9,770 matches
-
ceea ce s-a întâmplat în trecut sau se întâmplă acum, sub ochii noștri, știm că nu se mai poate interveni și că s-a întâmplat sub forma necesității condiționate. Ele au fost (sau sunt, tocmai se dovedesc a fi!) evenimente contingente și, odată întâmplate, necesare condiționat. Nu puteam ști dinainte dacă p trebuia sau nu să se întâmple, dar, odată petrecut, evenimentul p a devenit necesar. Prin aceasta nu a fost contrazisă nici omnisciența divină nici voința liberă: Dumnezeu știa că
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
petrecut, evenimentul p a devenit necesar. Prin aceasta nu a fost contrazisă nici omnisciența divină nici voința liberă: Dumnezeu știa că acel eveniment se va întâmpla, fără însă a ne determina să-l producem, deoarece noi nu cunoșteam decât caracterul contingent al evenimentului. Evenimentele viitoare par însă a avea un statut special. Ele nu s-au întâmplat încă, de aceea nu știm despre ele decât că se pot întâmpla sau nu. Nu știm nici necesar p, nici necesar non-p. Cu alte
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
întâmple, altfel spus, ne aflăm, cel puțin aparent, în posesia unui adevăr de tipul necesității absolute: necesar [p sau non-p], ceea ce înseamnă că adevărul disjuncției este absolut necesar. În același timp însă fiecare termen al disjuncției, luat în parte, este contingent. Nu știm însă sigur care dintre termenii disjuncției este contingent, ceea ce duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
unui adevăr de tipul necesității absolute: necesar [p sau non-p], ceea ce înseamnă că adevărul disjuncției este absolut necesar. În același timp însă fiecare termen al disjuncției, luat în parte, este contingent. Nu știm însă sigur care dintre termenii disjuncției este contingent, ceea ce duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
disjuncției este contingent, ceea ce duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p)] și [contingent (contingent non-p)]. Acest lucru îl determină pe Boethius să exclame: „Ce fel de preștiință e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil?” (Cartea V, proza III). Răspunsul Filosofiei, formulat în Proza 4, modifică
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
este contingent, ceea ce duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p)] și [contingent (contingent non-p)]. Acest lucru îl determină pe Boethius să exclame: „Ce fel de preștiință e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil?” (Cartea V, proza III). Răspunsul Filosofiei, formulat în Proza 4, modifică perspectiva
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p)] și [contingent (contingent non-p)]. Acest lucru îl determină pe Boethius să exclame: „Ce fel de preștiință e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil?” (Cartea V, proza III). Răspunsul Filosofiei, formulat în Proza 4, modifică perspectiva asupra naturii cunoașterii
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p)] și [contingent (contingent non-p)]. Acest lucru îl determină pe Boethius să exclame: „Ce fel de preștiință e aceea al cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil?” (Cartea V, proza III). Răspunsul Filosofiei, formulat în Proza 4, modifică perspectiva asupra naturii cunoașterii. Cunoașterea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
este, ca și cea umană, în timp, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu cunoaște prin trecut, prezent și viitor, ci printr-un prezent etern. Evenimentele viitoare sunt problematice (în felul descris mai sus) numai pentru om. Dumnezeu le cunoaște ca evenimente contingente tot așa cum noi cunoaștem evenimentele din prezent. Cunoașterea divină „nu e ca o preștiință a viitorului, ci mai degrabă ca o știință a prezentului mereu actual” (cartea V, proza VI). Pentru acest motiv cunoașterea divină nu se numește prevedere, ci
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
foederati": trupe neregulate germanice sub comandă romană, dar organizate ca structuri tribale. Pentru a scuti populația provincială de la impozitare excesivă și pentru a economisi bani, împărații au început să folosească unități recrutate din triburile germanice. Cel mai mare dintre aceste contingente a fost cel al goților, căruia în 382 i-a fost permis să se stabilească în limitele imperiale, păstrând un grad mare de autonomie. În 394 Alaric a servit ca un lider de foederati sub Teodosiu I în campania care
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
era Basarab I. Basarab îl va mai sprijini pe țarul bulgar și în 1330, la 28 iunie, când a avut loc bătălia de la Velbužd între forțele țarului și cele sârbe sub comanda lui Ștefan Uroș. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorții bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor. Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
remarcat, în aceste împrejurări dar și în altele, colaborarea militară dintre români și tătari. Este de remarcat faptul că puterea armată a Țării Românești era destul de însemnată astfel încât să fie posibilă participarea unei "„oști însemnate”" în 1323 și a unui contingent în 1330 în sprijinul lui Mihail Asan al III-lea al Bulgariei, precum și desfășurarea campaniei din anii 1343 - 1345 împotriva tătarilor. Despre organizarea bisericească din vremea lui Basarab nu s-au păstrat date, însă istoricul Constantin C. Giurescu remarcă faptul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
susținuseră pe regele Mihai aveau câte un reprezentat fără portofoliu. Comunistul Lucrețiu Pătrășcanu deținea în plus ad-interim și postul de ministru al justiției. Guvernului Sănătescu i-a fost încredințată misiunea importantă de a consolida lovitura de stat prin respingerea atacului contingentelor germane din țară, în luptele dintre 24 august și 31 august fiind eliberate cele mai mari părți din țară (deși armata Uniunii Sovietice a ocupat de facto țara). De-abia printr-un Decret Regal din 31 august a fost formalizată
