10,800 matches
-
de Foligno. Între acestea se numără Tereza de Ávila (1515-1582), Francisc de Sales (1567-1622), Sfântul Alphonsus Liguori (1696-1787), teologii și scriitorii francezi François Fénelon (1651-1715,) și Ernest Hello (1828-1885), filozofii francezi Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) și Jacques Maritain (1882-1973), călugărul iezuit Paul Doncoeur (1880 - 1961), filozoful și medievistul rus Lev Pavlovici Karsavin (1882-1952), scriitorii Léon Bloy (1846-1917), François Mauriac (1885-1970) și Umberto Eco (n.1932). Aldous Huxley a făcut următoarea observație care este în întregime aplicabilă personalității Angelei de Foligno
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Peninsulei Iberice. Deși limba castiliana era înțeleasă în Portugalia, totuși limba portugheză este, încă din epoca primilor regi ai Portugaliei, nu numai o limbă scrisă, dar și o limbă oficială, folosită de cancelaria regală alături de latină. În timp ce militarii ocupau teritorii, călugării duceau cu ei cultură ocupanților. În secolul al XII-lea apar numeroase ordine călugărești, apariție care coincide cu o importanță mișcare de reformă. Congregația benedictina de la Cluny și Ordinul Cistercienilor tind să ajungă importante organizații internaționale. Cuceritor al sudului Peninsulei
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
poezii medievale), si de poezie epica, din care se mai păstrează fragmente în "Crónicas Breves de Santa Cruz de Coimbra" (Cronică scurtă a mănăstirii Santa Cruz din Coimbra). Poezia galiciana Cea mai veche dintre poeziile aflate în aceste culegeri, atribuită călugărului Soares de Taveiró, datează probabil din 1189. Bogată tradiție orală, răspândită de către menestrelii galicieni, precede culegerile de poezii realizate la sfarsitul domniei lui Don Afonso al III-lea (epoca manuscrisului "Cancioneiro da Ajuda"). Atât prin ritmul lor caracteristic cât și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cumbriei, precum Rheged și Strathclyde. Astfel, Northumbria nu numai că se întindea pe partea nordică a teritoriului actual al Angliei, dar și pe partea sud-vestică a Scoției. King Oswald a readus creștinismul în regat, rugându-l pe Sf. Aidan, un călugăr irlandez de pe insula scoțiană Iona, să-i convertească poporul. Aceasta a dus la crearea creștinismului celtic, diferit celui de rit latin, iar o mânăstire a fost ridicată la Lindisfarne. Războiul cu Mercia continua însă, și în 642, Oswald a fost
Northumbria () [Corola-website/Science/308806_a_310135]
-
cuviosului părinte arhimandrit Gherontie Ionescu, fost arhimandrit de scaun la Episcopia Tomisului. Părintele Gherontie trăise în Sfântul Munte Athos, dar după anul 1924, nefiind de acord cu introducerea calendarului gregorian în uzul bisericesc, se retrăsese la acest schit, împreună cu câțiva călugări. În zonă mai exista o biserică pe stil vechi, în localitatea Tămădău. La acest schit, PC Gherontie aplica tipicul athonit, cu cea mai mare severitate. Fratele Meftodie a trecut la Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi din România, fiind tuns
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
au plecat la Mănăstirea Slătioara, unde au fost primiți de către părintele ieromonah Glicherie Tănase. În noaptea de 1-2 / 14-15 februarie 1952, organele de Securitate din județele Suceava, Neamț, Bacău și Vrancea, au organizat o acțiune simultană de arestare a preoților, călugărilor și persoanelor mai influente din conducerea Bisericii Ortodoxe de stil vechi. Sediul cultului din orașul Târgu Neamț a fost devastat, arhiva și însemnele legale de persoană juridică au fost ridicate și confiscate, fără a se întocmi vreun act legal. Părintele
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
află statuia Mariei, sculptată în marmură de Carrara. Monumentul face parte din situl urban „Vechiul cartier Iosefin”, cod LMI TM-II-s-B-06098. În 2012 a fost propus să fie clasificat ca monument istoric separat. Legenda spune că în timpul execuției lui Gheorghe Doja călugării iezuiți, care intonau cântece religioase, ar fi văzut în fum chipul Sfintei Maria, lucru considerat un miracol. Pentru a marca faptul, în locul respectiv a fost amplasată pe un stâlp o icoană a Sfintei Maria într-o cutie cu geam de
Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria () [Corola-website/Science/308811_a_310140]
-
