13,008 matches
-
București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun. În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de protejare, consolidare și restaurare parțială a cetății. A fost conservat paraclisul refăcut de Ștefan cel Mare, s-au înălțat
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Iași. În 1968, ea a trecut la județul Iași, preluând și satul Vascani de la comuna Hărmănești. Patru obiective din comuna Ruginoasa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice ruinele hanului de la Ruginoasa din secolul al XVIII-lea; și situl de „pe Platou” aflat în marginea de sud-vest a satului Vascani, sit ce cuprinde urme de așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al II-lea-al III-lea
Comuna Ruginoasa, Iași () [Corola-website/Science/300091_a_301420]
-
Ea a continuat tendințele de urbanizare, fiind sediu judecătoresc, iar în 2004 a fost declarată oraș. Nouă obiective din orașul Pătârlagele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Trei dintre acestea sunt situri arheologice. Situl de pe dealul Burdușoaia din Sibiciu de Sus, cuprinde o așezare din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al VI-lea-al IV-lea î.e.n.), una din perioada Latène (secolele al
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
Tarnavelor este cea mai mare din Transilvania, concentrînd vigoarea plantațiilor cultivate între râurile Târnava Mare și Târnava Mică. Podgoria se află în interiorul triunghiului format de localitățile Blaj - Sighișoara - Bălăușeri. Obiceiul cultivării viței-de-vie pe aceste meleaguri are o tradiție milenara. Descoperirile arheologice, documentele istorice, precum și obiectele specifice viticulturii și vinificației sunt o mărturie a tradiției îndelungate din această zonă. Prezența unei populații germanice în satele din zona Jidveiului, și relațiile pe care aceasta le întrețineau cu populația din Valea Rinului și Mosei
Podgoria Târnavelor () [Corola-website/Science/300148_a_301477]
-
s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, iar comuna Rediu a căpătat componența actuală. Trei obiective din comuna Rediu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, toate fiind situri arheologice. Este vorba de așezarea din eneoliticul final (cultura Horodiștea) din dealul Breazu din zona satului Breazu; situl de la „Bădărău” (așezări din perioada Halstatt și din secolul al IV-lea e.n., precum și vatra medievală a satului Munteni); și de situl de la
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
relatări despre Bretania sunt oferite în „Comentariile” lui Iuliu Cesar despre Războaiele galice. Se spunea că era locuită de celți, dar numele actual se datorează unor alte triburi celtice ce au migrat aici din Insulele Britanice. Cele mai impresionante relicve arheologice predatează insă această perioadă, și sunt lăsate de către o populație preceltică, și consistă într-o civilizație a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
mai mult de un ideal de eleganță feminină. Ambientul este clasic: un tip de divan care este cunoscut de atunci ca "recamier", o banchetă pentru picioare și o lampă romană. Acest tip de mobilier roman tocmai fusese descoperit în urma săpăturilor arheologice recente de la Pompeii și Herculaneum. Unul dintre aspectele cele mai inovatoare ale acestei lucrări este formatul său orizontal, neobișnuit pentru un portret și mai apropiat picturilor unor scene istorice sau mitologice. Tabloul nu a fost semnat.
