9,535 matches
-
Târgu Jiu, în care mai cântă soția și fiica sa, solistele Margareta Burlan și Carmen Burlan, precum și diferiți muzicanți angajați ocazional. Un alt centru muzical important din Gorj este orașul Târgu Jiu și satele vecine. Aici au fost în perioada interbelică importante cârciumi și boegi: „La Gelepu”, „La Nicolăescu” (ambele în oraș), „La Ghise” (ieșirea pe drumul Vâlcii), „La Hortopan” (ieșirea pe drumul Severinului), „La Rasoviceanu” (ieșirea pe drumul Craiovei), „La Chițu Mille”, „La Gică Coți”, „La Plăveți”, „La Caramete” (peste
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
ridicat moralul luptătorilor“. Soția sa a fost Maria Bobirci, fiica lăutarului Ion Bobirci. Ea a cântat cu N. Zlătaru timp de doi ani, aducând nou cântecele învățate de la părinții săi din zona Târgu Jiu. Un alt lăutar vestit din Runcul interbelic a fost Dumitru Pobirci, zis Cotoi (1893-1955). Din taraful său făceau parte: soția Ilinca Pobirci (solistă vocală și chitaristă), copiii săi, vioristul Dumitru Pobirci, zis Mitoi (1916 - 1944), căsătorit cu cântăreața Smaranda Bălășoiu (n. 1918 - d. 1985), vioristul și bracistul
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
odăi. În 1897, Kușkovski a vândut proprietatea imobiliară medicului Lazăr Tumarkin, care între anii 1898 și 1902 a construit o clădire pentru clinica de hidroterapie. Proprietarii atestați în 1903 erau Matei și Lazăr Tumarkin. Clinica a fost reconstruită în perioada interbelică, fiindu-i modificată structura și arhitectura fațadei principale. Clinica era considerată una din cele mai dezvoltate din sudul Imperiului Rus. Complexul de clădiri este compus din vila urbană (litera A) și clădirea fostei clinici de hidroterapie (litera B). Vila medicului
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
din clădiri pentru locuit, un magazin și un club.<br> În 1926, întreprinderea turdeana de ipsos a fuzionat cu Cimentul Turda.<br> În 1940, la Fabrica de Ciment lucrau 474 muncitori, dintre care 326 erau necalificați. Oricum, acesti foști muncitori interbelici își amintesc că salariul pe care îl aveau le asigura o viață destul de confortabilă, mai bună decât aceea a agricultorilor.<br> Fabrica s-a implicat și în viața comunității locale. Memoria colectivă păstrează amintirea contribuției pe care a avut-o
Fabrica de ciment din Turda () [Corola-website/Science/331612_a_332941]
-
de Keöpeczi (n. 12 noiembrie 1878, Sic, Cluj - d. 27 decembrie 1964, Cluj) a fost un grafician și heraldist transilvănean, autorul mai multor steme și blazoane, între care stema României interbelice, care stă la baza stemei României. Drept recompensă pentru realizarea stemei României interbelice, regele Ferdinand I al României l-a primit în ordinul „Coroana României” în grad de ofițer. A realizat de asemenea stema episcopală a episcopului Áron Márton. A
József Sebestyén () [Corola-website/Science/331733_a_333062]
-
12 noiembrie 1878, Sic, Cluj - d. 27 decembrie 1964, Cluj) a fost un grafician și heraldist transilvănean, autorul mai multor steme și blazoane, între care stema României interbelice, care stă la baza stemei României. Drept recompensă pentru realizarea stemei României interbelice, regele Ferdinand I al României l-a primit în ordinul „Coroana României” în grad de ofițer. A realizat de asemenea stema episcopală a episcopului Áron Márton. A lucrat ca ilustrator al mai multor ziare și reviste, între care Pásztortűz, Siebenbürgische
József Sebestyén () [Corola-website/Science/331733_a_333062]
-
au publicat bizantinologi români de referință, precum Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) și Sebastian-Barbu Bucur, care au determinat specificul național al <nowiki>Școlii muzicale de la Putna</nowiki>, din timpul lui Ștefan cel Mare. Moisescu s-a ocupat și cu valorificarea moștenirii muzicale interbelice, editând partituri de George Enescu, Dinu Lipatti, George Breazul.
