9,469 matches
-
divinităților supreme ale popoarelor din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului persan. Mai puțin clar este cazul lui Xerxes. Formulele din inscripții par să ateste venerarea altor divinități (baga), chiar dacă semnificația cuvântului baga nu este clară - acesta ar putea fi un epitet care face referire la calitatea de Împărțitori ai bunăstării materiale și spirituale (etimologic, baga este un nume de agent care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot Kerdșr, un politician abil căruia, datorită celor patru inscripții ale sale care s-au păstrat, Îi este cunoscută cariera lungă și prolifică sub protecția curții sasanide, În timpul primilor cinci suverani ai noii dinastii, adică până la Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea (277-293 d.Hr.) (cf. supra, subcapitolul 1.3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prolifică sub protecția curții sasanide, În timpul primilor cinci suverani ai noii dinastii, adică până la Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea (277-293 d.Hr.) (cf. supra, subcapitolul 1.3). Există, de asemenea, și efigii ale lui Kerdșr pe basoreliefuri, atât alături de inscripții, cât și În contextul reprezentărilor de la Curte a familiei lui Bahr³m al II-lea (Hinz, 1969, pp. 189, sq.), pe lângă alte informații provenite din literatura maniheică, partă, medio-persană (Henning, 1942c, pp. 948-953) și coptă (Polotsky, 1934, pp. 44 sq.), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În scopuri practice, pentru a Îndrepta invocații către divinități, În inscripții funerare, ca semne ale proprietății sau indicații despre hotare și alte texte cu funcții asemănătoare; astfel, așa cum o arată și Cezar, scrierea nu era niciodată folosită pentru a fixa sau conserva patrimoniul cultural al poporului respectiv, patrimoniu ce era transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic și glorios, pe nume Nuaduxe "Nuadu": acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat În inscripțiile latine din Britania, cu numele de Nodensxe "Nodens" (sau Nodonsxe "Nodons"); așadar, principii irlandezi, chiar și după convertirea la creștinism, nu au renunțat definitiv la strămoșul lor divin, dar s-au limitat la a face din el un suveran antic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Teutates" (rectius: Toutatisxe "Toutatis") apare la dativ (Toutati) În câteva Înscripții latine din Gallia; Esusxe "Esus" este unul dintre zeii amintiți pe monumentul nautae Parisiaci (Duval, 1987, II, 1, p. 14); Taranisxe "Taranis" (rectius: Taranusxe "Taranus") este atestat Într-o inscripție galică citată de Duval (1987, I, p. 27). Însă dincolo de nume, Lucanus nu ne oferă nimic despre natura reală a acestor zei. Ne aflăm astfel În fața unei dificultăți serioase, care se repetă aproape constant: unele izvoare ne dau numele indigene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a identifica divinitățile galice cu cele ale panteonului insular, pe baza unor elemente comune de natură diversă, care sunt identificate unul câte unul, este o practică uzuală a cercetătorilor. De exemplu, a existat În Galia o divinitate care, În inscripțiile latine, era identificată cu Apolloxe "Apollo", adesea prin formula „Apollo + numele indigen”, iar acest zeu avea clare funcții curative. Numele lui indigene sunt multiple: Atepomarosxe "Atepomaros", „cel care are mulți cai”, Grannus - căruia, după cum știm de la Dio Cassius (LXXXVII, 15
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel un tip de sacrificiu uman care nu era potrivit pentru a demonstra barbaria specifică și exclusivă a celților. De altfel, poate nu este o Întâmplare nici faptul că izvoarele clasice nu vorbesc despre ritualul decima, bine atestat de diferite inscripții galice din Galia Narbonensis (unde apare formula dede bratou dekanten - „dedit grate decimam”), ritual care, după toate probabilitățile, a fost cunoscut de gali de la grecii din Marsilia și care avea inconvenientul de a nu sugera nimic nepotrivit sau necivilizat. 8
