9,927 matches
-
un 0 monomer polinesaturat, pentru utilizare ca stabilizator în emulsii sau dispersii cu un pH mai mare de 13 (a) ex 3906 90 90 30 Copolimer al stirenului cu metacrilat de hidroxietil și acrilat de 2-etilhexil, 0 cu o greutate moleculară (Mw) de 500 sau mai mare, dar fără a depăși 6 000 ex 3906 90 90 50 Polimeri acrilici, conținând în greutate 2,5 % sau mai mult eter 0 cloroetilvinilic sau acrilat de clorometil, într-una din formele menționate în
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
90 50 Polimeri acrilici, conținând în greutate 2,5 % sau mai mult eter 0 cloroetilvinilic sau acrilat de clorometil, într-una din formele menționate în nota 6(b) de la capitolul 39 ex 3907 20 11 10 Polietilenoxid cu o greutate moleculară (Mw) de 100 000 sau mai mare 0 ex 3907 20 29 10 Polimer de dextroză, sorbitol și acid citric sau fosforic, conținând în 0 Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) greutate 90 % sau mai mult unități monomerice
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
sorbitol și acid citric sau fosforic, conținând în 0 Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) greutate 90 % sau mai mult unități monomerice de dextroză ex 3907 20 29 20 Poli[oxi-1,4-fenilenizopropiliden-1,4-fenilenoxi-(2-hidroxitrimetilen)), cu 0 o greutate moleculară (Mw) medie de peste 26 000, într-una din formele menționate în nota 6(b) de la capitolul 39 ex 3907 20 99 10 Hidroximetilfosfonat de bis[2-[-hidroxi-poli(etilenoxi))etil) 0 ex 3907 20 99 15 Poli(oxipropilenă) având grupări terminale
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
și secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade. Aminele alifatice
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
necesarul de glucoză în perioadele de înfometare (mai ales proteienele aflate în mușchi). În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în: Datorită formării aproape în exclusivitate din aminoacizi, putem considera proteinele ca fiind de fapt niște polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 și 60.000.000. Masa moleculară se determină prin diferite metode, mai ales în cazul proteinelor cu masa moleculară foarte mare ca de exemplu proteina C reactivă. Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
în mușchi). În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în: Datorită formării aproape în exclusivitate din aminoacizi, putem considera proteinele ca fiind de fapt niște polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 și 60.000.000. Masa moleculară se determină prin diferite metode, mai ales în cazul proteinelor cu masa moleculară foarte mare ca de exemplu proteina C reactivă. Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe proteine masa moleculară apare ca un multiplu de 17,500, multă
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
aproape în exclusivitate din aminoacizi, putem considera proteinele ca fiind de fapt niște polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 și 60.000.000. Masa moleculară se determină prin diferite metode, mai ales în cazul proteinelor cu masa moleculară foarte mare ca de exemplu proteina C reactivă. Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe proteine masa moleculară apare ca un multiplu de 17,500, multă vreme s-a mers pe ipoteza că particulele proteice sunt formate prin unirea
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
de fapt niște polipeptide, cu masă moleculară foarte mare, între 10.000 și 60.000.000. Masa moleculară se determină prin diferite metode, mai ales în cazul proteinelor cu masa moleculară foarte mare ca de exemplu proteina C reactivă. Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe proteine masa moleculară apare ca un multiplu de 17,500, multă vreme s-a mers pe ipoteza că particulele proteice sunt formate prin unirea mai multor molecule de bază ce au masa moleculară în jurul
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
între 10.000 și 60.000.000. Masa moleculară se determină prin diferite metode, mai ales în cazul proteinelor cu masa moleculară foarte mare ca de exemplu proteina C reactivă. Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe proteine masa moleculară apare ca un multiplu de 17,500, multă vreme s-a mers pe ipoteza că particulele proteice sunt formate prin unirea mai multor molecule de bază ce au masa moleculară în jurul valorii de 17,500. Aceste molecule de bază s-
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
