9,572 matches
-
americani pe care i-am cunoscut credeau, În adâncul sufletului lor, că, dacă aveau să aibă loc schimbări fundamentale, ele vor Începe În America și se vor extinde În restul lumii. Aceasta, deoarece, chiar și În zilele celei mai negre disperări, ne-am păstrat credința În spiritul american - acea convingere fermă că America este o țară specială cu o vocație pe măsură. Cu toate că nici unul dintre prietenii mei din „mișcare” nu ar fi Îndrăznit să o admită, aveau cu toții acea convingere tipic
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din funcția ca și din convingerile lui. Ilie trăia acum din plin coșmarul tuturor îndoielilor: se îndoia că există, că e el însuși, că trebuie să facă un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cuplului. Instaurarea în existență, în real a unei "idei de cal" (ceva ce nu e, dar credem că e deși știm că ne prefacem, că nu credem că e adevărat...) este o soluție absurdă, cu substanță totalitară, incapabilă să elimine disperarea, și mai ales cauzele ei, să suplinească autoritatea personală, echilibrul moral, identitatea individului amenințată să dispară, pe deoparte, iar pe de altă parte să rezolve un raport vicios al individului cu realitatea socio-politico-culturală, raport în care fie că individul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din CC, cînd Consiliului Culturii, cînd direcției teatrului.... Și "Al doilea interviu" s-a acoperit de un nemeritat praf al interdicției în încăpătoarele dulapuri ale Consiliului Culturii. Piesa, ce poate fi alăturată scenariilor de film "Reconstituirea" sau "Croaziera" e o disperare strigată, țipată, urlată, plînsă față de minciună, nu ca subterfugiu, ci ca mod de existență. Pentru că, dacă în prima variantă a interviului, cei patru muncitori dintr-un îngrozitor de trist cămin de nefamiliști răspund (adică mint) ca la carte... așa cum se cere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care P. doi îl jucase pe Paleu, trage cortina) Gh. P. doi: (asistînd la această "desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta...! Hm! Să-ți faci o scenă în cameră...! Gh. P. unu: ...Ușoare disperări de actor..., de actor la pensie... Gh. P. doi: Aiurea! Vrei să spui, melodrame..., vanități de actor... adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe scenă și îl așează pe scaun) Spune! Acu' ești ca nou, așa că dă-i drumu'! (tot ce urmează trebuie să fie sub o tensiune maximă violență gestuală, de limbaj, replicile sînt strigate, urlate sau gîfîite, sugrumate de frică sau disperare) Gh. P. unu: (ridicîndu-se de pe scaun) Ce dracu' vrei de la mine! (vrea să plece de pe miniscenă) Ia mai lasă-mă-n pace! Gh. P. doi: Stai aici! Unde te duci?! N-ai unde să fugi ca să scapi de tine! Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune! Dacă spui tu, spun și eu... Te rog...! Ajută-mă să spun adevărul! Să scap de el...! Gh. P. unu: (înțelegîndu-i disperarea) Bine, am colaborat cu securitatea... Gh. P. doi: (îi spune ceva la ureche) Gh. P. unu: ...da, și eu am turnat niște colegi... Gh. P. doi: (îi spune la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns) ...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd) ...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd) ...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd) ...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd) ...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie înțeles) Gh. P. doi: ... și am fost plătit... Gh. P. unu: ... și eu am primit bani... Gh. P. doi: (aproape de delir) Mi-au dat bani... și despre tine am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sigur că l-aș fi păcălit pe caraliu... Octav: Da! Cum? Groparul: ... M-aș fi șters la gură... (rîd amîndoi) Octav: Mare șmecher mai ești! Groparul: Păi cum credeai! (după o pauză) Domnule, am ales cimitirul pentru că printre morminte, bocete, disperări, scap de frica morții... adică fac un fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la urmă internarea în spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i că eu am nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Adică de asta ați făcut voi revoluția aia?! Ca să vă săturați de țigări străine, de spray și de blugi? Ptiu, să dai peste cap o țară pentru o pereche de nădragi! Octav: (cu o descurajare ce a depășit chiar și disperarea) O, Doamne, unde ești, Ovidiu! Să auzi și să vezi și să mai mori o dată! Și încă o dată! (Octav intră în starea în care ascultă spațiul...) "... Îmi tot spui să aștept... să am răbdare... Să fiu tolerant...?! Ovidiu, tu știi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav: ...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și eu am visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri pentru "Alli En gros"! Și asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing gum gumă, cofee cafea, cigarettes țigări...! Dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri pentru "Alli En gros"! Și asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing gum gumă, cofee cafea, cigarettes țigări...! Dar asta nu-nseamnă să cer cont omenirii pentru dezamăgirile și disperările mele! Octav: ...Măcar tu ai gîndurile precise... clare... te invidiez... Mona: Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
întorci acasă... Octav: Da bine-nțeles, mămico... acum toate au intrat în normal... (cei trei pleacă, ducînd cu ei o oarecare îndoială; Octav și groparul, mai întîi, tac, apoi , privindu-se, încep să rîdă... un rîs în care încape umor, disperare și eliberare) PARTEA A TREIA (La ridicarea cortinei, centrul scenei va fi dominat de silueta monumentală a unui cavou; scenograful va hotărî proporțiile și stilul acestei adevărate construcții cruce centrală, coloane, colonete, cruci în colțuri, bare, statuete, alte elemente arhitecturale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav: ...Destul de distractiv... Groparul: Domnule, cînd îl îngropi, "cumințelul" încă mai arată a om... pieptănat... cu cravată... și din cauza asta se mai speră... poate că... Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav: ...Și cum nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav: ...Destul de distractiv... Groparul: Domnule, cînd îl îngropi, "cumințelul" încă mai arată a om... pieptănat... cu cravată... și din cauza asta se mai speră... poate că... Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav: ...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cînd îl îngropi, "cumințelul" încă mai arată a om... pieptănat... cu cravată... și din cauza asta se mai speră... poate că... Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav: ...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să dezgropi, îți dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să primești despăgubiri... Caz de calamitate... Eu sînt calamitatea matale, Nea Matei... (Matei strigă: "Chem poliția! Mă duc la poliție".) Du-te, du-te, Nea Matei... și adu și cătușele... să ți le pun... pentru evaziune morală... pentru delapidare de disperări din avutul obștesc... Du-te! (Matei pleacă strigînd: "Fire-ai al dracului de descreierat și de bandit ce ești!"; Costache și Marieta nu prea știu ce să facă...; s-ar duce cu Matei... dar ar rămîne și cu Octav) Mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sale, în care se percep ecouri din poezia europeană, din Eugenio Montale, de pildă. Cu aceeași îndreptățire s-ar putea face referire la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii, disperări, suverană rămâne iubirea, deși „amore e morte” cum zice Leopardi, citat într-un moto. Poeta își asumă riscul, desfășurând un adevărat ceremonial de trucuri și de subterfugii pentru a limita sfîșierea cuvintelor, cu care vrea să sperie moartea, păstrându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]