9,745 matches
-
participare pusă în act de administrația consultativă. Șaptezeci și trei de contracte au fost semnate între 1973-1979. Cu toate că politica contractuală simboliza sfârșitul proclamat al neîncrederii în stat și în capacitățile bazei, în special cele legate de folosirea fondurilor publice de către colectivitățile locale 292, ea apărea încă din anii 1970 ca o politică de inspirație iacobină ce viza descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de stat mai curând prin oportunitatea pe care o oferea protagoniștilor de a se sustrage cadrului normativ
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
laboratorul descentralizării". În acest fel se punea capăt politicii de promovare a orașelor mijlocii duse de către stat. Descentralizarea responsabilităților și punerea în act a contraputerilor vor deveni în anii 1970 firul conducător al reflecției privind reorganizarea relațiilor dintre stat și colectivitățile locale, dintre stat și societate (a se vedea raportul Guichard din 1976). Dar reculul puterii publice perceptibil la sfârșitul anilor 1970 nu putea fi luat drept liberalizare. Autonomizarea societății franceze în raport cu statul va rezulta în principal din subordonarea sa crescândă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
privințe, această analiză își păstrează actualitatea. Raportul enunța principalele fundamente ale descentralizării ce avea să vină: • suprimarea tutelei prefectorale în favoarea controlului legalității de către un tribunal administrativ; • descentralizarea competențelor cu scopul de a evita orice confuzie între responsabilitățile diferitelor nivele ale colectivităților locale (se știe că, în practică, acest principiu nu a fost decât în mică măsură pus în act); • înlocuirea subvențiilor specifice printr-o dotare globală, care să permită comunelor să dispună de o mai mare autonomie în alegerea investițiilor și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
drept și de fapt cu o mare capacitate de guvernare, ele nu fac decât să oficializeze poziția centrală pe care o aveau primarii în sistemul politic francez. Foarte succint, am putea rezuma descentralizarea în două puncte: revizuirea drepturilor și libertăților colectivităților locale; transferul de competențe de la stat spre oraș. Primul punct face colectivitățile locale mai autonome și mai responsabile, concomitent cu slăbirea controlului statului asupra actelor sale. Tutela administrativă este abrogată, controlul statului limitându-se la legalitatea actelor, control efectuat a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fac decât să oficializeze poziția centrală pe care o aveau primarii în sistemul politic francez. Foarte succint, am putea rezuma descentralizarea în două puncte: revizuirea drepturilor și libertăților colectivităților locale; transferul de competențe de la stat spre oraș. Primul punct face colectivitățile locale mai autonome și mai responsabile, concomitent cu slăbirea controlului statului asupra actelor sale. Tutela administrativă este abrogată, controlul statului limitându-se la legalitatea actelor, control efectuat a posteriori de către judecătorul administrativ dacă prefectul o cerea. Autoritatea executivă a departamentului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
efectuat a posteriori de către judecătorul administrativ dacă prefectul o cerea. Autoritatea executivă a departamentului și regiunii trece de la prefect la președintele consiliului general sau regional. Rezultă, și aici este al doilea punct, un transfer masiv de competențe ale statului către colectivitățile locale, mai ales în domeniile urbanismului (pentru comune), acțiunii sociale și sanitare (pentru departamente) și al formării profesionale (pentru regiune). Pentru a concretiza această emancipare juridică, colectivitățile primesc de la stat dotări financiare globalizate (crearea unei Dotări globale pentru echipamente, a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aici este al doilea punct, un transfer masiv de competențe ale statului către colectivitățile locale, mai ales în domeniile urbanismului (pentru comune), acțiunii sociale și sanitare (pentru departamente) și al formării profesionale (pentru regiune). Pentru a concretiza această emancipare juridică, colectivitățile primesc de la stat dotări financiare globalizate (crearea unei Dotări globale pentru echipamente, a unei Dotări globale de funcționare, începând cu 1979). Nu descriem aici confuziile și luptele ocazionate de această repartiție a competențelor; ele au înglodat în datorii în loc să aducă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru echipamente, a unei Dotări globale de funcționare, începând cu 1979). Nu descriem aici confuziile și luptele ocazionate de această repartiție a competențelor; ele au înglodat în datorii în loc să aducă sperata simplificare a sistemului politico-administrativ; să semnalăm însă că numeroase colectivități locale mai active nu au ezitat să abordeze probleme care depășeau cu mult cadrul formal al atribuțiilor lor, înscriindu-le pe agenda politică 299. Identificarea orașului cu un actor politic ridică obiecții teoretice. Obiecția principală ține, fără îndoială, de analogia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cadrul formal al atribuțiilor lor, înscriindu-le pe agenda politică 299. Identificarea orașului cu un actor politic ridică obiecții teoretice. Obiecția principală ține, fără îndoială, de analogia pe care o induce între oraș și municipalitate, între autonomia orașelor și autonomia colectivităților locale. Într-adevăr, procesul de metropolizare 300 face să devină dificilă considerarea tuturor comunelor urbane ca orașe, în contextul în care formele luate de dezvoltarea urbană determină ca însăși noțiunea de oraș să devină incertă. De-a lungul anilor 1990
