13,186 matches
-
dată avea ochii umezi, o culoare siderie, un amestec bleu-verte și aceeași umezeală constantă. Nu-și putea ascunde niciodată lacrimile, suferise mult prin pierderea unchiului la numai 17 ani, fratele cel mai mare al mamei și oricât s-au străduit bunicul și ceilalți copii, parte din sufletul ei murise atunci, apoi încă un strop prin pierderea unui copil la numai două luni. Nu existau probleme la naștere în rândul femeilor, cât mai ales în primele luni de viață ale bebelușilor deoarece
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
saramura pe cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi, bunicul asigura plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi, bunicul asigura plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau o parcelă de pământ pentru care plăteau suficient impozit la primărie, pe atunci, Sfatul Popular. Erau acolo câteva rânduri de vie, destul de lungi, pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau o parcelă de pământ pentru care plăteau suficient impozit la primărie, pe atunci, Sfatul Popular. Erau acolo câteva rânduri de vie, destul de lungi, pe care bunicii le rostuiră, fiecare dintre copii știind apartenența fiecăruia. La intrare în imaș exista un nuc bătrân, imens, atât de mare ca și circumferință, că de-abia îl cuprindeam cu mânuțele noastre, eu și fratele meu. Când am rămas doar cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în grămăjoare diferite, de 1, 2, 3, 4, ... și atunci exista si această posibilitate de a-ți rămâne unul sau de a-i combina pe toți, dorința fiind în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse bostană<footnote pepenărie footnote> și rodeau atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor<footnote tip de sol neevoluat, format pe nisipuri, cu textură mijlociu-grosieră, în general cu fertilitate redusă. footnote> tipice. Erau de toate culorile și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Avea atâta dreptate bunica, pe un parcurs existențial atât de tumultuos, doar credința nu le-a putut fi luată sau știrbită. Semnul crucii era și este ceva revelator în saga arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-o trăiau bunicii, parcă mi-a fost dat mai rar să văd astăzi. La cimitir am fost cred o dată cu Maia, țin minte că au fost atunci și o parte din surorile mamei, mătușa, și era, înclin să cred, la un Sfântu Ilie, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit<footnote care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic footnote>. Și atunci mama exploda : - Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: - Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am intrat la facultate, Maria țiganca a plâns și-mi tot spunea neîncetat: - Să nu uiți niciodată c-ai și sânge de țigan ! Plâng pentru prietena mea, Floarea, că n-a mai apucat să vă vadă mari; să fi trăit bunică-ta să te vadă acum ! Erau pe undeva alegerile pe care bunica Floarea Coteț le făcuse în numele familiei noastre și alături de oamenii pe care se grefau relații solide. Bunica avea mulți prieteni, relații din mai toate etniile Brăilei. Tot o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fanfara militară a garnizoanei din oraș, iar pe „regală” - strada Republicii de astăzi, în acordurile plăcii de patefon puteai auzi vocea celebrului Jean Moscopol, brăilean din generația bunicii, plecat ulterior la București și stabilit în cele din urmă la New York. Bunicii îi plăcea mult Moscopol, în speță, acea piesă cu care se identifica o națiune întreagă, dar care ulterior fusese interzisă de guvernul comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
iubit, dar cu siguranță era respectat în comunitatea noastră. Într-o lume, la vremea aceea plină cu bresle și structuri profesionale, tata schimba pe undeva registrul, în sensul că ducea mai departe tradiția de ceferist în familie așa cum o inițiase bunicul, iar fratele tatei avea o funcție extrem de importantă la una din marile întreprinderi ale Brăilei. De mică am fost educată să fiu rezervată, să-mi respect semenii și să am măsura bunului simț, pentru că spunea de altfel tata: „respectând aceste
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
respectarea și cultivarea valorilor morale și civice. De foarte multe ori mi-am pus problema dacă voi avea puterea, eleganța, prezența de spirit și discernământul necesar de-a duce pe mai departe „rădăcinile noastre amestecate”, valorile și motivațiile noastre interioare. Bunicii au făcut-o, părinții în egală măsură, rămâne doar ca timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în sensul că niciodată, nici măcar tangențial ori ocazional, părinții noștri, bunicii, rubedeniile noastre n-au scontat latura strict materială. S-au mulțumit cu ceea ce Bunul Dumnezeu le-a oferit, deschizându-le ușoare oportunități în acoperirea nevoilor curente, demnitate și discreție. Tata, al cărui profil era prin excelență identificat cu discreția, obișnuia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar mai cu seamă c-aș vrea să merg în Munții Măcinului. Mama mi-a făcut o promisiune. Mi-a spus să am răbdare, să mai cresc și vom merge într-una
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dobândi la nivel de cunoștințe, aș putea înțelege „fenomenul Măcin”. Așa a și fost. Am trecut Dunărea cu bacul pe la Smârdan (fostă Ghecet), distanța de la Brăila și până în Munții Măcinului fiind în jur de 15 km. La Smârdan, povestește mama, bunicii, în compania celor mici, veneau destul de des pe perioada verii unde savurau, de fiecare dată, saramură de pește cu mămăligă. Noi suntem doar în trecere prin Ghecet și nici n-am mai avea unde comanda pentru că s-au schimbat multe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
stuf. Dincolo de locuri, tradiții, obiceiuri, rămân însă oamenii, aceeași oameni ca peste tot în țară, obosiți, măcinați de probleme, permanent - cum spun părinții mei - cu grija zilei ce va urma. Am revenit în Brăila destul de târziu și-i tot spuneam bunicii, cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân acolo, în munți, măcar o noapte și să respir mirosul acela de piatră granitică, parfum de tei dobrogean și narcise de munte. A fost o experiență uluitoare, altceva față de ceea ce eram
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mele drumul era împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare. Primii 7 ani din viață i-am petrecut la sânul bunicii mele. Chiar dacă nu era bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului său. Eu, fiind copil obraznic și hlizit, nu făceam altceva decât să mă tăvălesc prin iarba proaspătă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat Lord, care avea un nas mai perspicace decât orice copoi ardelenesc, iar eu îl purtam ca o medalie printre vânătorii însoțitori. În realitate, bunicul nu voia decât să fie cineva care să aibă în permanență grijă de mine în caz de uitam zonele unde era apă peste gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai mergeam și pe boroaie să jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și a fugi mai repede când ne prindea bunicul sau vreun vecin. Primăvara Siretul ieșea din matcă, dar inundațiile erau potolite și restrânse, nu ca acum de se dau și la televizor. Acest lucru se întâmpla pentru că pădurile încă mai dominau zona și țineau pământul strâns legat în rădăcinile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
buchete interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]