9,682 matches
-
filmului ca Robin Williams, Eddie Murphy și Billy Cristal își testau aptitudinile comice cu apariții live de stand-up comedy. Apariția postului HBO (care putea prezenta comicii necenzurați) și a altor canale de televiziune prin cablu precum Comedy Central au adăugat nebuniei ce înconjura fenomenul. Către anii ’90, suprasaturația a dus către un declin al genului, în timp ce piața a devenit oarecum inundată de comici. Cu toate acestea, comicii consacrați încă aveau spectacole cu casa închisă și noile talente aveau la dispoziție multe
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
are părul lung și blond, este în zodia taurului, și deține puterea pământului. Prietena ei cea mai bună era Elyon. Se înțelege foarte prost cu sora ei Lilian. Hay Lin: Hay Lin este foarte talentata la desen, îi plac la nebunie extratereștrii, e în zodia gemeni și are un prieten pe nume Eric care e pasionat de stele și planete. Prietenii fetelor sunt: -Matt Olsen (iubitul lui Will, un adevărat prinț de poveste) -Nigel Ashcroft (iubitul lui Taranee) -Peter Cook (fratele
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
mai comiteți crima criticii severe a copilului dumneavoastră! 4. Zâmbiți, acest lucru vă va ajuta să aveți o carieră de succes, să depășiți mai ușor greutățile. Capitolul III Învățarea eficientă „Quae dementia est supervacua discere in tanta temporis egestate “ (Ce nebunie este să înveți lucruri nefolositoare când timpul este așa de scurt) Seneca „A cunoaște, înseamnă a învăța să înveți“ Henry Brooks Adams - istoric J. Piaget, P. Freire, A. N. Whiltehead și H. Gardner susțin că cea mai eficientă și durabilă
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
mai multe teorii conform cărora sinuciderea ar fi influențată fie de stările psihopatice, fie de clima, fie de procesul imitației. I. FACTORII EXTRA-SOCIALI Sinuciderea și stările psihopatice Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex: monomanul simte nevoia irațională și absurdă de a bea, de a fuma sau de
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
fi influențată fie de stările psihopatice, fie de clima, fie de procesul imitației. I. FACTORII EXTRA-SOCIALI Sinuciderea și stările psihopatice Una dintre tezele abordate de Durkheim susține că sinuciderea este o formă de nebunie, dar nu poate fi decât o nebunie parțială și limitată la un singur act. În terminologia patologiei tradiționale, delirul cu arie restrânsă se numește MONOMANIE. Ex: monomanul simte nevoia irațională și absurdă de a bea, de a fuma sau de a înjura, toate celelalte acte ale sale
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
ale sale, ca și toate celelalte gânduri, fiind de o riguroasă certitudine. Această teză a fost totuși abandonată, studii recente au demonstrat că atunci când o facultate mintală este afectată sunt afectate și celelalte. Întrepătrunderea lor este atât de mare pentru ca nebunia să o poată lovi pe una lăsându-le intacte pe celelalte. Concluzia lui Durkheim a fost aceea că, dacă nu exista monomanie, nu are cum să existe nici o monomanie-sinucidere, și deci că sinuciderea nu este o nebunie. Clasificarea sinuciderii în funcție de
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
de mare pentru ca nebunia să o poată lovi pe una lăsându-le intacte pe celelalte. Concluzia lui Durkheim a fost aceea că, dacă nu exista monomanie, nu are cum să existe nici o monomanie-sinucidere, și deci că sinuciderea nu este o nebunie. Clasificarea sinuciderii în funcție de caracteristicile esențiale ale nebuniei - după Jousset și Moureau de Tours: a) Sinuciderea maniacală - bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol, sau de o rușine imaginară b) Sinuciderea melancolică - este legată de o stare generală de
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
lovi pe una lăsându-le intacte pe celelalte. Concluzia lui Durkheim a fost aceea că, dacă nu exista monomanie, nu are cum să existe nici o monomanie-sinucidere, și deci că sinuciderea nu este o nebunie. Clasificarea sinuciderii în funcție de caracteristicile esențiale ale nebuniei - după Jousset și Moureau de Tours: a) Sinuciderea maniacală - bolnavul se omoară pentru a scăpa de un pericol, sau de o rușine imaginară b) Sinuciderea melancolică - este legată de o stare generală de depresie, de tristețe exagerată; vede totul în
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