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Valéry Giscard d'Estaing sublinia într-o conferință națională a amenajării teritoriului, ținută la Vichy, în 1978: "Vocația comunelor nu este aceea de a da ajutor direct ocupării, ci politica de primire a întreprinderilor pe teritoriul lor. Nu ține de colectivitățile locale preluarea directă sau indirectă a riscurilor întreprinderilor"312. Totuși, această poziție era din ce în ce mai mult o petiție de principiu*. În ciuda avertismentelor DATAR privind riscurile unor asemenea practici, cu toate intervențiile Ministerului de Interne (circulara Poniatowski din 1976 fiind cea mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o suplimentare a puterii comunei. Așa cum relevă Yves Mény: "Statul plătește mai mult, dar nu are mare influență asupra folosirii banului"314. Astfel, din motivul orientării generale a restricțiilor în privința cheltuielilor publice, problema autonomiei fiscale și a venitului real al colectivităților locale se prezintă ca una dintre chestiunile majore ale acestui început de secol. Legile descentralizării dau un fundament legal competenței economice a colectivităților locale. Nu este cazul să intrăm în detaliile acestor măsuri. Jacques Rondin a rezumat transformările acțiunii economice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din motivul orientării generale a restricțiilor în privința cheltuielilor publice, problema autonomiei fiscale și a venitului real al colectivităților locale se prezintă ca una dintre chestiunile majore ale acestui început de secol. Legile descentralizării dau un fundament legal competenței economice a colectivităților locale. Nu este cazul să intrăm în detaliile acestor măsuri. Jacques Rondin a rezumat transformările acțiunii economice a comunelor: Chestiunea esențială ce poate face o colectivitate locală în domeniul economic și social? ar merita să fie astăzi inversată: ce nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale acestui început de secol. Legile descentralizării dau un fundament legal competenței economice a colectivităților locale. Nu este cazul să intrăm în detaliile acestor măsuri. Jacques Rondin a rezumat transformările acțiunii economice a comunelor: Chestiunea esențială ce poate face o colectivitate locală în domeniul economic și social? ar merita să fie astăzi inversată: ce nu poate face? Puține lucruri 315". Descentralizarea a fost însoțită de multiplicarea intervențiilor comunale în dezvoltarea economică. Însă ar trebui, pentru a aprecia acest elan, să nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Frêche la Montpellier apar ca precursori ai acestei concilieri a jargonului gestionar modern cu limbajul serviciului public. Fără să calchieze gestiunea municipală pe metodele managementului folosit în întreprindere, colocviile și formările se multiplică pentru a adapta gândirea managerială la gestionarea colectivităților descentralizate. Alegerile municipale din 1989 marchează instalarea unor primari care, de dreapta sau de stânga, jură să facă din orașul lor un model de dezvoltare economică și de echilibru social. Ei înțeleg să conducă orașul astfel încât să câștige în competiția
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
comunicare, adesea foarte costisitoare, nu au adus niciodată aleșilor beneficiile așteptate. Temele ușoare și banalitatea flagrantă a mesajelor nu au produs distincțiile scontate. Urmând moda, orașele au ajuns la uniformitate. Jean-Pierre Sueur, primarul din Orléans și secretarul de stat al colectivităților locale la începutul anilor 1990, nu-și ascundea la un moment dat perplexitatea: Când văd ce și cum comunică majoritatea comunităților locale, mă frapează asemănările. Toată lumea spune același lucru, fiindcă toți își spun: "Trebuie să comunicăm", dar nu pentru a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu atât mai mult cu cât și situația financiară a coproprietarilor este delicată."366 Aceste probleme clarifică semnalul de alarmă tras de Jean-Marie Delarue cu privire la politica de vânzare a locuințelor sociale. Vânzarea patrimoniului către particulari implică o renunțare la aceste colectivități și riscul de apariție a proprietăților abandonate. În acest sens, ne putem imagina o derivă tipic americană, cu cartiere lăsate în voia sorții, fără posibilitatea de a acționa asupra colectivităților de acolo."367 În prezent nu mai este posibil să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sociale. Vânzarea patrimoniului către particulari implică o renunțare la aceste colectivități și riscul de apariție a proprietăților abandonate. În acest sens, ne putem imagina o derivă tipic americană, cu cartiere lăsate în voia sorții, fără posibilitatea de a acționa asupra colectivităților de acolo."367 În prezent nu mai este posibil să vorbim despre dificultățile care copleșesc proprietarii cu situații financiare