mir. Curând după ce a fost trecută la ortodocși (1948), a fost desființată și alocată pentru destinații laice. S-a refăcăt ca lăcaș mănăstiresc după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe. Despre Ioan Sihastrul vorbește atât tradiția locală cât și călugărul Efrem, autor al "Plângerii Mănăstirii Silvașului", scrisă după anul 1762, prin următoarele versuri: Și atunci, un tânăr oarecare din sat <br> Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat; <br> Din lume și rudenii cu totul au ieșit <br> De aici
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
XVII s-a nevoit în jurul Mănăstirii Prislop un sihastru sfânt, anume Ioan, de loc din satul vecin Silvașul de Sus. Acest cuvios, luând din tinerețe jugul lui Hristos și dorind să urmeze nevoinței Sfântului Nicodim de la Tismana, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Prislop. Apoi, săpându-și peștera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaștri, s-a nevoit acolo singur până la moarte cu grele și neștiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu și umplându-se de darul Duhului Sfânt
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
promovat cu succes examenul de bacalaureat. A fost trimis la Roma, la Colegiul Bizantin „Sf. Atanasie”, alături de Tit Liviu Chinezu, unde a obținut titlurile de doctor în filosofie și în teologie. Cu prilejul obținerii titlului de doctor în teologie, cunoscutul călugăr dominican Reginald Garrigou Lagrange l-a felicitat pe Ioan Suciu și i-a pus în deget inelul universității, lucru ce se întâmpla foarte rar și constituia un semn de apreciere deosebită. După încă alți șase ani de studii la "Institutul
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
Iuliu Hossu, și Alexandru Rusu. De la București, a fost transportat la Dragoslavele, reședința de vară a Patriarhului ortodox, apoi la "mănăstirea ortodoxă de la Căldărușani", transformată în lagăr. „"Pe când era la Căldărușani, a reușit să trimită câteva scrisori prin părintele Ciubotariu (călugăr ortodox convertit la greco-catolici) care a reușit să le ducă la Nunțiatură"”. De aici Ioan Suciu a fost ridicat în mai 1950, și dus, de acolo, din nou la București, în beciurile Ministerului de Interne, unde a fost supus anchetelor
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan Ieromonahul a rescris-o în limba română, bazându-se pe tradițiile orale din mănăstire. P. P. Panaitescu remarcă faptul că acei călugări știau unele pasaje din istoria slavonă pe de rost, fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte, precum și în existența unor etimologii populare (de exemplu Ștefan, fiul cneazului Lazăr al Serbiei, este numit „Silnic” — cuvânt provenit din slavonul
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte, precum și în existența unor etimologii populare (de exemplu Ștefan, fiul cneazului Lazăr al Serbiei, este numit „Silnic” — cuvânt provenit din slavonul „Sil'nîi”, „cel tare”). De asemenea, elemente din viața călugărului Nicodim se regăsesc și în viața lui Isaia, precum și în cea a patriarhului sârb Sava II, ambele datând din secolul al XV-lea. Istoricul Nicolae Iorga presupunea că Nicodim s-a născut în Macedonia, la Prilep, ca aromân, dar această
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
participat la întâlnirea cu regele Sigismund. O cădelniță de argint ce încă se mai afla în 1654 la Tismana reprezenta un dar al lui Sigismund pentru Nicodim. De asemenea, regele ungur a acordat în mai multe rânduri privilegii speciale pentru călugării de la mănăstirile Vodița și Tismana și le-a întărit acestora daniile din Serbia. Nicodim se stinge din viață în 26 decembrie 1406 și este înmormântat în pridvorul mănăstirii Tismana. Moaștele sale s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
pierduse în fața expansiunii otomane controlul asupra zonei cetății Golubăț. Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Țara Românească, Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Este sprijinit de domnitorul Vlaicu Vodă (1364-1377), al cărui unchi era. În anul 1370 începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea mănăstirii Vodița, lângă satul Vârciorova, proces care a continuat până în 1375. Această biserică era clădită după modelul bisericii Crușevița din Serbia. Vladislav îi va dărui sate și tain de hrană din casa