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
religii abrahamice. Referiri la Beer Șeva se pot găsi în versetele Gen:21:31, 26:23-24, Iosua 15:28 sau 1Sam 8:1-3, dar și în altele. Rămășițele acesteia se găsesc astăzi la 4 kilometri Nord-Est de orașul nou, situl arheologic fiind numit Tell As-Sa’b și apărând, începând cu anul 2005, pe lista obiectivelor UNESCO World Heritage. Așezarea a fost distrusă complet în anul 701 î.e.n. în invazia trupelor regelui asirian Sennacherib și reconstruită ulterior, doar ca să fie din
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
inclusă în Sectorul Agricol Ilfov, care în anul 1998 avea să devină județul Ilfov. Patru obiective din comuna Brănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice așezarea neolitică aflată în punctul Ostrov, în mijlocul lacului Brănești de pe râul Pasărea, aflat la sud-vest de satul Brănești; și situl de la Vadu Anei, din zona autostrăzii A2, la vest de sat, sit ce cuprinde o așezare geto-dacică, una din secolele
Comuna Brănești, Ilfov () [Corola-website/Science/300210_a_301539]
-
cu numele de "Sido" (din 1854 Jidvei), localitatea a oferit arheologilor un bogat câmp de cercetare, descoperindu-se aici urme ale existenței vieții omenești din neolitic, din epoca bronzului târziu. Vechimea localității Jidvei se pierde în negura veacurilor, iar săpăturile arheologice au scos la iveală chiar în centrul comunei, o vatra de foc din neolitic și un mormânt de incinerare din acea perioadă. Localitatea Jidvei a făcut parte din Plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică. La recensământul din 1930 au fost
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Între anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost conduse lucrări de amenajare pentru spațiile expoziționale și pentru cazare, cetatea fiind transformată într-un centru cultural știintific internațional. Singura săpătură arheologică este cea a lui Radu Heitel (1963-1964) și rezultatele cercetărilor sunt majoritatea inedite. În 1996, în timpul lucrărilor edilitare, au mai fost descoperite unele materiale, dar fără context clar. Între aceastea se numără încă un fragment de cahlă și materiale folosite
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
conscripție se dă numele tuturor capilor de familie și averea acestora. La 1805 când păstorea Popa Daniil Rad, având venit 5 ferii de vin din via bisericii, erau în comuna Giomal 165 capi de familie”. Acestă zonă figurează în Repertoriul Arheologic al României (http://www.archweb.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-Index/Lista.asp?nr=44&Lang=EN) Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin: un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate și un denar de la Septimius Severus, iar din altă
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
respectiv „Cetate”. Pe acest deal s-a aflat castrul unei unități de cavalerie, numită „Ăla I Batavorum Milliaria”. De asemenea, au staționat, după cum indică materialul tegular, vexilații din Legiunea a XIII-a Gemina și Legiunea a V-a Macedonica. Cercetări arheologice sistematice s-au desfășurat între 1995-2000. Castrul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Albă, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod AB-I-s-B-00062). Prin localitatea Războieni trecea un drum construit de români (după
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
numesc „Drumul lui Traian”). Atent cercetată și pusă în evidență prin mai multe monografii, istoria satului Razboieni-Cetate este o dovadă a modului în care o localitate se conectează și se integrează în evoluția firească a istoriei naționale. Un bogat material arheologic păstrat în colecția Școlii cu clasele I-VIII din localitate stă mărturie pentru începuturile istoriei locale. Uneltele de piatră, fragmentele ceramice pictate (cultură Petresti), statuetele, vetrele de locuințe preistorice, demonstrează închegarea primelor forme de comunitate umană în arealul actual al
Războieni-Cetate, Alba () [Corola-website/Science/300268_a_301597]
-
dărui satul, doi ani mai târziu, la 30 ianuarie 1324, surorii sale Ecaterina și cumnatului său magistrul Petru, împreună cu moșiile Jidveiu, Bălcaciu și Șona. Dovezi ale existenței pe teritoriul satului Pănade sunt însă mult mai vechi, așa după cum arată izvoarele arheologice. În anul 1964, cu ocazia arăturilor de primăvară, în locul numit “Dos” din Pănade s-a descoperit un tezaur monetar alcătuit din 273 de monede, aparținând secolelor II-I î.e.n. Acesta este păstrat și expus la Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