modeste fără a face referire la soarta "captivilor orașului emergent"368. Nu este vorba de toți periurbanii, deoarece aceștia formează o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politicii de locuințe sociale (în special modul de finanțare). De asemenea, politica locuințelor ține de separarea competențelor; în urma descentralizării, consiliile locale sunt invitate să-și stabilească prioritățile în materie de habitat"380. În această calitate, aleșii consideră habitatul și componența colectivității care îl populează unul din factorii cei mai sensibili la capitolul "atractivitate". În consecință, se consideră îndreptățiți să urmărească evoluția sociodemografică a localității lor. Or, miza nu mai este de a pune la dispoziția întreprinderilor de tip Ford mână de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se presupună că prefecții vor mobiliza mai bine decât ei actorii implicați în această problemă (servicii de stat, organisme HLM, arhitecți-urbaniști, asociații, asistenți sociali etc.)397? Aleșii critică mai curând slăbiciunile operaționale ale unei norme oarbe la diversitatea situațiilor din colectivitățile locale. "Cum să stabilești o ofertă teoretică de locuințe subliniază deputatul primar al orașului Amiens fără a ține cont de cererea reală de locuințe sociale, de numărul de locuințe vacante și de importanța ofertei private?"398 În definitiv, punerea în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
această politică se dovedește incapabilă să sesizeze complexitatea realității, aplicarea sa va fi supusă tuturor distorsiunilor posibile. "Cu alte cuvinte, departe de a reînnoi acțiunea publică locală, teritorializarea normativă reproduce modalitățile sale clasice: pe față, confruntarea convenită între stat și colectivitățile locale, între colectivitățile locale privilegiate și cele defavorizate; pe la spate, negocierile și aranjamentele"400. Doar negocierile adevărate cu privire la aplicarea legii pot permite dezbaterii politice să se substituie aranjamentelor 401. Invers, perspectiva actuală de a revizui articolul 55 din legea solidarității
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dovedește incapabilă să sesizeze complexitatea realității, aplicarea sa va fi supusă tuturor distorsiunilor posibile. "Cu alte cuvinte, departe de a reînnoi acțiunea publică locală, teritorializarea normativă reproduce modalitățile sale clasice: pe față, confruntarea convenită între stat și colectivitățile locale, între colectivitățile locale privilegiate și cele defavorizate; pe la spate, negocierile și aranjamentele"400. Doar negocierile adevărate cu privire la aplicarea legii pot permite dezbaterii politice să se substituie aranjamentelor 401. Invers, perspectiva actuală de a revizui articolul 55 din legea solidarității și renovării urbane
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
implicare din partea statului, ci o reconsiderare a modalităților sale de intervenție. Cel puțin într-o primă fază, cea care necesită rezolvarea conflictului de interese dintre stat care garantează dreptul la o locuință, dar nu are mijloacele să o facă și colectivitățile locale care au mijloace de intervenție, dar nu și responsabilitatea a ceea ce pun în act. Fie că problema este pusă în termeni de amenajare și deplasare urbană sau din punctul de vedere al locuinței, "viitorul proiectului urban ține de restaurarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașului" servește oare dezvoltării democrației, sau scoate definitiv din dezbaterea democratică opțiunile în materie de politici urbane? Problema este cu atât mai complexă cu cât planificarea urbană strategică tinde, din punct de vedere operațional, să invalideze actualul decupaj geografic al colectivităților locale și pune în discuție identificarea unor noi teritorii instituționale pertinente pentru a conduce orașul. Dezbaterile asupra intercomunalității și perspectiva constituirii unei puteri a aglomerației urbane pun în evidență transformările radicale care afectează ceea ce ne reprezentăm că ar fi "un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
primarilor să-și exercite puterea căpătată după descentralizare, însă diminuarea fondurilor de finanțare publice nu permite concretizarea ei. Arendarea a reprezentat contractul tip în perioada de creștere. În anii 1980, revenirea concesionării s-a încadrat într-un context în care colectivitățile nu mai aveau acces la finanțări privilegiate pentru a-și realiza investițiile și în care marile grupuri private de servicii urbane dispuneau de rezerve financiare dobândite, în principal, de pe piețele străine. Concesiunea este un contract "care încredințează unei persoane fizice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la sfârșitul acesteia"i la pe toată durata de concesiune, însă trebuie restituite gratuit sefului de lucrări la 429. Această formulă le permite aleșilor să desfășoare programe de dotare fără să sporească datoriile comunale sau să agraveze presiunea fiscală. Atunci când colectivitățile locale beneficiau de credite, împrumuturi și subvenții cu dobânzi mult mai mici decât cele de pe piața monetară și financiară, interesul lor consta în finanțarea tuturor investițiilor prin aceste mijloace privilegiate. "Se poate spune că, până acum zece ani430, finanțarea era
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]