10,090 matches
-
și vrei să scoți. Zîmbind, Mihai Buznea m-a întrebat, la rîndul său: „Ce fel de dungi ați vrea să purtați: verticale sau orizontale?” Elena Ciocan, nevastă de colonel, și Constantin Bursuc au tăcut; o tăcere opacă, jenată, ca și cum totul (gluma și comentariile celorlalți) n-ar fi fost auzite ori n-ar fi fost înțelese. După mai bine de două decenii de scris la ziare și reviste, am numeroase lucruri să-mi reproșez, iar primul dintre ele e că, uneori, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și sinceritate și abilitate, întrucît pretextul pe care îl invocă face cordială despărțirea. *Honni soit qui mal y pense!... Pentru că m au văzut de cîteva ori alături de ea, pe drumul dintre Institut și redacție (în apropierea căreia locuiește), mai în glumă, mai în serios, unii (Genoiu e printre ei) mă cred cicisbeul dnei B., dar (din păcate, o știu doar eu și ea) relațiile noastre sînt caste, și asta - de ce n-aș recunoaște-o? - datorită felului său sobru de a se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a prefăcut mirat, zîmbind pe sub mustață, doctorul. „Nu-mi dă voie tema!” Scena e caracteristică nu numai pentru lipsa de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin: „Cine vorbește prea mult dă de băut; cine vorbește prea puțin dă de bănuit!” Sporici a rîs și el, însă, după ce s-a terminat ședința, auzind pe cineva că o repetă, l-a caracterizat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-a lămurit un coleg de-al său - din faptul că a fost sancționat „pentru vin și femei”. Acum, cică, trece pe la foștii săi cursanți și le spune: „Dă-mi 25 de lei și-ți rezolv testul”. O fi o glumă, o fi un viciu? Oricum, cazul lui Chiriloae evocă deriva vechilor propagandiști, neîncrederea lor în ce este și precauția sau teama de ce ar putea veni. *„Ce-a găsit la ea?” Femeile care pun această întrebare cred, desigur, că la respectiva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ce „recomandare” mai e și asta? Sergiu m-a sfătuit să mă las păgubaș: „Te zbați degeaba, în plus, te mai iau «ăia» la ochi. N-ai ce citi?” „Tu nu înțelegi - i-am răspuns, mai mult serios decît în glumă - că sînt cetățeanul unei țări în care «democrația a atins o dezvoltare unică în felul ei» și că am dreptul să mă informez. Nu cumva crezi și tu că e doar un moft?” *Am stat de vorbă mai mult de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ianuarie 1989); - „Cîrmaciul iscusit veghează / Noi frumuseți prefigurînd” (TV, 8 ianuarie 1989). Literatura bate realitatea? * Cînd a apărut pe ușă, am exclamat într-un fel care m-a surprins pe mine însumi: „A venit limbiotul!” Am vrut să sune a glumă, dar a ieșit un sarcasm. Porecla mi-a sugerat-o el însuși, vorbind cu o încîntare suspectă de cinism despre „trasul limbilor”, treabă scîrboasă și cînd se referă strict la literatură. A-ți recomanda propriul poem, propria recenzie etc., cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu lam văzut niciodată enervat sau ponegrind pe colegi. L-am auzit odată spunându-mi despre un regizor foarte lăudat și sprijinit: „Tu-ți dai seama că ăsta nu cunoaște meseria pe care o face? Umorul lui era fin și gluma de teatru te Înveselea. Îi plăcea să facă glume cu colegii pe care-i aprecia și știau să-i răspundă. De ex., juca cu Doamna Bulandra la Teatrul Regina Maria, acțiunea era că dânsa aștepta să vină o persoană foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
L-am auzit odată spunându-mi despre un regizor foarte lăudat și sprijinit: „Tu-ți dai seama că ăsta nu cunoaște meseria pe care o face? Umorul lui era fin și gluma de teatru te Înveselea. Îi plăcea să facă glume cu colegii pe care-i aprecia și știau să-i răspundă. De ex., juca cu Doamna Bulandra la Teatrul Regina Maria, acțiunea era că dânsa aștepta să vină o persoană foarte importantă, de venirea acesteia depindea acțiunea mai departe. Jules