Masa moleculară a diferitelor proteine Deoarece la multe proteine masa moleculară apare ca un multiplu de 17,500, multă vreme s-a mers pe ipoteza că particulele proteice sunt formate prin unirea mai multor molecule de bază ce au masa moleculară în jurul valorii de 17,500. Aceste molecule de bază s-ar putea uni între ele prin așa numitele valențe reziduale, ducând la formarea de "agregate moleculare". Atunci când are loc ruperea acestor valențe reziduale ar avea loc doar modificarea proprietăților fizice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
particulele proteice sunt formate prin unirea mai multor molecule de bază ce au masa moleculară în jurul valorii de 17,500. Aceste molecule de bază s-ar putea uni între ele prin așa numitele valențe reziduale, ducând la formarea de "agregate moleculare". Atunci când are loc ruperea acestor valențe reziduale ar avea loc doar modificarea proprietăților fizice ale proteinelor, în timp ce dacă are loc ruperea legăturilor principale (legăturile peptidice), proteina își modifică proprietățile fizico-chimice. Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
soluțiilor concentrate ale sărurilor alcaline dar și în prezența unor dizolvanți organici miscibili cu apa în orice proporție, cum sunt de exemplu acetona și alcoolul. În cadrul acestei precipitări molecula proteinei suferă unele modificări fizico-chimice, dar nu are loc afectarea structurii moleculare. Puterea de precipitare a proteinelor de către diferiți ioni este data de seria liofilă a lui Hofmeister . Dacă anionul rămîne același, puterea de precipitare a cationilor scade în următoarea ordine: Li>Na>NH> cănd cationul ramîne același anionii se comportă astfel
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
iar în soluții concentrate determinînd precipitarea lor reversibilă. De altfel soluțiile sărurilor alcaline de diferite concentrații se folosesc pentru precipitarea fracționată a proteinelor din amestecuri. În cursul acestei precipitări molecula proteinei suferă modificări fizico-chimice ireversibile avînd loc și modificarea structurii moleculare. De regulă se produce la adăugarea de soluții ale metalelor grele (Cu,Pb, Hg, Fe), a acizilor minerali tari (HNO3, H2SO4) acidul tricloracetic, a soluțiilor concentrate de alcool sau acetonă, sau, în cazul anumitor proteine, în prezența căldurii. Prin precipitare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
descreștere a solubilității, modificarea activității optice și, de asemenea, sunt mai ușor de degradat sub acțiunea unor enzime proteolitice. Prin îndepărtarea factorilor care au dus la precipitare, proetienele nu revin la forma lor inițială și nu iși pot reface structura moleculară. Proteinele precipitate își pierd din proprietățile hidrofile "obțînînd" proprietăți hidrofobe. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituiți din 20 de L-α aminoacizi (așa numiții aminoacizi standard, vezi tabelul), în care grupările carboxil se pot combina cu grupările amino
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
ele se pot aranja de o parte și de alta a lanțului proteic, astfel că lanțul proteic nu este ramificat. Datorită numărului relativ mic de aminoacizi care intră în structura proteinelor, teoretic ar trebui să se formeze proteine cu masa moleculară în jur de 4200. Însă în realitate masele moleculare ale proteinelor au valori de peste 10,000 ceea ce a dus la concluzia că cel puțin o parte de aminoacizi se repetă de mai multe ori în cadrul unei molecule. Ipoteza că proteinele
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
alta a lanțului proteic, astfel că lanțul proteic nu este ramificat. Datorită numărului relativ mic de aminoacizi care intră în structura proteinelor, teoretic ar trebui să se formeze proteine cu masa moleculară în jur de 4200. Însă în realitate masele moleculare ale proteinelor au valori de peste 10,000 ceea ce a dus la concluzia că cel puțin o parte de aminoacizi se repetă de mai multe ori în cadrul unei molecule. Ipoteza că proteinele sunt formate din lanțuri lineare de aminoacizi a fost
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
creiere de șobolan, cu un total de o sută de miliarde de celule. Coloana fiind terminată, proiectul este în prezent ocupat cu publicarea rezultatelor inițiale în literatura științifică, si care urmărește două obiective distincte: 1. construirea unei simulări la nivel molecular care este de dorit, deoarece acesta permite studierea efectelor din expresia genelor; 2. simplificarea simulării coloanei pentru a permite simularea în paralel a unui număr mare de coloane conectate, cu scopul final de a simula intreag neocortexul (acesta la om
Blue Brain () [Corola-website/Science/303879_a_305208]
-