Franciscan din Mediaș. În același loc s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice: - ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu: bronz timpuriu, cultura Coțofeni, se află la
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice: - ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu: bronz timpuriu, cultura Coțofeni, se află la Muzeul Aiud, nr. inventar: 3162; - pumnal - de fier de aspect scitic, cu mâner și gardă de bronz; mânerul are
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
al doilea corp de construcție, aflat la 20 m de primul, s-au cercetat două camere mai mari și alte două mai mici. Cele două camere din primul corp de clădire aveau pavimentul din cărămizi și instalație de hypocaust. Materialul arheologic descoperit constă în principal din ceramică comună și terra sigillata, o cheie, un ac de os și alte materiale. Sub nivelul de construcție al vilei s-au descoperit fragmente ceramice dacice. 2. Cu prilejul acelorași cercetări din anul 1960, s-
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
Uioara de Sus (în ) este o localitate componentă a orașului Ocna Mureș din județul Alba, Transilvania, România. Altitudine medie = 296 m. Din Epoca fierului (epoca hallstattiană, 1150-350 î.C.) datează marele depozit arheologic de la Uioara de Sus, cu 5812 de piese, cântărind în jur de 1100 kg, descoperit în anul 1909. Depozitul cuprinde celturi, dălți, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuțite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
românești și arădene din pridvorul “Țării Zarandului “ Comunitățile umane de sub poalele Munților Codrului și Zarandului, de pe firul Crișului Alb până la Câmpia Aradului, incep sa evolueze în epoca bronzului și fierului, când în spațiul arădean apare o mare bogăție de dovezi arheologice, care atestă cele mai vechi comunități dacice din Transilvania și Banat. Urme ale vietii pe aceste meleaguri (monede dacice) descoperite atestă că satul Chereluș a existat în secolele III - ÎI înaintea lui Hristos. Tezaurile dacice sunt cele mai grăitoare mărturie
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
în comuna Șagu din județul Arad, Banat, România. Teritoriul pe care este așezată localitatea Cruceni poartă numele de „Movila Teșită” (în germană Stockbrunnen). Aici au fost găsite obiecte din Hallstatt (prima perioadă a Epocii Fierului 1200-500 î.Hr.) conform R.A.N. (Repertoriul Arheologic Național). Tot conform R.A.N., aici este o foarte mică așezare, poate chiar o tabără de câteva luni, din Epoca Bronzului .În Epoca Medievală Timpurie apare cu numele ,Fântâna de lemn". Probabil există o legenda sau era o apă foarte bună
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
ridicată în 1866, păstrează și clopotnița ce se află în acel loc. Căminul cultural (la nr. 379), odinioară han și stație de poștalion, găzduiește azi un mic muzeu cu numeroase piese, adunate de membrii cercului de istorie al școlii: materiale arheologice descoperite la Dealul Căprii, Schanzberg și Fântână turcului, etc. provenite dintr-o perioadă începând cu secolul al VI-lea î.e.n.; obiecte etnografice (ceramică locală, obiecte casnice, mobilier etc); monede. Centrul satului, azi prevăzut cu un frumos parc, a găzduit, la
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
național Arad-București, între satele Mândruloc și Sâmbăteni, la o depărtare de aproximativ 14 km de municipiul Arad. Prima mențiune documentară a satului Chychyr datează din secolul al XIII-lea, mai precis, în anul 1296 (1), însă există dovezi de factură arheologică care demonstrează existența unei așezări dacice încă din sec. III - II î.d.Hr., chiar dacă amplasamentul a migrat de pe malul stâng al Mureșului pe cel drept din cauza inundațiilor provocate de râu. Într-o primă fază se pare că prima terasă
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
drept din cauza inundațiilor provocate de râu. Într-o primă fază se pare că prima terasă a Mureșului a fost locuită de o comunitate, încet-încet aceasta migrând tot mai mult înspre nord, astfel ca pentru perioada romană să se facă descoperiri arheologice în acest sens. Urmărind descoperirile arheologice care atestă existența unor așezării în zona Cicirului încă de pe vremea dacilor, acestea s-ar contabiliza astfel: la 1,5 km S de sat, pe prima terasă a Mureșului, în punctul numit “Gropi” a
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]