Constantin Sănătescu () [Corola-website/Science/299972_a_301301]
-
Dinitz, Kissinger i-a spus că distrugerea armatei egiptene "este o opțiune care nu există". În același timp, Brejnev a trimis o scrisoare lui Nixon în noaptea de 23/24 octombrie, prin care liderul sovietic propunea ca un număr de contingente sovietice și americane să să fie dispuse astfel încât să asigure ca ambele părți respectă înțelegerile de încetarea focului. El a mai amenințat deasemenea: "O spun pe de-a dreptul, dacă voi găsiți că nu puteți acționa împreună cu noi în această
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de acord cu propunerile americane, criza fiind încheiată. Pe frontul de nord, Siria se pregătea pentru un contraatac masiv programat pentru 23 octombrie. În plus față de cele 5 divizii siriene, Irakul a amai adăugat încă două atacului, alăturându-se și contingente mai mici din alte țări arabe, inclusiv din Iordania. Sovieticii înlocuiseră între timp tancurile pierdute de sirieni la începutul războiului. Totuși, cu o zi mai înainte de declanșarea ofensivei, ONU a impus o încetarea a focului (după acceptarea acesteia de către Israel
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în maghiară gyepű) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvaniei. Scaunele secuiești au
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
o concepție nominalistă, care respingea ideea existenței universaliilor (esențelor supraindividuale). Argumentarea sa era bazată pe concepția conform căreia universaliile sunt produsele gândirii umane abstracte și deci nu au o existență extra-mentală, realizând astfel o imagine a unei lumi a ființelor contingente. Este autorul "briciului lui Ockam", astfel fiind unul dintre marii filozofi ai științei. Briciul lui Occam, (numit și "Lama lui Occam") sau "principiul parcimoniei", este folosit pentru a justifica anumite afirmații științifice. Lui William de Occam i se atribuie principiul
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporoje, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
a fost dezorganizată și ineficientă. Peregrine Bertie ignorând cele mai multe din ordinele reginei, se rătăcește în nordul Franței cu o armată de 4000 de oameni, fără a avea un succes militar real. Se retrage în decembrie 1589 după ce pierde jumătate din contingentul său. În 1591 campania condusă de John Norreys, aflat la conducerea unei armate de 3000 de soldați, nu are mai mult succes. Ca în toate expedițiile de acest fel, regina se opune la acordarea de întăriri și fonduri; Norreys este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
țesătoare care fac cuiburi din frunze de copac atunci steaua fiind foarte fierbinte maximul de energie radiată se găsea în domeniul ultraviolet invizibil pentru epoca respectivă despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingente militare cînd li se cerea procesul de militarizare și apariția ambițiilor imperialiste în trecut în piețe și în tarabele ilegale se vindea piele de pisică andină genele implicate în etape succesive ale unui proces metabolic sunt situate în cromozomi diferiți
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
dintre care unul era Emanuel Loewenfeld, care în curând a devenit unicul proprietar. În 1846 o revoltă a izbucnit în Cracovia. În afara Cracoviei trupele austriece au fost, de asemenea, implicate în luptele de la Chrzanów, în care în februarie 1846 un contingent de 15 militari comandați de către Józef Patelski a atacat victorios trupele austriece forțându-le să se retragă. Revolta a fost cu toate acestea, înfrântă și în septembrie Chrzanów cu intregul Oras liber Cracovia au fost anexate Imperiului austriac, mai precis
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
o incursiune armata în Bosnia, unde Báthory a fost trimis de Matei cu scopul de a elibera un nobil valah al cărui nume era tot Matei. Nouă campanie era formată din trupe maghiare, moldovene și valahe, având și un mic contingent sârbesc. Vlad Țepeș a trimis un mesaj varului sau Ștefan cel Mare să-l aștepte pentru a putea uni armatele, dar manevră nu s-a efectuat din cauza unei întârzieri a trupelor maghiare, ceea ce a dus la înfrângerea lui Ștefan la
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
țara ei de origine. Școala Theravada ajunsese și în Birmania pe vremea când se făcuse cunoscută în Sri Lanka, și a rezultat treptat o oarecare sinergie. Spre sfârșitul secolului X d.Hr., de exemplu, războaiele din Sri Lanka eliminaseră budismul, și un contingent de călugări birmanezi au fost aduși să reaprindă flăcara sa. Theravada din Birmania și cea din Sri Lanka s-au fortificat una pe cealaltă, astfel încât, pe când în secolul XI budismul dispăruse din India, religia a găsit „găzduire” în aceste două țări
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
Vlatko. Dintre aceștia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de Murad, în timp ce Baiazid era pe
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul luni mai spre Dorylaeum, folosind ruta utilizată de Raymond și Étienne în 1097 în timpul primei cruciade. Ei au plănuit să continue drumul către Konya, dar normanzii, ale căror efective depășeau toate celelalte contingente luate la un loc, erau hotărâți să se îndrepte spre nord spre Niksar, unde Boemund I al Antiohiei era ținut ostatic de turcomani. După ce au cucerit Ancyra pe 23 iunie și au predat bizantinilor, cruciații s-au îndreptat către nord
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]