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
apoi a format, după o scurtă perioadă în care a fost parte a României, RSS Moldovenească din cadrul Uniunii Sovietice. Ea se află printre scrierile lui Ion Creangă ce au fost cunoscute de către cititorii vorbitori de limba engleză încă din perioada interbelică, atunci când acestea au început să circule în traducere. Potrivit autorului britanic Paul Bailey, variantele traduse se bazează prea mult pe arhaisme și sunt nesatisfăcătoare; el a recomandat realizarea de noi traduceri și în special a poveștii „teribil de amuzante” „Ivan
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
cea a altor povești fantastice și satirice ale lui Creangă, „Ivan Turbincă” și „Povestea lui Stan Pățitul”, în care oamenii care par proști sunt totuși capabili să-i păcălească pe diavoli. Povestea a fost descrisă de către influentul critic și istoric literar interbelic George Călinescu ca una din scrierile lui Ion Creangă cu o morală transparentă, adică dovedește în acest caz că „prostul are noroc”. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații literare din folclorul universal precum
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
dr. Victor Dimitriu, a efectuat o vizită la Rio de Janeiro în perioada 4-20 noiembrie 1957, fiind însoțit de Mihail Ciobanu, specialist în probleme de comerț exterior, și de Alexandru Duiliu Zamfirescu, fostul reprezentant al României în Brazilia în perioada interbelică, încercând să se exploateze relațiile sale profesionale cu oamenii politici brazilieni. Eforturile lui Alexandru Duiliu Zamfirescu în reluarea relațiilor diplomatice au fost evidențiate astfel în raportul întocmit de Victor Dimitriu la întoarcerea în țară: „tov Zamfirescu, spre deosebire de Argentina, a fost
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
49-52 " Das ästhetische Denken und die rumänische Oper von der Romantik zur Moderne", în <nowiki>"</nowiki>Schriftenreihe der Hochschule für Musik<nowiki>"</nowiki> <nowiki>"</nowiki>„C.M. von Weber”<nowiki>"</nowiki>, Dresden, 7, Sonderheft, Romantik-Konferenz, 1983 Conținutul ideatic în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Idealuri umaniste în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
für Musik<nowiki>"</nowiki> <nowiki>"</nowiki>„C.M. von Weber”<nowiki>"</nowiki>, Dresden, 7, Sonderheft, Romantik-Konferenz, 1983 Conținutul ideatic în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Idealuri umaniste în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XVI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
nu este posibilă, iar blocul de la nr. 138 este o invenție ficțională. Mircea Eliade a traversat pentru ultima dată Bucureștiul în anul 1942, iar autorul afirmă că orașul descris de el este unul creat de imaginația sa, păstrând ecourile boemei interbelice: "„simt din ce în ce mai mult nevoia ca literatura mea să se elibereze de concertul geografic și istoric. Bucureștiul din Pe strada Mântuleasa, deși legendar, e mai adevărat decât orașul pe care l-am traversat eu, pentru ultima dată, în august 1942”". În
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
ca al cincilea membru al Consiliului ca urmare a insistențelor lui Churchill. Președintele Roosevelt a inițiat încă din timpul războiului planuri pentru crearea în perioada postbelică a unei organizații internaționale noi, mai durabile, care să înlocuiască Liga Națiunilor. În perioada interbelică, Roosevelt fusese inițial un sprijinitor al Ligii Națiunilor. Încrederea în Ligă i-a scăzut treptat datorită ineficienței organizației internaționale în prevenirea conflictelor armate, cel mai grav fiind chiar a doua conflagrație mondială. Roosevelt a dorit să creeze o organizație internațională
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
literară, dar adaptările sale ulterioare au contribuit la transformarea unor segmente de public creștin în spectatori de teatru și film. Prima traducere în limba română a fost realizată de prozatorul și poetul ardelean Ion Gorun (1863-1928) și publicată în perioada interbelică sub titlul "Ben Hur" (Editura Ig. Hertz, București, f.a.; reeditată de Editura Hermes din București în 1992, de Editura Prietenii Cărții din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