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Irinel Popescu, dar el nu dăduse pe la noi și eu am trimis respectivele rânduri. Abia, Înainte de plecarea la Craiova a venit și i-am dat să le citească. Cum v-am mai spus, Irinel are o bibliotecă și citește nu glumă, Îi cunosc și prețuiesc gândurile. Faptul că-i Încântat de „Lovinești” și „Orașul muzelor”, ca și mine, Îmi dă siguranța că-i un om de cultură temeinică. Dragă Eugen Dimitriu, cele două cărți ale tale ar trebui să primească premiul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În străinătate. 694 Era vorba, totuși, de o lucrare de atestare și nu puteam depăși o anumită paginație. În alte condiții, ar fi ieșit sute de alte pagini. Gabriel Strempel - președintele Comisiei de atestare -, mi-a și spus, oarecum În glumă, că dacă mai avea câteva texte de asemenea amploare, ieșea la pensie până să le parcurgă... 695 Poate fi vorba de o poezie a prof. V.G. Popa (cred, Testament), de o rară frumusețe. 696 Nimic mai ușor pentru o editură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt prea multe de spus, s-ar putea spune chiar că dvs. [ați] fost cel care a dat tonul. Poporul, din păcate, nu a știut, când v-a votat, că votează și familia dvs. De altfel, în România circulă o glumă: Diferența între familia Hohenzollern și Ceaușescu este că în prima au domnit toți pe rând, în timp ce în cea de-a doua domnesc toți laolaltă. în aceeași ordine de idei, interesant este cum ați reușit să acaparați și mass-media ziare, reviste
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
duceți la fabrică. Urcați-vă în tramvai, în troleibuz sau autobuz, îmbulzindu-vă și stând agățați pe scări. Mai lăsați mașinile cu număr mic ce stau într-adevăr departe de întreprindere. Timp de un sfert de oră veți auzi și glume, și vaiete, și ironii la adresa dvs. Înșivă și la a altora, de mai sus. Căci prin mijloacele de transport în comun, oamenii au gura mai slobodă. Am uitat să vă spun că ar fi mai indicat să vă treziți de pe la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prin insistențele rudei sale, Miron Constantinescu și, mai apoi, prin aceea că-i revenise misiunea de a scrie, fără a semna, teza de doctorat în științele economice a lui Nicolae Ceaușescu. Discret și foarte supus, asemuit de multe ori, în glumele frecvente de la noi, cu un câine de pază, ori cu acel câine montat la parbrizul autoturismelor unor mitocani și care câine nu știe decât să execute o mișcare a capului de sus în jos și invers, Manea Mănescu este cel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deși el este un sfrijit, cerând stima și respectul fizic datorate calităților celuilalt. Pentru că Adrian Păunescu, cel care se erijează în mare patriot și dă lecții tuturor, nu și a satisfăcut serviciul militar pe motiv de... obezitate! Nu este o glumă, ci o informație precisă. Fac parte din același contingent cu el și am fost de față când el a întreprins aceste demersuri. Îl provoc să facă publice numărul livretului militar, unitatea și specialitatea militară pe care a obținut-o. Nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Paști și de Crăciun), s-au spulberat. Românul a tăcut și a înghițit. O culme a ridicolului s-a înregistrat și la Constanța, unde la o întâmplare a Cenaclului lui Păunescu, un spectator, zice-se, turc, și-a îngăduit o glumă cam sinistră, dându-și în loc de nume o expresie trivială și traducând, cu o altă pornografie, cuvântul cenaclu în limba turcă. Dinamicul poet a exultat de fericire, a cântat și a repetat aceste cuvinte, făcându-le apoi să apară și în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toți ca, atunci când ni se pune pumnul în gură aici, acasă, să folosim