9,399 matches
-
martori la numeroasele tranzacții privind transmiteri de stăpâniri, elemente sociale ce intensifică și grăbesc procesul de disoluție și diferențiere social-economică din satele noastre. Spre convingere, venim cu câteva exemple umbrăreștene, pentru care s-au păstrat documente. La 20 februarie 1635, domnitorul Gheorghe Ștefan dă carte la mâna slugii sale, „lui Dumitru din Umbrărești spre aceea ca să fie tare și puternic a-și ține și apăra un helesteu din Brudurești”, la care stăpânire să nu se amestece alți oameni. Vedem că Dumitru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tot pe acea hotarnică a clucerului Zbere”. Față de părerile divergente, apărute în timpul procesului între membrii ce alcătuiau divanul de judecată, patru din ei susținând necesitatea de a se trasa o nouă linie despărțitoare, iar trei optând pentru păstrarea celei vechi, domnitorul Mihail Sturza intervine cu instrucțiuni pertinente pentru cazul în speță și lămurește mai bine situația și calea de urmat, așa după cum se întrevedea înainte și la data ieșirii din indiviziune a celor două părți. El explică, pe baza actelor vechi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pagubele ce vor fi suferit din acea înpresurare”. Cu alte cuvinte, în 1799, părțile erau definitiv și irevocabil separate, reunirea lor devenind ireversibilă. Cele două părți nu mai aveau interese comune ca mai înainte vreme, „după care să înțălegi - continuă domnitorul argumentația sa - că de la hotărâtura Zberii tot feliul de înpărtășire răzășască au lipsit dintre stăpânitorii părții de sus și acei de gios și fiiștecari au rămas în osăbire pentru proprietaoa lor a să îngriji și a o ocroti”. Rezultă destul de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sursă poate fi considerată cartea domnească dată de Gheorghe Duca, la 5 mai 1683, de aici de la Umbrărești, și avem motive să presupunem că din casa lui Gavriliță, marele vornic, a fost emis documentul. Se știe că în acest an, domnitorul Moldovei a trebuit să se alăture cu propria-i oaste oștirii otomane, în campania pentru cucerirea Vienei. Domnitorul și suita sa au pornit din Iași la 20 aprilie 1683, după informația lui Neculce, la 24 aprilie după aceea dată de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și avem motive să presupunem că din casa lui Gavriliță, marele vornic, a fost emis documentul. Se știe că în acest an, domnitorul Moldovei a trebuit să se alăture cu propria-i oaste oștirii otomane, în campania pentru cucerirea Vienei. Domnitorul și suita sa au pornit din Iași la 20 aprilie 1683, după informația lui Neculce, la 24 aprilie după aceea dată de Pseudo-Costin, care precizează și ziua, luni, deci mai verosimilă, cu atât mai mult cu cât domnul își va
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
5 mai, prin ea dând curs unei jalbe ce-i fusese adresată fie anterior, fie pe drum ori chiar în timpul popasului, pricina fiind încredințată spre rezolvare unui dregător, ceașnicul Ștefan. Pentru problema ce ne interesează acum, trebuie înțeles că oprirea domnitorului la Umbrărești nu a fost determinată de un hazard, de vreo întâmplare intempestivă. Hotărârea de a se opri în acest loc credem că a fost luată deliberat în calcul încă de pe când domnul și sfetnicii săi, inclusiv Gavriliță, vor fi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
reședința unei dregătorii locale era strâns legată de domiciliul celui care o deținea și de faptul că, în timpul menționat, se afla într-o dregătorie a ținutului și nu a târgului. De altfel, va fi surprins documentar cu multe însărcinări din partea domnitorilor, în pricini și obligații ale căror rezolvări îi impuneau să stea în zona Tecuciului și a Galațiului. De remarcat, totuși, numeroasele alte dregătorii cu care a fost investit o lungă perioada de timp, diverse și importante. Urcă treptele dregătoriilor ajungând
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ale lui Manolache Costache, iar după moartea sa trec la moștenitori, respectiv Măriuța Costache. Imediat după ce se reglementează treburile cu moștenirea marelui logofăt Manolache, prin actul de învoire și de redistribuire a părților între clironomi, reglementare consfințită și prin hrisovul domnitorului Grigore al III-lea Ghica, din 2 ianuarie 1777, în sensul că întărește „atât scrisoarea de învoială, cât și izvoadele de împărțire”, Măriuța s-a căsătorit cu fiul mai mic al vornicului Constantin Conachi, pe nume Gavril. Într-o însemnare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aflăm în această privință din lucrarea pro domo a familiei Manu: „Mihai Mavrogheni (fiul lui Demetrius Mavrogheni) se căsători cu văduva lui Conachi, născută Elena Manu, de la care avu o fiică, Ecaterina, care se căsători cu prințul Grigore Suțul, fiul domnitorului Alexandru Suțu, ce a guvernat alternativ în Moldova 1801 și în Muntenia în 1802, 1806 și 1818”. Dar autorul acestei prezentări nu suflă o vorbă despre comportamentul mai mult decât dezagreabil al vlăstarului mavroghenesc, despre divorțul dintre prinț și consoarta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