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Părinții săi aveau șase copii, el fiind cel mai mic. După Primul Război Mondial, două surori au emigrat în Statele Unite ale Americii, iar el, în anul 1922, la vârsta de 13 ani, a plecat la Sfântul Munte Athos împreună cu un călugăr român care venise să colecteze ajutoare pentru schitul românesc de acolo. În cei 18 ani de ședere la Muntele Athos a fost călugărit, apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. În anul 1940, părintele Evloghie de acum, fiind hirotonit preot-ieromonah, se întoarce
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
de 15 ani (1940-1955). În timpul cât a păstorit ca stareț al Mănăstirii Râmeț, a reușit să restaureze vechea mânăstire, monument istoric ce data încă din anul 1215 și care se afla în ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
mireasmă plăcută. Unii martori prezenți la dezgroparea bisericii în urma săpăturilor spun că odată ce apa a ieșit din biserică, a fost luat de apă un craniu care a ocolit-o de trei ori și s-a așezat pe fereastra sfântului altar. Călugării l-au așezat cu evlavie într-un loc curat neștiind al cui este. Astăzi, craniul Sfântului Ghelasie de la Râmeț, așezat într-o frumoasă raclă de lemn, este păstrat în noua biserică a mănăstirii la loc de mare cinste. În incinta
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
mănăstiri, Episcopia Clujului și Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greșiseră și le cerea să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și, prin urmare, au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și, prin urmare, au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. Organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din Râmeț
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
a emis un mandat de arestare preventivă și i-au transportat la Penitenciarul din Turda. Monahii au fost eliberați după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeț, unde mânăstirea fusese desființată, iar călugării mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea Turnu (județul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioși. În urma procesului, starețul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, iar monahul Pahomie Morar la
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”. În perioada cât a fost arestat, Mânăstirea Copăceni a fost demolată în întregime de preoții de stil nou din comună, iar toată agoniseala arhiereului Evloghie și a celorlalți călugări din obște a fost confiscată. Terenul mânăstirii a intrat în patrimoniul C.A.P. Copăceni care l-a folosit pentru agricultură. În anul 1964, recent eliberat din închisoare ca urmare a amnistiei colective, PS Evloghie s-a stabilit la București și-
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
În anul 1964, recent eliberat din închisoare ca urmare a amnistiei colective, PS Evloghie s-a stabilit la București și-a cumpărat o casă pe strada Televiziunii nr. 13, în cartierul Militari (sectorul 6), unde va fonda o mânăstire de călugări pe stil vechi, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Biserica Mânăstirii era înconjurată de case și domina împrejurimile prin turlele ei zvelte. Organele Miliției au încercat să-l alunge din localitate pe motiv că nu avea mutație. A întocmit numeroase memorii
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
perioada 20-25 mai 1965, nu își găsesc temei și necesită a i se restitui plata. Câștigând procesul, el și-a transformat casa pe care o cumpărase în București în paraclis pentru slujbe, reședință episcopală și mai târziu în mânăstire de călugări. S-au făcut din nou o serie de reclamații tendențioase și mincinoase pe motivul, de această dată, al portului ilegal de haine bisericești și de slujire de slujbe religioase pentru un cult interzis de către stat. Erau învinuiți în procesul intentat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
Pe locul unde se afla Mănăstirea, în cartierul Militari (Apusului), nu s-a mai ridicat nimic."" După anul 1989, s-a reluat construcția lăcașului de cult demolat, piatra de temelie a Bisericii fiind pusă la data de 2 septembrie 1991. Călugării au făcut sesizări la Poliție, Parchet și SRI pentru a recupera odoarele și moaștele Episcopului Evloghie confiscate de către Miliție și Securitate. La sesizările călugărilor, Judecătoria sectorului 6 le-a răspuns prin executorul judecătoresc Crucescu: "“Nu mai există nici un act legal
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]