9,454 matches
-
unul singur, câteva acțiuni subversive împotriva regimului: redactează și difuzează manifeste, trimite scrisori de protest Comitetului Central al PCR și al UTC, ziarelor „Scânteia” și „România liberă”, revistei „Flacăra”, precum și ambasadorilor Austriei și SUA, prezentând situația dezastruoasă a țării și denunțându-i pe principalii vinovați (cuplul ceaușist). În august și în noiembrie 1989 postul de radio Europa Liberă îi difuzează un amplu și vehement text venind ca din partea Frontului Salvării Naționale (ceea ce pare o sintagmă fără acoperire, creată spre a conferi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
de negustori, de cherhanagii ci și de chiaburi ca Grozuță și fiul său Macarie. Chiaburii închiriază oamenilor scule de pescuit și-i țin astfel legați de nu se mai plătesc de datorii o viață întreagă, iar pe «recalcitranți» îi năpăstuiesc denunțându-i ca «bolșevici» și dându-i pe mâna autorităților (...). În prezentarea acestei lupte dintre vechi și nou, meritul autorului stă în faptul că, în genere, a evitat șabloanele (...). Macarie, de pildă, nu este o simplă schemă. Nu are nici nelipsita
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
găsea întâmplări obișnuite, în aparență chiar neînsemnate din viața țăranilor, care-i dădeau posibilitatea să zugrăvească sentimente și atitudini omenești (...). De aceea, în schiță, tăierea salcâmului este ridicată la rangul unei crime. Peisajul suferă că este tăiat salcâmul și-l denunță pe ucigaș (...). De aceea Salcâmul este de fapt un poem în proză dedicat sentimentelor simple dar adânc umane ale poporului. Creația lui Marin Preda nu are nici o contingență cu literatura semănătoristă de până atunci, care înfățișa satul în culori de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
practic singura "fără de partid" cum se spunea pe vremuri în fișele de cadre, a făcut poliție politică, iar restul sunt ca lacrima? De altfel, Mircea Dinescu, ieșit nervos din sala de ședințe, a confirmat ceea ce se scria deja în ziare, denunțând târgurile politice din Consiliu. Păi, dacă acest lucru nu încetează, e destul de clar că șansele de a înțelege ce se întâmplă se vor reduce considerabil. Sau, dimpotrivă, vom înțelege că "dosariada" e o mascaradă, nu un proces real de luminare
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
te înșeli! Cred că am fost ceva mai urmărit atunci decât în anii grei de la sfârșitul deceniului al nouălea! Dorin Popa: Și atunci? De ce s-au comentat atât de critic, de cele mai multe ori caustic, afirmațiile Președintelui Emil Constantinescu prin care denunța că a fost învins de servicii, pe anumite coordonate ? Liviu Antonesei: Pentru simplul motiv că d-sa se afla atunci în singura poziție de putere din România care i-ar fi permis să învingă el Securitatea, nu să se lase
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Gândește-te doar ce a putut însemna trecerea de la votul cenzitar la cel universal, în conformitate cu Constituția din 1923, aplicat unei populații majoritar rurale și analfebete pe deasupra? Ce să însemne altceva decât explozia fără precedent a demagogiei în viața publică?!!! Rădulescu-Motru denunțase politicianismul în 1905, dar acela era încă benign comparativ cu cel de după 1923, care a și condus la eșecul parlamentarismului interbelic, la succesul Legiunii, apoi la lanțul dictaturilor. De altfel, Motru, deși instrumentele, majoritar etnopsihologice, erau inadecvate, avea dreptate să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
putea conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu tratau subiecte referitoare la atacurile suferite de Biserică 146. Papa Pius X a făcut referire la problema mijloacelor de informare mai mult din punct de vedere normativ: le-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din urmă trebuia să se reorganizeze și să ia avânt 234. La Civiltà Cattolica critica uneori ziarele catolice din diverse motive; de exemplu, în 1920 când a apărut ziarul de scandal Tutto, prezentat ca fiind ziar catolic La Civiltà a denunțat publicațiile catolice care simpatizau cu cele ce se opuneau Bisericii și cu jurnaliștii care "migrau" fără probleme de la o redacție la alta. Articolul amintea și necesitatea controlării atente a rubricilor publicitare și a celor în care erau anunțate spectacolele de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Long Shadows), Graham Greene (The Human Factor), scriitorii occidentali au sondat constant ceea ce se petrecea dincolo de perdelele trase ale comunismului. Estul avea două opțiuni: să emigreze sau să fie "pe linie" din punctul de vedere al partidului comunist și să denunțe vestul ca fiind ros de exploatare și decadență. În statele comuniste, cărțile care respingeau occidentul sunt imposibil de numărat, fiindcă orice text scris se folosea de această respingere, fie pentru a parveni social, fie ca mod de a păcăli cenzura
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tortura în Turcia. La întoarcerea în Anglia (împreună cu Miller) a publicat într-un ziar de marcă londonez de dumincă un articol în care se lăuda cu isprăvile lui. Mai târziu a înregistrat un discurs de jumătate de oră la televiziune, denunțându-i pe Reagan și americani ca "ucid sute de mii de oameni pe zi". În 2001 Pinter însuși se explică: propaganda orwelliană e o realitate a zilelor noastre. El spune următoarele în interviul cu Anne-Marie Cusac: Cred că ni se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fratele lui, cumnatul ei. Chiar papa Ioan al XI-lea, fiul ei, a fost acela care a oficiat căsătoria. Numai că, în timpul banchetului ce a urmat ceremoniei de căsătorie, fiul legitim cu marchizul Alberic, Alberic al II-lea, și-a denunțat mama, acuzând-o de trădare. S-a creat o busculadă, revoltații de comportamentul ei au capturat-o pe Marozia și, la ordinul fiul ei, a fost întemnițată în pivnița castelului unde a și murit, părăsită și disprețuită de toți. A