administrare a averii atât de ușor dobândită, păstrându-o neștirbită până la decesul ei, survenit în 1875, la respectabila vârstă de 85 de ani. Ba mai mult, încă înainte de 1817, pe când era „postelniceasa Elinco Mavrogheni”, profitând de înrudirea soțului său cu domnitorul Scarlat Alex. Callimah, căci doamna Smaranda, soția domnului Moldovei, era fiica fanariotului domn muntean Nicolae Mavrogheni, rudă cu Mihalache Mavrogheni de la moșia Umbrărești, deci postelniceasa nu ezită să folosească prilejul pentru a-și rotunji moșia. Astfel, deși după un act
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dovezi pretinde”, prin intermediul marelui logofăt Constantin Balș, însărcinat să clarifice situația, drept de stăpânire și pe părțile rămase urmașilor Corpăcești încă din 1687, „fiindcă și partea lor, ce să numești Tămășenii o cere dumneaei tot supt nume de Boziești”. Iar domnitorul îi satisface pretenția „într-acest chip: dumneaei să stăpânească toată partea câtă o stăpâneau ei supt nume de Tămășeni, până în hotarul Trohăneștilor, moșia mănăstirii Dancului, și din apa Bârladului până în Herătei”. Așa se face că Elena Manu (Mavrogheni) intră în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la alte moșii. În acest scop a solicitat, prima dată în anul 1817, carte domnească de la Scarlat Al. Callimah, pentru ținerea câtorva „adunări de iarmaroaci la moșia mea, la Umbrărești, din ținutul Tecuciului, fiindcă esti loc foarte îndemnaticu întru toate”. Domnitorul emite cartea solicitată, specificând: „încredințându-să Domnia mea pentru starea moșiei aceștia că este cu adevărat întru tot îndemnatică pentru adunare de iarmaroace și, socotind că prin adunare de iarmaroace la locul acela, urmează, fără îndoire, a se aduce și mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pentru starea moșiei aceștia că este cu adevărat întru tot îndemnatică pentru adunare de iarmaroace și, socotind că prin adunare de iarmaroace la locul acela, urmează, fără îndoire, a se aduce și mai multă înlesnire alișverișului de obște”. În consecință, domnitorul fixează organizarea a „șase adunări de iarmaroace pe an și anume: -la Sfântul Teodor, în prima sâmbată din Postul Paștelui; -la 17 martie, de ziua Sfântului Alexăi, -de Ziua Crucii, la 14 septembrie, -de ziua Sfântului Evanghelist Matei, 16 noiembrie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Suțu fu unicul copil pe care îl avu văduva lui Conachi, iar Mavrogheni muri după aproape doi ani de la căsătoria cu ea”, respectiv cu Elinco Manu, mama Ecaterinei. După cum am văzut, aceasta s-a căsătorit cu Grigore Suțu, fiul fostului domnitor muntean, Alexandru Suțu, ultimul fanariot pe tronul Țării Românești. Iată cum prezintă paharnicul Costandin Sion în Arhondologia Moldovei căsătoriile fiicei și mamei cu cei doi Suțești, ambii cu prenumele Grigore. Întâi arată cum au venit în Moldova frații mai mari
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
La fel, Trif, fiul lui Ionașco Căuia, face zapis prin care afirmă că-și vinde „dreapta lui ocină și dedină din același sat Torcești, cât i se va alege”, în favoarea aceluiași Ștefan căpitanul, acte și operații confirmate și întărite de domnitorul Vasile Lupu prin cartea dată acum. Din cuprinsul zapiselor menționate se vede că ocinile și dedinile înstrăinate erau încă nealese în momentul vânzărilor, alegerea și separarea urmând a se face. Mai observăm că cei care vând și fac danie nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a împărțit obștea sătească. Se pare că alegerea părților de ocină a reprezentat un proces de durată și a fost dificil, dând naștere la anumite nemulțumiri și animozități între obșteni, din moment ce se consemnează acțiuni judiciare, ce merg până la instanța supremă, domnitorul țării. O astfel de situație se constată dintr-o scrisoare de mărturie, cu data de 15 decembrie 1667, provenită de la Florea căpitanul, în care arată cum „au venit Gligorii de Torcești și cu fiu-său, Vasilie” cu carte domnească „de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu porecla Venin, nu și cu numele adevărat, ceea ce a dat naștere la confuzii și erori în lucrări de genealogie de mai târziu. În vara și toamna anului 1739, potrivit spuselor cronicarului mai sus menționat, Toader Costache se afla alături de domnitorul Grigore al II-lea Ghica, refugiat