între 2 cromatide surori ale unui cromozom în timpul duplicării. SCE reprezintă schimburile reciproce dintre produsele de replicare a ADN la locusuri aparent omologe. Se presupune că procesul de schimb implică ruperea și refacerea ADN-ului, însă datele existente despre bazele moleculare ale procesului sunt limitate. Detectarea SCE necesită câteva mijloace de marcare diferențiată a cromatidelor surori, rezultat ce poate fi obținut prin încorporarea bromodeoxiuridinei (BrdU) în ADN-ul cromozomial pentru două cicluri celulare. Celulele de mamifere sunt tratate in vitro cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
sintetizate în stele și supernove. Supernovele tind să îmbogățească mediul interstelar cu "metal"e, termen ce înseamnă, pentru astronomi, toate elementele în afara hidrogenului și heliului, definiție diferită de cea din chimie. Aceste elemente injectate îmbogățesc în cele din urmă norii moleculari în care se formează stelele. Astfel, fiecare generație stelară are o compoziție ușor diferită, de la un amestec aproape pur de hidrogen și heliu până la o compoziție mai bogată în metale. Supernovele sunt mecanismul principal de distribuție în spațiu al acestor
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
ce formează o stea are o importantă influență asupra vieții stelei, și ar putea influența decisiv posibilitatea existenței de planete pe orbita acesteia. Energia cinetică a unei rămășițe de supernovă în expansiune poate declanșa formarea de stele din cauza compresiei norilor moleculari denși aflați în spațiul din apropiere. Creșterea de presiune turbulentă poate și preveni formarea de stele dacă norul nu poate pierde energia în exces. Dovezi din produsele rezultate din izotopii radioactivi arată că o supernovă aflată în apropiere a ajutat
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
rezultat moartea unei stele aflate suficient de aproape de Pământ (la mai puțin de 100 ani-lumină) pentru a avea efecte observabile asupra biosferei. Razele gamma de la o supernovă induc o reacție chimică în straturile superioare ale atmosferei, reacție ce transformă azotul molecular în oxizi azotici, consumând suficient din stratul de ozon pentru a expune suprafața planetei la radiații solare și cosmice dăunătoare. Aceasta este una din cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului, când aproape 60% din formele de viață
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
se consideră că aceștia se prăbușesc în regiuni mai joase, unde formează ceața portocalie care face invizibilă suprafața satelitului. Structura acestora nu este cunoscută în prezent, dar se presupune că sunt tolini, și ar putea fi baza apariției unor structuri moleculare mult mai complexe, cum ar fi .. Energia primită de la Soare ar fi trebuit să convertească toate urmele de metan din atmosfera lui Titan în hidrocarboni mai complecși în ultimii 50 de milioane de ani (o perioadă scurtă comparată cu vârsta
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
suficient, ea ar avea un efect măsurabil asupra raportului de amestec din troposferă. Dovada existenței unei astfel de formă de viață a fost identificată în 2010 de către Darrell Strobel de la Universitatea Johns Hopkins: el a observat o super-abundență de hidrogen molecular în straturile superioare ale atmosferei, care duc la un debit de cădere cu o rată de 10 de molecule pe secunde. Aproape de suprafață acest debit aparent dispare, posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice. O altă lucrare
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Hopkins: el a observat o super-abundență de hidrogen molecular în straturile superioare ale atmosferei, care duc la un debit de cădere cu o rată de 10 de molecule pe secunde. Aproape de suprafață acest debit aparent dispare, posibil datorită consumării hidrogenului molecular de către forme de viață metanogenice. O altă lucrare publicată în aceeași lună a prezentat dovezile existenței insuficiente a acetilenei pe suprafața lui Titan, acolo unde cercetătorii se așteptau să se acumuleze acest compus; conform lui Strobel, acest fapt confirmă consistent
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
se obține la variația cu o unitate a temperaturii: unde D este polarizarea electrică măsurată în C/m², p este coeficientul piroelectric în unități de C/m²K, iar "θ" este temperatura în K sau °C. Efectul piroelectric are la nivel molecular două componente: Pentru a măsura separat cele două componente materialul este montat în așa fel încît să nu se poată deforma și deci componenta indirectă (piezoelectrică) să nu fie activată. Cele două efecte pot acționa în același sens sau în
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]