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre un comportament foarte arhaic, pe care un irlandez din Evul Mediu l-ar fi considerat perfect natural și pe care Titus Livius, la rândul său, nu l-ar fi putut desigur inventa. 12. ZEII BRITANIEITC "12. ZEII BRITANIEI" Inscripțiile latine din Britania conțin numele câtorva divinități indigene, precum Brigantiaxe "Brigantia" sau Nodonte, dar nu spun nimic substanțial despre ele, fiind aproape toate scurte și redactate de soldați ai armatei romane. Un izvor foarte important este, dimpotrivă, reprezentat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la ultimul val, sunt În mod clar divinități. Acest lucru este foarte clar În cazul lui Lugxe "Lug" - o divinitate la care am făcut de mai multe ori referire -, În cazul lui Nuaduxe "Nuadu" (identic cu zeul Nodonsxe "Nodons" din inscripțiile latine din Britania) și În cel al lui Dagdaxe "Dagda", membru al Tuatha, al cărui nume Înseamnă tocmai „zeul cel bun”. Dar, În general, toate capacitățile magice și miraculoase cu care sunt Înzestrați, mai mult sau mai puțin, toți exponenții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică sau de la cele influențate În mod special de tradițiile locale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că există un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul *hlud½, „renume, faimă”, cu sufixul -no-, despre care am mai vorbit În legătură cu Odin; este deci personificarea sau reprezentanta gloriei. Dar Meid (1957) preferă să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie rămâne totuși incertă. Informații mai sigure există, datorită unor mărturii textuale mai ample, În legătură cu divinitățile minore din epoca medievală. Ne putem referi imediat la Lokixe "Loki", pentru importanța pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
patriarhi se arată destul de dezamăgitoare. II. Istoricitatea patriarhilor sau a epocii patriarhale 1. Urmele puține lăsate de patriarhi în istorie Înainte de toate nu există urme ale patriarhilor biblici în documentele timpului în care cronologia tradițională consideră că au trăit. Nici o inscripție, nici un document, nici un monument nu vorbesc despre Abraham, Sara, Isaac, Rebeca, Esau sau Iacob și familiile lor. Nu au lăsat scrieri sau inscripții pentru că, foarte probabil, nu scriau. În plus, cum trăiau în corturi, e dificil să găsești urme ale
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
există urme ale patriarhilor biblici în documentele timpului în care cronologia tradițională consideră că au trăit. Nici o inscripție, nici un document, nici un monument nu vorbesc despre Abraham, Sara, Isaac, Rebeca, Esau sau Iacob și familiile lor. Nu au lăsat scrieri sau inscripții pentru că, foarte probabil, nu scriau. În plus, cum trăiau în corturi, e dificil să găsești urme ale locuințelor lor. Nu au construit monumente arhitectonice, cu excepția altarelor (Gn 12,7.8; 13,18; 22,9; 26,25; 33,20; 35,3
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mărimea personajului este proporțională cu importanța sa. Și îmbrăcămintea albă, puțin diafană, este tipică personajelor aristocrației. Grupul de semiți (probabil amoriți) este precedat de doi servitori egipteni care poartă haine albe și sunt și ei puțin mai înalți decât asiaticii. Inscripția care se găsește în partea de sus explică scena: „Sosirea fardului negru pentru ochi adusă de treizeci și șapte de asiatici”. Barba este un semn caracteristic al asiaticilor, precum și îmbrăcămintea multicoloră. Capul delegației care urmează imediat pe al doilea slujitor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
listă de popoare învinse de faraon într-o campanie în Asia. Spune literal: „Israel a fost distrus și nu mai are sămânță [descendență, posteritate]”. Alături de hieroglifa care-l desemnează pe Israel se găsește și hieroglifa care înseamnă „popor”. Interpretarea acestei inscripții nu este ușoară. Probabil este vorba de o bătălie pe care Biblia nu o amintește. Cronicile naționale nu înregistrează cu ușurință înfrângerile. Ori povestirea se găsește sub o altă formă în povestirea biblică, ca de exemplu în Ios 10, unde