în sudul Moldovei, de teama muscalilor ce invadaseră țara și care urmăreau să-l prindă, voievodul fiind om de încredere al turcilor aflați în război cu rușii. Cronicarul evocă unele amănunte din peripețiile generate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fiind om de încredere al turcilor aflați în război cu rușii. Cronicarul evocă unele amănunte din peripețiile generate de starea instabilă a țării, descrie traseul urmat spre sud, de la Iași, când într-o direcție, când în alta, prezentând pe însoțitorii domnitorului, și anume: „Costache Razu vistiernic, Paladi spătar, Venin spătar” și alții, printre care „fiul lui Negel și alți feciori de boieri mari și mici”. Porecla Negel, știm că fusese atribuită logofătului Constantin Costache, fratele mai mare al lui Toader, la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un grup de 300 de călăreți, „domnul, încălecând, au pus pe spătarul Venin înainte, apucând drumul în gios la Torcești, la Tecuci, la satul lui spatarul Venin” (subl. I. S.). Până a reușit să-și stabilească tabăra militară la Galați, domnitorul și curtea umblau „din loc în loc, pe la Umbrărești, pe la Torcești și pe la Șerbănești, mai pe urmă și la Brăval” (sic !, corect Prival, sat pe malul Siretului, de pe actualul teritoriu al comunei Tudor Vladimirescu, situat atunci la un vad de trecere
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al domnului Mihai Racoviță. Satul respectiv fusese stăpânit de tatăl celor trei Costăchești, vornicul Vasile, ca zestre de la socrul său, Toderașco Iordache Cantacuzino, acesta avându-l de cumpărătură din secolul al XVII-lea. Costache Razu, aflat și el în suita domnitorului, era văr primar cu Costăcheștii, mama sa, Tudosica, fiind soră cu Vasile Costache și cu serdarul Costache, deci fiică a lui Gavriliță, de la care primise stăpânire Blăjerii (Ivești). Rezultă că boierii din partea locului, mai ales cei din neamul Costacheștilor, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rusești în această campanie, de jafurile și distrugerile provocate satelor și orașelor prin care au trecut, de spolierea la care au fost supuși locuitorii, atitudinea Costăcheștilor poate fi considerată în perspectivă istorică, patriotică și salutară, chiar dacă ei erau alături de un domnitor fanariot. O soluție mai bună la vremea aceea nu se întrevedea. Avem motive să presupunem că spătarul Toader Costache, poreclit Venin, locuia la Torcești, măcar din când în când, poate mai mult la Torcești, unde a avut case și alte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cât s-au păstrat documente ce relevă asemenea aspecte. La data de 8 iunie 1740, Toader Costache nu se mai afla în viață. O poruncă domnească de la Grigorie al II-lea Ghica ne furnizeasă detalii: la data de mai sus, domnitorul însărcinează pe vărul său, Manolache Costache vel stolnic și pe Negre Apostol fost vel căpitan să rezolve o jalbă a locuitorilor din satul Bucești, aflați în pricină cu egumenul mănăstirii lui Adam pentru moșia Dimăcenii, deoarece, explică domnitorul în porunca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai sus, domnitorul însărcinează pe vărul său, Manolache Costache vel stolnic și pe Negre Apostol fost vel căpitan să rezolve o jalbă a locuitorilor din satul Bucești, aflați în pricină cu egumenul mănăstirii lui Adam pentru moșia Dimăcenii, deoarece, explică domnitorul în porunca dată boierilor, „ar fi luat Iorest egumenul hotarnic pe răposatul Toader Costache vel spătar și pe tine, căpitane Negreo, și, când și-au hotărât moșia”, anterior acestei date, răzeșii nefiind față, li s-ar fi „înpresurat o bucată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-și alege conducerea țării. Se înțelege, prin urmare, de ce în anul 1767, în a doua domnie a lui Grigore Callimah, Iordache Costache-Venin va deveni „cap” al boierilor nemulțumiți de domnie, nu numai pentru înlăturarea lor din dregătorii, ci și pentru că domnitorul „vrând să să arate și strașnic, ca să-i ia boierii de frică [...] au început pe o samă ce nu-i boierească, a-i înfrunta și a le grăi cuvinte proaste, vrând ca să nu-i știe cine sunt, arătându-le și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmărirea lor și s-au întors la locurile lor în țară, încercarea de înlocuire a domnului eșuând și de data aceasta. A fost ultima acțiune la care participă acești Costăchești în lupta dusă pentru aducerea pe tronul Moldovei a unui domnitor din rândurile boierilor pământeni. Încă de pe timpul primei domnii a lui Grigore al III-lea Ghica, vistiernicul său, Iordache Costache se înregistrează, în anul 1765, cu o mare datorie față de domnitor, în sumă de 25.000 lei, menționată într-un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]