10,806 matches
-
fiul în momentele cheie ale drumului său spre putere. În ascensiunea sa către statutul de super-erou, Paul urmează o cale comună narațiunilor care descriu apariția unu erou: o serie de circumstanțe nefericite i se împotrivesc, după o lungă perioadă de exil și de viață grea înfruntă și învinge sursa răului din povestea sa. Astfel, "Dune" este reprezentativă pentru direcția generală urmată de science fiction-ul american al anilor '60, prin faptul că prezintă un personaj care atinge un statut similar zeilor prin
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
toate trupele române erau retrase. La 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fost comandant al marinei imperiului Austro-Ungar, preia puterea la Budapesta. La 1 martie 1920, Adunarea Națională a Ungariei restabilește Regatul Ungariei, dar hotărăște să nu-l recheme din exil pe Carol al IV-lea al Ungariei, ci îl alege pe Horthy ca regent pe o perioadă nedeterminată. Horthy instituie „teroarea albă” împotriva comuniștilor și evreilor. Banatul, ocupat de trupe franceze și sârbe, a fost împărțit între România, Serbia și
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
octombrie, 1465 - 22 septembrie, 1520) a fost sultanul Imperiului Otoman între anii 1512 - 1520. Selim s-a născut în Amasya. El și-a detronat tatăl, Baiazid al II-lea (1481-1512) printr-o revoltă otravindu-l și fortându-l să meargă în exil la Dimetoka, dar a murit pe drum. Acest lucru a fost posibil deoarece Baiazid era bătrân iar oastea otomană era de acord că trebuie să-și schimbe sultanul. De asemenea, și-a condamnat la moarte frații (Ahmet și Korkut), pentru
Selim I () [Corola-website/Science/309704_a_311033]
-
în relații prietenești cu liderii decembriști și care ar fi putut fi la curent cu complotul răsculaților, cei mai cunoscuți dintre ei fiind Alexandr Pușkin, Alexandr Griboedov și Alexei Petrovici Ermolov. Soțiile unora dintre decembriști și-au urmat soții în exil. Expresia „soție decembristă” exprimă ideea de devoțiune a soției față de soț. După înăbușirea revoltei decembriștilor, monarhia absolutistă rusă avea să mai reziste pentru aproape un secol, deși iobăgia a fost abolită în 1861. Deși înfrântă, revolta decembriștilor a provocat unele
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
dacă nu mă înșel în 3000 de exemplare, ceea ce pentru vremea respectivă reprezenta tirajul maxim. În roman s-au făcut tăieturi de către cenzură, dar nu-mi amintesc ce pasaje anume. Tipărirea cărții a coincis cu perioada cât am fost în exil, deci, fiind absent, n-am putut face nici corecturile de rigoare, nici adăugirile necesare. Când m-am întors din exil, cartea era aproape epuizată." În toamna anului 1905, Șirvanzade a plecat cu familia la Paris, unde a rămas cinci ani
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
tăieturi de către cenzură, dar nu-mi amintesc ce pasaje anume. Tipărirea cărții a coincis cu perioada cât am fost în exil, deci, fiind absent, n-am putut face nici corecturile de rigoare, nici adăugirile necesare. Când m-am întors din exil, cartea era aproape epuizată." În toamna anului 1905, Șirvanzade a plecat cu familia la Paris, unde a rămas cinci ani. Acolo a scris comedia "Șarlatanul", dramele "Falitul", "Pe ruine" și "Armenuhi". În 1913, Șirvanzade se afla din nou la Moscova
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
în Abația pe care o ctitorise la Westminster. Ca urmare a căsătoriei surorii sale cu regele, al doilea fiu al lui Godwin, Harold, a primit titlul de Earl de East Anglia în 1045. Harold l-a însoțit pe Godwin în exil în 1051, dar l-a ajutat să își recapete poziția un an mai târziu. Când Godwin a murit în 1053, Harold i-a urmat ca Earl de Wessex (provincie care la acea vreme îngloba treimea sudică a Angliei). Devenea astfel
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
a devenit și Earl de Hereford, și a luat locul tatălui său ca lider al opoziției împotriva influenței normande crescânde în Anglia în timpul monarhiei restaurate a lui Edward confesorul (1042-1066), care petrecuse mai bine de un sfert de secol în exil în Normandia. S-a acoperit de glorie într-o serie de campanii intre 1062 și 1063 împotriva conducătorului regatului Gwynedd, Gruffydd ap Llywelyn, care cucerise toată Țara Galilor în 1063. Se pare că în 1064, Harold a naufragiat în Ponthieu. Contextul
