10,418 matches
-
toti!? Și mie, si ție și la toată lumea. Curtea flagerării unde a fost judecat Mântuitorul Iisus Hristos Este de necrezut! E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim într-un loc, acolo unde a rămas întipărita în zid Palmă Domnului. Lumea se închină, săruta, pun și ei mâna în acel loc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călâii care lovesc cu ciocăne în piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fata atât de senina, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde în inimă, în suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Aceasta priveliște de pe perete este făcută din plăcute de faianța colorată și pătrațele de aur. Lângă El și calai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de carat punea în spinarea leului și el căra. Leul era blând, isi asculta și respectă stăpânul. După vreo 6 luni a venit măgarul înapoi. Mare minune a fost. Și așa au trăit toți trei în bună înțelegere multă vreme. Vedeți lucrarea lui Dumnezeu și credința omului? Se spune că în această
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tine ochii mei privesc, Din ale lumii valuri grele Pe tine, Maica, te doresc. Printre necazuri ne-ncetate în griji și lacrimi eu mă frâng, Lovit de pătimi și păcate Privesc la Cer cu dor și plâng, în Cer un Tata blând mă cheamă, în Cer e Dulcele Iisus, în Cer ești tu, Iubita Mama, Și locul meu e-n Ceruri, sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri, M-așteaptă ceață drepților, Iar eu, în valea cea de plângeri, Petrec străin și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Său Și-L numeai pe Dânsul Tata, Coboară-Te dar, îndată!” Dar Iisus nu Se coboară, El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate, Pentru veșnică Dreptate. Iară ei nu-nțelegeau Și mai mult îl huleau. Dar Iisus, Mielușel blând, Așa zise, suspinând: „O, Preadulce-al Meu Părinte, Rogu-Te, cu glas fierbinte, Nu scrie faptele lor în cartea păcatelor!” Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul preaînalt Și-a strigat: „Părinte Sfânt, Lucrul Meu l-am săvârșit. Tata, în Mâinile Tale Eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai scris între altele o lucrare despre diplomatul suedez Wallenberg, apărătorul evreilor la Budapesta în 1944, arestat de sovietici și dispărut în tainițele Gulagului. Titlul cărții e imposibil de tradus în românește fără confuzie. Nu merge nici „o atât de blândă”, nici „o atât de dulce Ocupație”, cu atât mai puțin „atât de plăcută”, deși acestea ar fi accepțiile posibile ale termenului ; cât despre cel de „ocupație”, ar putea da ideea de „îndeletnicire”, total necorespunzătoare. E vorba, de fapt, de felul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
totdeauna genială și puternică, orice ar crede cinicii și așa-zișii oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și biruitoare. Am mai aflat și că blândul doctor Voiculescu, tămăduitorul fără onorarii, alinătorul, era capabil uneori de indignări sublime, de mânii auguste, intratabile. Cultura lui imensă, asimilată profund în opera lui târzie, e azi evidentă pentru toată lumea, dar în trecut nu i-o cunoșteau decât puțini. Nimic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
preot l-am pomenit și m-am rugat pentru iertarea păcatelor lui. După mulți ani, a murit și tanti Mărioara la Craiova, unde era stabilită fiica ei Mioara. Unchiul Dumitru și tanti Mărioara au fost creștini buni, oameni de omenie, blânzi, răbdători, modești, cu suflete curate, plini de lumină, și au trecut prin viață ca o adiere cu bun miros. Poate că tocmai în aceste atribute constă taina creștinismului. Creștinul, practicându-și credința, nu se așteaptă la răsplată și la bine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mămica, toți moșii și strămoșii noștri, care dorm sub glie. Mi se pare că soția sa, tanti Măriuca vede altfel viața și, mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul Constantin, mai ales atunci cînd el este bun, blând și „prea” delicat, când este modest și când se exprimă prin smerenie. Mi se pare, chiar, că aceste calități, în fond creștinești, că noblețea sufletească a lui, este socotită ca un defect al unui om atât de mare, la un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
