9,707 matches
-
Gembloux a produs un efect de domino de prăbușire a liniilor defenisve aliate, armata belgiană, BEF și Armata I franceză fiind obligate să se retragă pe 16 mai ca să nu fie depășite prin flanc și încercuite. Belgienii, care apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
apărau împreună cu francezii și britanicii aliniamentul Koningshooikt-Wavre, au considerat că, dacă Aramata a 2-a franceză nu ar fi cedat la Sedan, ei ar fi reușit să oprească pe acest aliniament înaintarea germană. Rapida evoluție a frontului le-a impus francezilor și britanicilor să abandoneze linia Anvers-Namur cu puternice poziții defensive în favoarea unor poziții defensive improvizate pe cursul râului. În zona de sud, generalul Deffontaine și Corpul al VII-lea belgian au fost obligați să se retragă din regiunile Namur și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
15 mai, singurul sector al frontului care era puternic atacat era cel din jurul orașului Leuven, apărat de Brigada a 3-a britanică. În consecință, retragerea BEF spre Scheldt a fost făcută fără să fie grăbită de atacurile germanilor. După retragerea francezilor din sectorul de nord, belgienii au rămas să apere orașul fortificat Anvers. Două divizii belgiene de infanterie (dintre care două de rezervă) au trebuit să facă față presiunilor a trei divizii germane de infanterie din cadrul Armatei a 18-a. Apărarea
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
mai mai avea în componență pe frontul din Belgia doar blindatele Diviziei a 9-a Panzer. Pe 19 mai, germanii se aflau doar la câteva ore de mers de coasta franceză a Canalului Mânecii. Gort a fost surprins să afle că francezii nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea atacului german spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
o breșă între belgieni și britanici pe care inamicul o putea folosi pentru încercuirea primilor. BEF se retrăgeau și luptau de nouă zile fără întrerupere și erau în criză de muniție. După părerea lui Gort, efortul principal trebuia făcut de francezi în sectorul de sud. Poziția belgienilor față de organizarea unei posibile ofensive a fost exprimată clar de regele Leopold. Din punctul de vedere al regelui, belgienii nu erau capabili să declanșeze operațiuni ofensive, dată fiind lipsa blindatelor și avioanelor de luptă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cerut să se retragă pe aliniamentul râului Yser și să apere flancul stâng al aliaților. Aghiotantul regelui, generalul Overstraten, a apreciat că o asemenea mișcare nu putea fi executată de armata belgiană fără să existe primejdia dezintegrării forțelor armate implicate. Francezii au sugerat un alt plan de ofensivă. Ei au cerut belgienilor să retragă Leie, iar britanicilor să se retragă spre frontiera franceză între Maulde și Halluin. Belgienii ar fi trebuit mai apoi să își extindă frontul, permițând unităților BEF astfel
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Belgiei. Armata sa era epuizată și din punct de vedere tehnic era o sarcină care putea fi dusă la îndeplinire cu greutate și într-o perioadă de timp prea lungă. În acest timp, devenise evident pentru belgieni și britanici că francezii fuseseră practic înfrânți, iar forțele aliate din punga de la frontiera franco-belgiană urmau să fie anihilate dacă nu erau luate rapid măsuri. Britanicii, care își pierduseră încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
încrederea în aliații lor, au decis să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat până în acel
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat până în acel moment în lupte grele, iar linia defenisivă a acestei mari unități era foarte subțire. În acea zi, Winston Churchill a vizitat frontul și a insistat ca francezii și BEF să străpungă frontul german dinspre nord-est. El spera ca, pe flancul drept, Corpul belgian de cavalerie să poată face față ofensivei germane. Churchill i-a trimis lui Gort următorul mesaj: 1. Armata belgiană ar trebui să se retragă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pierderea Ostend. În același timp, teritoriul național controlat de belgieni s-ar fi redus și mai mult. De asemenea, retragerea ar fi presupus și pierderea controlului asupra porturilor belgiene de la este de Yser precum Zeebrugge și Ostend. Pe 23 mai, francezii au încercat să execute o serie de atacuri împotriva liniilor germane pe direcția Ardennes-Calais, dar fără succes. Între timp, belgienii au fost obligați să se retragă sub presiunea atacurilor inamice, germanii cucerind Terneuzen și Ghent. În timpul retragerii, belgienii nu au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
reușit să evacueze stocurile de benzină, hrană și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și Ostend. Churchill și Maxime Weygand, care
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fost uluit. Între forțele belgine și cele britanice începea să se deschidă o breșă periculoasă între Ypres și Menen, care amenința frontul celor dintâi. Belgienii nu aveau capacitatea să acopere această breșă. În aceste condiții, fără să îi consulte pe francezi și fără să ceară acordul guvernului propriu, Gort a ordonat fără întârziere diviziilor a 5-a și a 50-a de infanterie să acopere breșa și să abandoneze orice pregătire de ofensivă spre sud. În dumpăamiaza zilei de 24 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor și britanicilor faptul că în această fază a luptelor nu le-au asigurat sprijinul aerian necesar. Capul de pod german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sugestia miniștrilor săi să decidă formarea unui guvern în exil, Leopold a spus „Am decis să rămân. Cauza Aliaților este pierdută.” Capitularea belgienilor a intrat în vigoare la ora patru dimineața a zilei de 28 mai. La început, britanicii și francezii au făcut numeroase reproșuri la adresa aliatului belgian, denunțând capitularea lui Leopold. Mai mult, premierul belgian Hubert Pierlot declarat public că regele a acționat împotriva sfatului guvernului său, care luase o hotărâre în unanimitate în favoarea continuării luptelor. Ca u rmare, regele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