microfonul Europei Libere spre a spune un adevăr sau altul. Asta nu vrea să fie un îndemn la gesturi disperate, ci vrea să spună că, mai în glumă, mai în serios, coeficientul de adevăr difuzat de Europa Liberă depinde foarte mult și de noi, cei din România. Fiindcă, într-adevăr, noi, cei de aici, știm cel mai bine ce se întâmplă în această țară. Așadar, aceste cuvinte nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s ar dori culturală, și care sună, mai curând, a avertisment polițienesc, cu toată colegialitatea invocată, iar în ultima mai mult de o coloană, la rubrica Gâgă (preferința lui E. Barbu, de pe vremea când era corector: probabil se amuza cu Gluma lui Al. Deveghi), cu citate din C. Sorescu, material în care se urmărește discreditarea criticului sub raport cultural și intelectual. Ambele avertismente, țintind sub centura bunului-simț, m-au lăsat perplex. Și nu numai pe mine. Se desprinde clar forța de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iar membrii Biroului Politic al CC al PCR, când ajung în cabinetul de lucru al celui mai vajnic apărător al păcii planetare, îl mângâie drăgăstos pe cap, cu gândul la o porție dublă de cianură, și-i zic, fără nicio glumă: Tovarășul Corbu! Asta nici la curtea marilor regi ai celor mai glorioase și decăzute tronuri ale lumii nu s-a mai întâmplat. Cel puțin după modestele mele lecturi și informații. Comisiunea Monumentelor Istorice din România cu sediul la Paris, mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
numelui din acte, un nume „picant”, s-ar zice, pentru prof. univ. dr. Mircea Zaciu, cu respingerea candidatului cunoscut public sub numele Vicu Mândra? Nu ni se spune. În mod sigur, nu ar fi trebuit să aibă... Ar fi putut gluma groasă despre „celebra” firmă de blue jeanși să descurajeze opinia juriului, care votase totuși În favoarea celui respins de profesorul Zaciu? „Tatăl, negustor ambulant, ilegalist. Mamă, surori, rude poartă numele cele mai picante.” Negustorul ambulant (deci sărac), ba Încă și ilegalist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
redactorul-șef (pe care Îl poreclise Răcănel), că nu colaborează cu ziarul național-socialist... Mi se vorbise, uneori, despre faza „diabolismului” său de ștab, despre personalitatea dublă, locuind simultan În lumea realității, ca un hedonist inteligent, ahtiat de lecturi, mâncăruri și glume, și În lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară copilărie, dacă nu și o retardare voită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce i-a spus amiralul Nelson lui Alioșa Karamazov? - Care amiral, ce...? Te dezmeticești greu. Cine să fie amiralul? Dar Alioșa? Despre Dostoievski au scris mai mulți, Îi treci rapid În revistă, dar fiecare are altă poroclă, cum spune În glumă, ca la Țăndărei, Paul Georgescu. Și Nelson? Nu cunoști nici un confrate chior. Sau să fie o aluzie la bătălia de la Trafalgar? Ba nu, Anglia! Afost cineva trimis În delegație la Londra... Dar Între timp poroclele s-au Înmulțit, iar sensul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe Cella o numea Simoneta (după Simonetta Vespucci, evocată În Cartea Fiului). Poreclele noastre s-au schimbat drastic, presupun, și nu În bine, după plecarea din țară. Să fi preluat de la adversarii săi și ai mei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o să-mi transmită urările sale de bine. Un soi de Împăcare finală, dinaintea finalului. * Comunismul lui Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ziua Începe așa: el la capătul degetelor ei. Atât.” Ziua este, nu Întâmplător, 21 decembrie, În calendarul unei cărți care, iată, supraviețuiește, la fel de seducătoare, deși au trecut, de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa moare fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]