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
a naufragiat în Ponthieu. Contextul este disputat, sursele normande spun că venea să îi predea lui William oferta regelui Edward cu privire la tron. O altă explicație ar fi că Harold încerca sa elibereze membrii ai familiei sale ținuți ostateci din timpul exilului lui Godwin din 1051, iar o alta era ca nu făcea decât sa meargă la o întâlnire cu aliați. După versiunea normandă, vasul său a fost deviat de la cursul stabilit și Harold a fost luat ostatec de contele Guy de
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
Ælfgar, Earl de Mercia, și văduvă a prințului galez Gruffydd ap Llywelyn. Aldith a avut doi fii — posibil gemeni — numiți Harold and Ulf (născuți în perioada Noiembrie 1066). Amândoi au supraviețuit cuceririi normande și probabil și-au sfârșit viața în exil. După moartea lui Harold, regina ar fi fugit la frații ei Edwin de Mercia și Morcar de Northumbria. Aceștia au făcut într-o primă fază pace cu William Cuceritorul, apoi s-au răsculat, pierzându-și moșiile și viețile. Se pare
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
dificilă. La numai unsprezece ani, Afonso avea deja idei politice proprii, foarte diferite de cele ale mamei sale. În 1120, tânărul prinț a trecut de partea arhiepiscopului de Braga, un inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului. În 1122 Afonso a împlinit patrusprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
la o serie de conflicte ce pot fi considerate un război civil. Pe 7 ianuarie 1325, tatăl lui Afonso al IV-lea a murit, și acesta a fost coronat rege, obținându-și astfel revanșa. Rivalul său a fost trimis în exil în Castilia, și toate proprietățile donate de tatăl lor comun i-au fost confiscate. Afonso Sanches nu și-a acceptat însă soarta. Din Castilia, a organizat o serie de încercări de uzurpare a coroanei. După câteva încercări nereușite de invadare
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
de bani și dacă Ducesei i se va garanta titlul de "Alteță Regală", până când regele hărțuit a cerut să nu i se mai primească apelul. Ducele a presupus că se va stabili în Marea Britanie, după un an sau doi de exil în Franța. Cu toate acestea, regele (cu sprijinul mamei lor, regina Mary, și al soției sale regina Elizabeth) a amenințat să întrerupă venitul lui Eduard, în cazul în care se întoarce în Marea Britanie fără invitație. În octombrie 1937, Ducele și
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
a lăsat-o pe Henrietta săracă și în stare de șoc. Henrietta s-a stabilit la Paris numindu-l cancelar pe excentricul sir Kenelm Digby și a format o mică curte regalistă la Saint-Germain-en-Laye. I-a înfuriat pe englezii în exil și pe fiul său mai mare Carol al II-lea, când a încercat să-l convertească la catolicism pe fiul său mai mic Henry. În octombrie 1660, după Restaurare, s-a întors la Londra împreună cu fiica sa "Minette". Unul din
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
-lea. După moartea fratelui său, Henric al III-lea al Franței, ea rămâne ultimul vlăstar al ramurei de Valois. Latinistă excepțională, de o inteligență sclipitoare, a jucat un rol semnificativ în viața culturală de la curte, mai ales după întoarcerea din exil în 1605. A fost constrânsă să trăiască în exil, la Auvergne, aproape douăzeci de ani (1586-1605), perioadă în care își scrie memoriile. Contemporanii săi au recunoscut că dintre toți copiii Caterinei de Medici, Margareta era singura care avea frumusețe (a
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
al Franței, ea rămâne ultimul vlăstar al ramurei de Valois. Latinistă excepțională, de o inteligență sclipitoare, a jucat un rol semnificativ în viața culturală de la curte, mai ales după întoarcerea din exil în 1605. A fost constrânsă să trăiască în exil, la Auvergne, aproape douăzeci de ani (1586-1605), perioadă în care își scrie memoriile. Contemporanii săi au recunoscut că dintre toți copiii Caterinei de Medici, Margareta era singura care avea frumusețe (a fost supranumită "perla Valois"), sănătate (a trăit cel mai
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
1952, va trece la executarea lucrărilor de restaurare și conservare a mai multor monumente bisericești. Moare la 15 septembrie 1956. La fel ca Patriarhul Justinian, a avut o atitudine ambivalenta față de regimul comunist, fapt ce i-a adus reproșuri din partea exilului românesc.