o capitulare necondiționată, dată fiind calitatea lui de comandant suprem al forțelor armate belgiene. Cifrele pentru pierderile totale ale Bătăliei Belgiei din 10-28 mai sunt aproximative, rapoartele dând cifre diferite. Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute, dar francezii au suferit următoarele pierderi de-a lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute, dar britanicii au suferit următoarele pierderi de-a lungul luptelor din 10 mai - 22 iunie: Raportul consolidat al
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pe lângă tine, o coroană nu strălucește. Lasă deoparte podoabele căci natura însăși te-a împodobit...". După decesul mamei Adelizei, Godfrey s-a căsătorit cu Clemenția de Burgundia, mama lui Balduin al VII-lea, Conte de Flandra care a luptat cu francezi împotriva normanzilor în 1118. Fratele Adelizei, Joscelin de Louvain, s-a căsătorit cu moștenitoarea averii Percy. Adesea a fost denumit ca fiind oportunist. Planul privind căsătoria dintre Adeliza și Henric I al Angliei, e posibil să fi început atunci când ea
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
a prezis aproape totul” este refuzul lui de a se specializă într-un domeniu și insistența de a se pronunța cu egală competența în domenii că istoria instituțiilor, drept, teologie, sociologie, filozofia “tehnologiei”, mass-media. A fost unul dintre puținii intelectuali francezi anticomuniști influențați de Marx, fiind catalogat că marxist, calvinist, determinist, tehnofob, pesimist sau anarhist. Ellul nu este ușor de clasificat și nici una din etichetele de mai sus nu îi pot descrie opera. El este mai cunoscut în Statele Unite decât în
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
aprilie 1676) a fost un amiral olandez. De Ruyter este cel mai cunoscut și unul dintre cei mai experimentați amirali din istoria Olandei, faimos pentru rolul jucat în Războaiele Anglo-Olandeze din secolul al XVII-lea. A luptat împotriva englezilor și francezilor și a înregistrat câteva victorii importante asupra lor, cea mai cunoscută fiind probabil Raidul de la Medway. Piosul Ruyter era foarte iubit de marinarii și soldații săi; de la aceștia a căpătat cea mai semnificativă poreclă a sa: "Bestevaêr" (cuvântul olandez pentru
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Schooneveld și Texel au împiedicat invazia. Noul grad de locotenent-amiral-general a fost creat special pentru el în februarie 1673 când noul Stadtholder William al III-lea de Orania a devenit amiral-general. Purtând iarăși bătălii în Caraibe, de această dată împotriva francezilor, De Ruyter a sosit în Martinica la bordul navei sale amiral "De Zeven Provinciën" pe 19 iulie 1674. A condus o flotă importantă formată din 18 nave de război, nouă nave de transport și 15 nave de transport trupe cu
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate pe culmile dealurilor abrupte. În două ore, soldații au revenit la flotă cu 143 de morți și 318 răniți, comparativ cu cei doar 15 francezi morți. Aspirațiile sale s-au năruit și, deoarece a fost pierdut elementul surpriză, De Ruyter a navigat la nord spre Dominica și Nevis după care a revenit în Europa, timp în care bolile s-au răspândit la bordul navelor sale
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
poate examina modul în care luptele dintre aceste două părți au afectat sentimentul de libertate individuală al lui Camus. Tensiunile au crescut în intensitate atunci când Robert Claudel, un renumit avocat și om de stat al acelor vremuri, le-a cerut francezilor să-i elimine pe algerienii violenți. Acest tip de argumente l-au determinat pe Camus să schimbe unele părți din povestirea lui. Această povestire este caracteristică pentru existențialism, școala predominantă de gândire din epoca literară a acelor vremuri. Ea prezintă
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
mai multe exemple de alegeri umane. Dilemele cu care se confruntă Daru sunt adesea văzute ca reprezentând dilemele cu care se confrunta Camus privind criza algeriană și există multe similitudini între personajul Daru și creatorul său, Camus. Ambii sunt algerieni francezi exilați prin alegerile pe care le-au făcut. Principalele teme ale povestirii " Oaspetele" sunt decizia și responsabilitatea. Camus subliniază, un lucru tipic pentru filozofia existențialistă, că există întotdeauna o alegere, că singura alegere indisponibilă este cea de a nu putea
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
ca rezultat al dispariției naratorului). Aflând acest lucru, el decide să evadeze cu o zi înainte ca misionarul să sosească și fură o pușcă pentru a-l ucide pe misionar. Prin uciderea misionarului, naratorul intenționează să instige un conflict între francezi și trib. Decizia sa nu este un gest de răzbunare pe răpitorii săi, ci pentru a da tribului o șansă de a cuceri întreaga Europă și de a-și răspândi învățăturile religioase. În cele din urmă, misionarul și călăuza sa
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
comunist postul de radio era un dușman care trebuia redus la tăcere: Protagoniștii acestei povești se confruntă din nou în "": oamenii de la radio cu vocile lor, teroriști, ascultători din popor ca și securiști sau secretari de partid; români, germani, americani, francezi și de alte naționalități. "„Lumea s-a schimbat, alte războaie sunt la ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenție vocile trecutului, s-ar putea să înțelegem ce se petrece sub ochii noștri”". "Război pe calea undelor", România, 2007, film documentar
Cold Waves () [Corola-website/Science/333391_a_334720]
-
Între timp, soțul ei a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Opinia publică a fost foarte interesată de acest scandal. Deși majoritatea istoricilor au ajuns la concluzia că Maria Antoaneta nu a avut nici o vină în această afacere, mulți francezi au rămas cu convingerea că regina a folosit-o pe La Motte pentru a se răzbuna pe cardinalul de Rohan. Astfel, popularitatea Mariei Antoaneta a scăzut și mai mult. Jeanne de La Motte s-a refugiat la Londra, unde și-a publicat
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]