locuri notabile de pe Toompea sunt clădirea (denumită și „Casa Stenbock”) și , care din anii 1990 până în 2005 a găzduit și din 2009 este temporar utilizată de . își are și ea sediul în Toompea, în palatul (centrul autoguvernării locale din perioada interbelică). Toompea este și sediul mai multor ambasade străine în Estonia, anume cele ale Finlandei, Țărilor de Jos, Portugaliei și Canadei. Sunt mai multe puncte de observație pe Toompea, care oferă priveliști largi asupra orașului din jur și sunt populare între
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Viteazul Tighina”, „Maccabi Bălți”, „Traian Tighina” ș.a. Mulți jucători basarabeni au evoluat în acea perioadă pentru echipele bucureștene și selecționatele Bucureștiului și a României. Cum a fost cazul fraților Vâlcov de la Bolgrad - Petea, Volodea și Colea - fotbaliști emblematici ai perioadei interbelice. La sfârșitul anilor 1930, la Ripensia Timișoara s-a lansat în fotbal un alt basarabean talentat, Nicolae Simatoc, care în perioada sa de glorie era să joace la Inter Milano între 1947-1949 (17 meciuri, 3 goluri), la Brescia Calcio 1949-1950
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
anul 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
avea să aibă plângerea sa adresată Parchetului. Cu toate acestea, în plângerea sa, Nicolae Iorga menționează clar : La procesul de "înaltă trădare" înscenat Căpitanului, la care au pledat în apărarea lui o serie de personalități ale vieții politice și culturale interbelice, printre care Iuliu Maniu, Ion Antonescu, Alexandru Vaida-Voevod, Nichifor Crainic, Sextil Pușcariu, etc..., Iorga nu s-a aflat printre aceștia, deși avea un cuvânt greu de spus. Tot Gheorghe Racoveanu își amintește afirmațiile lui Nicolae Iorga, făcute în cadrul unei ședințe
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
și al doilea eșalon. Practic, în 21/22 septembrie au dispărut majoritatea cadrelor de conducere ale mișcării. Printre cei 95 se găseau extrem de mulți dintre cei 66 parlamentari legionari, rezultați din alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri libere din România interbelică. Penitenciarul Râmnicu Sărat Spitalul Militar Brașov Lagărul de la Vaslui Lagărul de la Miercurea Ciuc București - Echipa Miti Dumitrescu Închisoarea Văcărești - Crematoriul "Cenușă" În momentul comiterii celor 252 de asasinate, 95 + 1 (Victor Dragomirescu) dintre victime se găseau în custodia autorităților statului, din
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
armată română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, și în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doilea conflict participa la luptele de la Nămoloasa și Mărășești, alături de alți voluntari aromani din Macedonia. În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul "Alexandru Donici" din Chișinău. În București a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoțeanu, unde se întâlnea săptămânal cu studentul aroman Hristu Cândroveanu. După moartea devotatei sale soții, a locuit la
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
confruntare acerbă între generația veche, reprezentată de figuri precum B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, V.A. Urechia, și o pleiadă de noi istorici, printre care N. Iorga și Dimitrie Onciul, care le imputa predecesorilor lor conservatorismul și metodele învechite. În perioada interbelică, istoriografia română a încorporat o sumă de curente occidentale, însă acest pluralism a fost curmat după jumătatea anilor '40, când regimul comunist și-a impus propria viziune asupra istoriei. După cum remarca istoricul Keith Hitchins, dacă, înainte de al Doilea Război Mondial
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
supuse controlului de partid. Istorici precum Constantin C. Giurescu au fost înlăturați din universități și trimiși în închisoare, iar istoria a fost rescrisă conform preceptelor istorice ale marxismului. Rolul pe care Partidului Comunist din România l-a jucat în perioada interbelică a fost exagerat, când nu falsificat pe de-a-ntregul. Perioada regimului comunist s-a împărțit din punct de vedere al istoriografiei în trei perioade mai mari. Prima a durat până cca. în 1960. În această primă fază s-a acordat
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a fost exploatat doar din punct de vedere propagandistic, nicuna dintre problemele evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța, Iugoslavia și Grecia au motivat cu prisosință în epocă această abordare. "Luftwaffe" a apăret spațiul aerian german
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]