazuri extreme. Iar când sinteticii i-au înlocuit pe piloți, ei nu mai erau decât niște pasageri. Exploratorii cosmosului aveau șoferii lor, Când semnalizatoarele și indicatoarele îi transmiseră informații pe care le consideră satisfăcătoare, Bishop se aplecă spre microfonul cel mai apropiat. ― Aici pasarela. Încheiat manevrele de punere pe orbită. Inserție geosynclinală terminată. Gravitație artificială de tip acheronian. Mulțumesc pentru cooperare. Vă puteți relua activitatea. În mare parte nava era tăcută, dar buncărul de îmbarcare era teatrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ripley. ― Controlul de presiune internă se supraîncarcă, chestia care ține casca pe cap. Ochii implodează și creierul explodează. Drake fixă camera lui Frost pentru a le adresa un zâmbet larg. ― Da' tu ai creier, bă? întrebă Vasquez adulmecând. Drake se aplecă și se prefăcu că-i dă cu bateria în partea dreaptă a căștii. Apone îi chemă la ordine. Nu-și făcea griji cu defecțiunile căștii lui Drake fiindcă știa că operatorul de criblor o să scape de ea cu prima ocazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
comenzile externe ale ușii, încercă toate combinațiile posibile. Nu se aprinse nici un semnalizator. ― Arse? întrebă Drake. ― Blocate. E-o diferență. Hudson, vino și tu. Trebuie să stabilim o derivație. Comtehul nu mai glumea, își puse jos pușca înainte de a se apleca pentru a studia panoul de comandă. ― Material standard, zise el după mai puțin de un minut. (Cu o unealtă scoasă din centură desfăcu apărătoarea și examina cablajele). Într-un minut e gata, sergent. Porni să repare circuitele. Apone și ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
care intra printr-o fereastră spartă. Cutia grea metalică lovea un pătuț de copil la fiecare balans. Vasquez articulă cu glas spart: ― Detectoare de mișcare, ce căcănărie! Reveniră în culoar. Ripley privea atentă imaginea de pe monitorul lui Hicks. Brusc se aplecă în față. ― Un moment! Spune-i să... Dându-și seama că numai Burke și Gorman puteau să o audă, se grăbi să branșeze jackul la circuitul de comunicații și vorbi în microfonul individual. ― Hicks, aici Ripley. Am văzut ceva pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
făcu semn colegilor să vină la el. ― Hei, dacă vă interesează chestiile astea, iată ceva care o să vă pasioneze. Ripley și însoțitorii ei își îndreptară atenția pe imaginea pe care camera rangului doi, volubil, o transmitea la VTT. Hudson își aplecă ochii spre picioarele lui care se aflau de-o parte și de cealaltă a unei găuri, apoi se lăsă mai jos. Văzură într-o secundă deschiderea de dedesubt și, slab luminată de lampa căștii sale, o secțiune a nivelului inferior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
perfectă armonie și-și purtau un respect mutual. Wierzbowski privea prin lucarna strâmtă a conductorului și întinse degetul. ― Acolo, cred. Bishop studia harta în culori vii care apăru pe ecranul dintre ei. ― Probabil nu sunt alte intrări pe aici. Se aplecă deasupra comenzilor și aparatul greoi se răsuci în direcția unei uși imense. ― Aha, uite-l pe Hicks. Secundul Apone ieși din sasul coloniei în clipa în care transportorul de trupe frână. Privea cum tambuchiul VTT-ului glisa lateral. Gorman, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vorbi cu Ripley, fără să-și ia ochii de la specimene. ― Aparțin aceleiași specii ca monstrul descris în raport? Ea dădu din cap, incapabilă de a mai scoate vreun sunet. Fascinat, reprezentantul Companiei se apropie de unul din cilindri și se aplecă; fața-i aproape că atingea sticla. ― Atenție, Burke! strigă Ripley. Abia își lansase chemarea că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pungă de plastic cu mâncare și în cealaltă capul unei păpuși, restul fiind pierdut. Copilul, slab și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de aparat. ― Cum ziceai că o cheamă? Dietrich notă ceva pe un caiet electronic. ― Ce? ― Cum o cheamă. Știm, nu? Medileha dădu din cap. absentă. ― Rebecca, cred. ― Exact, făcu locotenentul care arboră cel mai frumos zâmbet al său și se aplecă spre copilă, cu mâinile pe genunchi. Gândește-te, Rebecca. Concentrează-te. Trebuie să faci un efort și să ne ajuți ca să te ajutăm și noi pe tine. De-asta suntem noi aici: să te ajutăm. Nu te grăbi, spune-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mureau, dar tu ești o fetiță cu adevărat curajoasă, Rebecca. Un sunet ajunse la urechile lui Ripley, abia sesizabil. ― N...Newt. Femeia încremeni și-și întoarse apoi privirea pentru a-și ascunde emoția. Își continuă operația de curățire și se aplecă. ― Îmi pare rău, micuțo, n-am auzit prea bine. Câteodată sunt cam tare de urechi. Ce-ai spus? ― Newt. Eu mă... mă numesc Newt. Așa mi se spune. Nimeni nu-mi spune Rebecca. Ripley termină și cu a doua mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el dând o palmă afectuoasă consolei. Bijuteria asta e cam turtită, dar e a naibii de eficace. Gorman se aplecă peste umărul comtehului. ― Care e starea lor? ― Nu știu. EBP-urile sunt rezistente, dar nu intră în amănunte. Se pare totuși că sunt toți acolo. ― Unde? ― Colo sus, în stația de epurare a atmosferei, răspunse Hudson studiind planul. Nivel C

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
vedea în plus un basorelief compus din obiecte diverse provenind din colonie; mobile, cabluri, componete solide și lichide, mașini sfărâmate, efecte personale, zdrențe de haine, oase și cranii umane, totul asamblat de acea rășină epoxidă omniprezentă și translucidă. Hudson se aplecă pentru a-și trece repede mâna înmănușată peste un perete, mângânind în treacăt niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia rășinoasă, fără s-o cresteze. ― Ai mai văzut o chestie ca asta? ― Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar pleoapele fremătară și se desfăcură, simțind o mișcare, o prezență. Această femeie cu ochii cuprinși de nebunie, glăsui răgușit: un murmur de disperare. Dietrich se aplecă pentru a auzi: ― Milă... Doamne, omoară-mă. Cu ochii ieșiți din orbite, Dietrich se dădu înapoi. În siguranță, la bordul VTT-ului, Ripley asistă la scenă mușcându-și încheietura mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu-mi dai ordine. Gorman. Sunt civilă, dacă ai uitat cumva. ― Efectuăm o misiune militară. Și în calitate de comandant al acestei expediții. Îți ordon să întorci! Ea strânse din dinți, concentrată asupra ecranelor. ― Du-te dracu' Gorman. Sunt ocupată. El se aplecă și încercă să o tragă de pe scaun. Burke, care venise între timp, îl apucă pe locotenent de mijloc și-l îndepărtă. Ripley îi fu recunoscătoare. Dar nu avea timp să-i mulțumească. Ajunseră la nivelul C și roțile enorme scrâșniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]