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
declarat nevinovată, s-a apărat, a venit cu contraargumente, dar nu au fost luate în seamă. Versiunea ei a fost că a lucrat pentru Franța, fiind solicitată de Georges Ladoux care și-a negat categoric implicarea în racolare. Nu a denunțat pe nimeni. De fapt, verdictul era dat înainte de a se judeca procesul iar cele câteva mărturisiri au fost suficiente să se decidă condamnarea la moarte. Curtea marțială a găsit-o vinovată pentru spionaj în favoarea Germaniei, în defavoarea Franței. I s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Lan Ping / Măr Albastru, devenise între timp actriță la Shanghai cu pseudonimul Jiang Qing / Râul Azuriu și, după unele mărturii, avea o viață personală scandaloasă. Tânăra actriță a fost de două ori căsătorită, cu Yu Qiwei, pe care l-a denunțat ca fiind colaborator al lui Ciang Kaiși (conducătorul naționaliștilor gomindaniști), cu Tang Na, cu vederi naționaliste. I s-a și reproșat colaborarea, în prima tinerețe, cu naționaliștii. La douăzeci și patru de ani, Jian Qing a venit în tabăra revoluționară de la Yanan
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de autorități, ea însă reușea să scape de autorități. Se controla atent, se îmbrăca elegant când fura, să nu dea de bănuit, umbla uneori în travesti, simula cu dibăcie nevinovăția. În cele din urmă, pentru niște tacâmuri, Molly a fost denunțată și închisă la Newgate. S-a simțit în culmea nenorocirii. Era disperată. S-a rugat lui Dumnezeu s-o ierte. Detenția și frica de moarte au determinat-o să se căiască. Se autoconfesa: Vreme de 40 de ani, drumul vieții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zece cărți, Socrate și câțiva atenieni discută pentru a defini justiția în sânul cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
9. Necesitatea de a o respinge în mod absolut se vede, cred, cu și mai multă evidență de când am distins și separat diferitele facultăți ale sufletului. Cum așa? Dumitale pot să ți-o spun; căci nu vei merge să mă denunți poeților tragici și celorlalți autori care practică imitația. Mi se pare că toate operele de acest gen cauzează ruinarea sufletului celor care le aud, dacă nu posedă antidotul, adică cunoașterea a ceea ce sunt ele cu adevărat." (Cartea X, 595 a-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
retorică pe care o apreciem prea puțin, pentru că o considerăm drept o lingușeală", declară Socrate. Periculoasă, tragedia introduce mila. Spectatorul simte simpatie față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după Platon, înmoaie sufletul și-l tulbură inutil. Nesănătoasă, ea trezește pasiuni și sentimente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucru într-o trăire atât de violentă, încât te obligă să izbucnești, deși nu ai pe nimeni care să te asculte, și nu aș vrea să fie condamnată la altcineva, dar mi-ar părea rău să o accept." D'Aubignac denunță și el, în Practica teatrului, caracterul artificial al monologului, care nu este acceptabil decât dacă starea de spirit a personajului o permite. El ia două exemple de situații în care monologul nu ar putea fi credibil, acela al unui general
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și totdeauna plăcută, iar pudoarea mereu ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă decât învelișul cel mai subțire." Bossuet denunță mai ales pericolul reprezentării pasiunii dragostei, căci spectatorul, care vede eroi gata de a sacrifica totul pentru obiectul râvnit, va fi îmboldit să acționeze la fel în viața sa personală. Orice elan de dragoste care nu-l are pe Dumnezeu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ocazia să placă. Numai Marmontel (1723-1799), căruia nu-i place drama, este unul dintre rarii lor apărători, acordându-le o valoare morală în ciuda rolurilor negative pe care le exploatează, uneia pentru că eliberează de pasiuni arătând efectele lor nefericite, celeilalte pentru că denunță viciile ridiculizându-le. "Să fie atacat viciul prin teama de ridicol și de rușine, scrie el în Elemente de Literatură (1787), în cadrul articolului "Drama"; crima, prin spaima față de remușcările care te cuprind și de pedeapsa care urmează; patimile, prin zugrăvirea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și care i se refuză sub pretextul regulilor, pentru a nu le înlocui decât prin povestiri insipide, în comparație cu acțiunile înseși..." Cât despre Marivaux (1688-1763), în Insula Rațiunii (L'Ile de la Raison, 1727), își bate vesel joc de tragedie căreia îi denunță neverosimilul permanent prin intermediul cuvintelor lui Blectrue, consilier al Guvernatorului, căruia îi incumbă sarcina de a readuce la rațiune pe cei ce ajung pe insulă, în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic XI (La Mort de Louis XI) în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zilnic în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta), altfel fiind denunțați de "informatorii" Republicii. Cetatea Dogilor devine, pe timpul carnavalului, un vast teatru în care societatea venețiană se regizează pe ea însăși. Toate categoriile sociale sunt foarte atașate de această perioadă festivă și de masca ce reprezintă un simbol al ei. De
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Discursul pe care îl pronunță la 10 decembrie 1896 la Teatrul Operei cu ocazia primei reprezentații a lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l'oeil. Să specificăm că susnumitul trompe-l'oeil îl iluzionează pe cel care vede într-un mod grosolan
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]