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se poate ca totul să fie inventat în această stelă. De exemplu, ar fi dificil să afirme „am învins «casa lui David»” dacă aceasta ar fi fost o pură ficțiune! Un rege nu se laudă că a învins o fantasmă. Inscripția conține, așadar, o mărturie interesantă despre existența unei „case a lui David” în această epocă. Nu conține însă alte informații despre David care rămâne în mare parte învăluit în ceața trecutului. III. Roboam, Ieroboam și Șișac, faraonul Egiptului Prima carte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Aceeași carte povestește că în timpul domniei lui Roboam, faraonul Egiptului, Șișac (945-924 î.C.) a invadat țara lui Iuda (1Rg 14,25-28). Roboam a plătit un tribut considerabil faraonului. Textul egiptean care amintește această campanie conține lista cetăților cucerite, însă inscripția este deteriorată și incompletă. În orice caz, Ierusalimul nu figurează printre ele. Un alt detaliu interesant: în campania sa, faraonul pare mult mai interesat de Regatul de Nord decât de cel de Sud. Acest fapt confirmă că Regatul de Sud
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au făcut-o bucăți, dar a fost salvată de arheologul Clermont-Ganneau. Reconstituită, se găsește acum la muzeul Louvre din Paris. Ea cuprinde treizeci și patru de rânduri și vorbește de evenimente care au avut loc între 852 și 842 î.C. Textul inscripției sugerează că stela a fost ridicată într-un sanctuar pentru a mulțumi lui Chemoș, zeul Moabului, după victoriile decisive repurtate împotriva dușmanilor Moabului. Fragmentul cel mai important și mai interesant pentru noi afirmă: Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoșiat, regele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de la Dan în care regele Hazael al Damascului pretinde că l-a omorât pe regele lui Israel, Ioram, și pe regele lui Iuda, Ahazia (regele din „casa lui David”). Cum stela este incompletă, nu se știe exact ce conținea începutul inscripției. Textul este scris în aramaică și comportă unele dificultăți de traducere. Din cele treisprezece rânduri de text reconstituit, numai câteva sunt complete. Citez numai câteva fraze importante și mai lizibile într-o traducere nu întru totul literală. L-am ucis
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
victoriei decisive împotriva regelui Arpad în anul 805 î.C., a reușit să controleze partea de nord a Siriei. De acolo, coborând spre sud, l-a învins pe regele Damascului și și-a extins hegemonia asupra întregii regiuni Siria-Palestina. În inscripția de la Calahu, Hadad Nirari afirmă că stăpânește toată regiunea, până la Edom și Filisteea la Sud. O stelă a aceluiași rege, găsită la Tell el-Rimah, menționează tributul plătit de Ioaș Samariteanul și de locuitorii Tirului și ai Sidonului către Hadad Nirari
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sfera de influență a Asiriei. Ahaz devenise vasal lui Tiglat Pileser al III-lea și fiul său Ezechia a fost constrâns să urmeze aceeași politică. Sargon al II-lea afirmă oricum că „a supus Iuda, aflat într-un loc îndepărtat” (inscripție din Nimrud, capitala lui Sargon) și, conform unei scrisori trimise lui Sargon de un funcționar din Nimrud, Iuda îi plătește tribut. III. Campania lui Senaherib (705-681 î.C.) împotriva lui Iuda în anul 701 î.C. 1. Antecedentele conflictului După
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Sir 48,17) - și, în fine, sapă un tunel în stâncă pentru a aduce apă de la izvorul Ghihon în cetate (2Rg 20,20; cf. Is 22,9.11; 2Cr 32,30; Sir 48,17). În 1880 a fost găsită o inscripție în interiorul galeriei săpate în stâncă. Se afla în locul în care muncitorii plecați de la izvor i-au ajuns pe cei care săpau plecând din interiorul cetății, adică de la scăldătoarea Siloe. Această galerie, de aproximativ 500 de metri lungime, e o adevărată
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]