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
linie. Apoi participă la negocierile cu Aliații dar după defecțiunea Mareșalului Marmont și ocuparea Parisului de către trupele ruse, Ney este personajul central în determinarea abdicării lui Napoleon. Pe 11 aprilie 1814, Ney se întâlnește cu contele d'Artois, revenit din exil pentru a pregăti urcarea pe tron a fratelui său, Ludovic al XVIII-lea iar cu această ocazie prințul de Moskova își semnalează ralierea la noul regim, spunând: „Alteța Voastră Regală și Maiestatea Sa vor vedea cu ce fidelitate și cu ce
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
orinta discursul spre expresionismul militant și spre instituțiile literare care îl promovau. După revoluția din 1919 din Ungaria, Reiter s-a întors la Timișoara, de curând devenită parte a României. În același timp, Kassák și foștii lui colaboratori pleacă în exil în lumea largă, fiind declarați indezirabili în Ungaria. Kassák, împreună cu câțiva membri ai grupului său, între care și Tibor Déry s-a dus la Viena, unde a reînființat revista ""Ma"", care a funcționat între anii 1920 și 1925. În acest
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
UTBM” a inițiat și dezvoltat relații de colaborare cu universități de pe cele cinci continente, acordând o atenție deosebită relațiilor cu universitățile din România. Alexandru Ion Herlea a desfășurat în paralel și o activitate politică, înainte de 1989 fusese membru PNȚ în exil și vice-președinte al filialei Franța a „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi” („UMRL”). Din 1990, a devenit membru al conducerii PNȚCD și între 1990 și 1994 președinte al „Acțiunii pentru Democrație în România” ("Action pour la Démocratie en Roumanie"-„ADER”), filiala
Alexandru Ion Herlea () [Corola-website/Science/309060_a_310389]
-
guvernului Frontului Popular, dar generalul Francisco Franco a declarat în septembrie 1936 că naționaliștii nu îl vor accepta niciodată pe Alfonso ca rege (erau mulți susținători ai rivalului regelui, pretendentul carlist, în armata lui Franco). Inițial Alfonso a mers în exil în Franța. Cu toate acestea, l-a trimis pe fiul său Juan, conte de Barcelona, în Spania în 1936, pentru a participa la revoltă. Însă, lângă frontiera franceză, generalul Emilio Mola a ordonat arestarea și expulzarea acestuia din țară. Pe
Alfonso al XIII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/309115_a_310444]
-
Juan de Borbón y Battenberg (născut la moșia Sân Ildefonso în 20 iunie 1913 — d. 1 aprilie 1993, Pamplona) a fost șeful casei regale spaniole în exil din 1941 până în 1975. A purtat titlu de Conte de Barcelona și a renunțat la drepturile regale în favoarea fiului său Juan Carlos în 14 mai 1977. Juan de Borbon este fiul regelui Alfonso XIII și reginei Victoria Eugenia de Battenberg
Juan de Bourbon () [Corola-website/Science/309118_a_310447]
-
Constantin al II-lea al Greciei, care a fost deposedat de tron. După abolirea monarhiei, titlurile regale nu au mai fost recunoscute de Constituția Greciei. Prințesa Sofia și-a petrecut copilăria în Egipt și Africa de Sud, unde familia și-a petrecut exilul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-au întors în Grecia în 1946. Sofia a absolvit prestigioasa școală „Schule Schloss Salem” din sudul Germaniei, apoi a studiat puericultură, arte și arheologie la Atena și la Cambridge. Prințesa Sofia a
Regina Sofía a Spaniei () [Corola-website/Science/309124_a_310453]
-
suedezii sub controlul lui Wrangel și contele de Königsmark au învins austriecii sub controlul arhiducelui Leopold de Habsburg. Compozitorul Johann Rosenmüller , care a trebuit să plece din Germania ca urmare a acuzațiilor de homosexualitate și mai mulți ani petrecuți în exil , a petrecut ultimii ani în Wolfenbüttel și a murit acolo, în 1684. In secolul al XVIII-lea , Gotthold Ephraim Lessing instaurat biblioteca ducală, Herzog - August- Bibliothek și a stabilit una dintre primele biblioteci de împrumut din Europa Iluminară. În timpul celui
Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/309232_a_310561]
-
ca cel folosit în Biblie; - preferința pentru limbajul figurativ și ambiguitate; - dezbaterile nu sînt finalizate și uneori argumentele sînt inventate pentru a justifica o opiniei minoră și ne semnificativă la prima vedere. - midraș este orice dezbatere despre soarta Israelului, semnificația exilului și a Legii mosaice. Toate întîmplările descrise în Midraș, conform tradiției pot fi clasificate în felul următor: Aceleași povestiri (midrașim) pot fi:
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]