9,527 matches
-
învățat la Iași, la Școala Domnească de la Trei Ierarhi, ar fi susținută și de mărturia documentară ce confirmă prelungirea șederii sale în orașul de reședință ca ierodiacon la Mitropolie. Aici se va fi simțit întâi atras și înrâurit de personalitatea mitropolitului Varlaam, ale cărui inițiative culturale le va prelua, făcându-le să triumfe mai târziu deplin. Cunoștințele sale, în domeniul limbilor clasice (elină, latină) sau al unor limbi și culturi moderne (polonă, ucraineană, rusă, neogreacă), ar justifica ipoteza unor eventuale studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se refugiază în Polonia, în februarie 1674. La începutul anului 1675
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se refugiază în Polonia, în februarie 1674. La începutul anului 1675 el revine în Moldova, unde, după o detenție de câteva luni în mănăstirea Sf. Sava din Iași, redobândește scaunul de mitropolit, probabil la intervenția lui Dositei Notara pe lângă domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino. Urmează pentru D. un deceniu de intensă și sistematică activitate de traducere și tipărire a cărților de cult în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
petrecerea svinților. Cu aceeași neclintită speranță în izbânda popoarelor creștine asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș de partea polonilor, este nevoit să se retragă și el odată cu oștile regelui, ce părăsesc la 15 septembrie capitala Moldovei, incendiată. La plecare, lua cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în 1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această vreme sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia, aducându-i câte vreun dar în bani sau în blăni de samur din partea țarilor și încurajările patriarhului Ioachim. Pentru a nu rămâne dator prietenilor, tălmăcește, din limba greacă în limba rusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
greacă în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai curentului latin și ai celui grec, tradiționalist. În 1693 oferea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
laice, mai aproape întrebărilor existenței, neliniștitoare. Într-o stare de spirit ce se stabilizează cu trecerea timpului pe linia fragilă dintre așteptare și dezamăgire și care minează încet acel optimism delicat, ce s-ar putea bănui ca aparținând temperamentului său, mitropolitul se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
limba latină al lui Johannes Nauclerus și Nicolae Baselius. Exemplarul, intrat, mai târziu, în posesia stolnicului Constantin Cantacuzino, cuprinde observațiile de lectură ale lui D. - atente, uneori ușor amuzate, ironice, naive câteodată, dezvăluind însă, cel mai adesea, un cititor pătrunzător. Mitropolitului i s-ar datora și o traducere din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la noi al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae Milescu. Viața și petrecerea svinților a servit apoi la întocmirea ediției Mineielor din 1698, apărute sub supravegherea lui Mitrofan al Buzăului, fostul episcop de Huși și colaborator al lui D., care, după pribegia mitropolitului moldovean în Polonia, își va relua și continua activitatea tipografică în Țara Românească. Cele dintâi contacte cu psalmii versificați de D., Mihai Eminescu le datorează probabil anilor de gimnaziu la Cernăuți și Lepturariului rumânesc al lui Aron Pumnul. Mai târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Dosoftei, atât cât o avem, reprezintă în istoria culturii noastre vechi un mare pas înainte. El, cel dintâi dintre vlădicii Principatelor, a deschis drumul limbii românești către altarul bisericii. Străduințele lui vor fi continuate mai târziu, în Țara Românească, de mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea Psaltirii în versuri, Dosoftei a așezat temeliile versificației în literatura noastră cultă, iar prin Viețile sfinților a dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1683; Gheorghios Chortatzis, Erofili (Prolog), publ. N. A. Ursu, în Opere, I, București, 1978. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Spice pentru limba română, „Columna lui Traian”, 1870, 10-12, 44, 45, 49, 50, 54, 58, 61; Ștefan Dinulescu, Viața și scrierile lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Cernăuți, 1885; Alexandru Apostol, Viața și activitatea lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Botoșani, 1897; Ovid Densusianu, Istoria literaturii române, București, 1898, 322-357; Constantin Lacea, Untersuchung der Sprache der „Viața și petrecerea sfinților” des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
București, 1978. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Spice pentru limba română, „Columna lui Traian”, 1870, 10-12, 44, 45, 49, 50, 54, 58, 61; Ștefan Dinulescu, Viața și scrierile lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Cernăuți, 1885; Alexandru Apostol, Viața și activitatea lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Botoșani, 1897; Ovid Densusianu, Istoria literaturii române, București, 1898, 322-357; Constantin Lacea, Untersuchung der Sprache der „Viața și petrecerea sfinților” des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Viața și activitatea lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Botoșani, 1897; Ovid Densusianu, Istoria literaturii române, București, 1898, 322-357; Constantin Lacea, Untersuchung der Sprache der „Viața și petrecerea sfinților” des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară, tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Iorga, Ist. lit., I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Untersuchung der Sprache der „Viața și petrecerea sfinților” des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară, tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Iorga, Ist. lit., I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 53-55; Cartojan, Ist. lit., II, 115-126; Augustin Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; Ciobanu, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară, tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Iorga, Ist. lit., I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 53-55; Cartojan, Ist. lit., II, 115-126; Augustin Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 321-329; Ivașcu, Ist. lit., I, 197-208; Piru, Ist. lit., I, 181-193; Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 53-55; Cartojan, Ist. lit., II, 115-126; Augustin Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 321-329; Ivașcu, Ist. lit., I, 197-208; Piru, Ist. lit., I, 181-193; Ist. lit., I, 317-318, 323-324, 406-417, passim; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 133-167; Henryk Misterski, „Psaltirea în versuri” Metropolity moldawskiego Dosoftei’a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Kochanowskiego, Poznan, 1970; Gáldi, Introducere, 80-89, passim; Țepelea-Bulgăr, Momente, 40-44; Dosoftei (1624-1693). Bibliografie, pref. I.C. Chițimia, București, 1974; Curticăpeanu, Orizonturile, 10-11, 53-66, passim; Dan Zamfirescu, Istorie și cultură, București, 1975, 66-75; I.D. Lăudat, 350 de ani de la nașterea lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei, Iași, 1975; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 145-147, 283-306, passim; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 79-109; Negrici, Expresivitatea, I, 44-54; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Psaltiri, Tetraevanghele, Praxii, Biblii, Slujebnice, Molitvenice, Minee, Paterice etc. O Viață a sfântului Léger sau un Heliant n-avem în această epocă. Traducerile sunt însoțite uneori de precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de obârșie română din Kiev, Matei Basarab începu seria tipăriturilor printr-un Molitvenic slavon în 1635 și prin Pravila românească ("direptătoriu de leage") tălmăcită după un nomocanon slav de Mihail Moxalie (1640), după care urmară alte cărți slave și române
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în Moldova așeză și el la Trei-Ierarhi tipar adus prin ajutorul aceluiași Petru Movilă și scoase în 1642 textul grecesc al Decretului sinodal al patriarhului Partenie, iar în 1643 o cazanie, Carte românească de învățătură duminecele preste an, tradusă de mitropolitul Varlaam din "limba slavonească". Alte tipărituri urmară și aci. Punctul culminant îl formează Biblia de la București, a lui Șerban Cantacuzino, din 1688, fundamentală pentru noi ca și Biblia germană a lui Martin Luther, monument de limbă literară valabilă și azi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]