multe, multe păsări. Ce griji, câte nopți nedormite când fătau vacile, oile sau scroafele. Ce griji erau când scoteau cloștile pui. Toate erau pe capul ei, în grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea grele, că ar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-o dau jos după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
merg ca printr-un culoar plin de săgeți. Am reușit să trec, treceam pe o altă stradă, unde erau un câine gentil și chiar un iepure, alte animale veneau din curți cu grădină. Era o țară frumoasă, plină de animale blânde, dar mă întrebam: unde sunt oamenii? Un alt vis ciudat: eram cu un bărbat și râdeam, vroia să mergem să vizităm bordelurile. Îmi aminteam de memoriile lui Simenon, unde povestea de vizita, cu una dintre soții, la bordelurile pariziene. Eram
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură peste măsură, ne înapoia banii pe care îi plăteam pentru mâncat și dormit. Pentru aceasta, după aproape 60 de ani, nu-i mai putem uita numele și figura ei de mamă și bunică blândă și duioasă. În fine, a venit și vinerea, ziua mult așteptată. Iancu a găsit un om de la Enichioi, urmând să vie la rând norocul meu. Iar acesta avea să se numească Feodor Andreev, om de 30 de ani ca și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vasea, zic eu acum, nu că era un împătimit al băuturii dar, vorbă să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fete. Mi-am făcut prieten un băiat din Bucovina și un altul din Găiceanca, fostul județ Tecuci, Mohora, frate cu actrița. Dintre fete, două bănățene surori, Sandovici, o ardeleancă, Dădărlat și o dobrogeancă, Aurelia Tătaru. Era din Dăieni, Tulcea. Fată blândă, bună. Am mai întâlnit-o în timpul războiului, când mă refugiam din Basarabia pentru a doua oară. În fine, cursurile s-au terminat iar noi ne-am îndreptat... spre unde oare? Posturi ioc, buget redus, analfabetism în creștere. Am plecat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei Cetvericov. La numai trei săptămâni de la începerea școlii, când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fizic care să mă avantajeze pentru a mă impune în fața oamenilor. Am încercat, încă o dată, să mă sustrag. Nu depășeam în înălțime un metru cincizeci, iar greutatea era undeva sub cincizeci de kilograme. Eram firavă, delicată fizic, vocea îmi era blândă și calmă, având mai curând un aer intelectual decât unul de om politic, viitor activist la sat. Eram îndrăzneață, în schimb, și nu eram câtuși de puțin emotivă. Se pare că aceste două trăsături le-au fost pe plac celor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plecat? Nu am avut cu ce. Am crezut că vor veni să mă ia, am răspuns îmbufnată. Nu știu unde au dispărut toți... Ei... S-au dus să mănânce și au uitat de mata, mi-a răspuns femeia cea grasă, cu zâmbet blând, care era contabila primăriei. Haideți la mine să mâncați ceva și să vă odihniți, că 45 n-o să stați toată noaptea aici, cu capul pe masă. Locuiesc la doi pași. M-am bucurat de ospitalitatea acelei femei cu suflet bun
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la șareta cu roți de lemn. Trebuia să fiu cu băgare de seamă, să stau cu picioarele pe singura scândură ce alcătuia podeaua acesteia sau să merg cu picioarele atârnate în gol. Mergi fără nici o teamă, că este un cal blând și nu-ți face nimic, mi-a spus secretara. Deși tremuram de frică, m-am urcat în șaretă, iar omul de serviciu mi a pus hățurile în mână. Am ieșit în drum pe poarta larg deschisă a primăriei. În spate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu vin fiert și o cafea naturală. Casa ei era mereu plină. Veneau șeful de post, preotul de la Ghiduleasa sau preoteasa, casierul primăriei, președintele de la Cooperația de Consum, doctorul veterinar nou sosit în comună sau medicul de la dispensar, un macedonean blând și respectuos. Toți poposeau la ea. Locuia aproape de primărie, avea vin bun, mult, nu era zgârcită și era foarte primitoare. Toți șefii de la județ o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu miros de brânză. De pe masa improvizată dintr-o scândură și doi țăruși, de sub un ștergar, femeia a scos un boț de mămăligă cu brânză de oi, un ou fiert și o oală prinsă, nesmântânită. Mi-a spus cu glasul blând: Luați de mâncați și apoi om vedea noi cu ce ajungeți până în sat, iar de acolo vă ajută inginerul cu mașina sau găsiți un tractor. Dacă mai stați o oră, coborâm și noi în sat. Puteți merge cu noi. Oamenii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]