diversele anomalii reunite de obicei sub denumirea de NEURASTENIE. Durkheim crede că dacă o alterare profundă poate să ducă pas cu pas la sinucidere, o mai mică alterare trebuie să ducă la aceleași efecte. Așadar, neurastenia este un fel de nebunie rudimentară ce poate constitui unul dintre factorii în funcție de care variază rata sinuciderii. Temperamental, neurastenicii sunt predestinați suferinței. De exemplu, pentru un nevropat, orice impresie este motiv de neplăcere, orice mișcare este obositoare, nervii lui vibrează la orice atingere. Are tendința
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
solide și numele lui devine din ce în ce mai căutat de diverși organizatori de spectacole. În 2007, Chris Richardson, concurent la celebra emisiune pentru descoperirea noilor talente, alege să interpreteze "Geek in the Pink”, o piesă de pe al doilea album . Și acum începe nebunia. După lansarea celui de-al treilea album, "We Sing. We Dance. We Steal Things” în 2008, se face cunoscut și Europa. Piesa "I'm Yours”, lansată în 2008 și cuprinsă pe noul album reprezintă cheia succesului său. Devine cea mai
Jason Mraz () [Corola-website/Science/313274_a_314603]
-
de aceea nu poate vedea ,adevărul". În cele din urmă Sancho este numit guvernator al insulei Barratoria, și, deși se dovedește capabil, renunță. Don Quijote se întoarce acasă, unde cade într-un somn greu, iar când se trezește, este vindecat de nebunie. Starea sa de sănătate se înrăutățește însă, astfel că el moare, Sancho deplângând întreaga lor aventură. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând „relația antagonică realitate-irealitate”, întrucât stăpânul întruchipează idealismul exaltat, iar Sancho
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
observa o inversare de roluri: are loc o mutare de ascendent spre descendent în cazul lui Don Quijote, care își recapătă luciditatea puțin câte puțin (...) și de la descendent spre ascendent, în cazul lui Sancho, care la sfârșitul romanului deplânge vindecarea de nebunie a lui Don Qujote, dorindu-și să reînnoiască aventura. Răzvan Codrescu compară nebunia lui Don Quijote cu cea a Prințului Mîșkin din romanul " Idiotul" al lui Dostoievski, susținând că „Don Quijote și Prințul Mîșkin reprezintă nebunia «exemplară» a două spiritualități specifice, dar
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
în cazul lui Don Quijote, care își recapătă luciditatea puțin câte puțin (...) și de la descendent spre ascendent, în cazul lui Sancho, care la sfârșitul romanului deplânge vindecarea de nebunie a lui Don Qujote, dorindu-și să reînnoiască aventura. Răzvan Codrescu compară nebunia lui Don Quijote cu cea a Prințului Mîșkin din romanul " Idiotul" al lui Dostoievski, susținând că „Don Quijote și Prințul Mîșkin reprezintă nebunia «exemplară» a două spiritualități specifice, dar complementare”, Don Quijote întruchipând „activismul constituțional al spiritului apusean”, pe când prințul Mîșkin ilustrează „contemplativismul
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
la sfârșitul romanului deplânge vindecarea de nebunie a lui Don Qujote, dorindu-și să reînnoiască aventura. Răzvan Codrescu compară nebunia lui Don Quijote cu cea a Prințului Mîșkin din romanul " Idiotul" al lui Dostoievski, susținând că „Don Quijote și Prințul Mîșkin reprezintă nebunia «exemplară» a două spiritualități specifice, dar complementare”, Don Quijote întruchipând „activismul constituțional al spiritului apusean”, pe când prințul Mîșkin ilustrează „contemplativismul tradițional al lumii răsăritene, fără cal și fără arme, resemnat și încrezător în perspectiva veșniciei”. Această nebunie va reuși în cele
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
și Prințul Mîșkin reprezintă nebunia «exemplară» a două spiritualități specifice, dar complementare”, Don Quijote întruchipând „activismul constituțional al spiritului apusean”, pe când prințul Mîșkin ilustrează „contemplativismul tradițional al lumii răsăritene, fără cal și fără arme, resemnat și încrezător în perspectiva veșniciei”. Această nebunie va reuși în cele din urmă să-l atingă și pe Sancho, căci are loc un transfer. Treptat, Don Quijote revine la starea sa inițială (care însă nu este prezentată nicăieri în roman), iar „bunul-simț ce-l caracterizează pe scutier se
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
un păcat, dar pot deschide un gol dureros între noi doi. Îți mulțumesc din toată inima pentru sinceritatea ta față de mine căci îmi dau seama cu ce sentiment îți ascunzi opiniile de teamă să nu mă rănești. Este poate o nebunie să spun mai mult de atât, dar, dragul meu Charles, noi nu aparținem unul altuia și nu te ajută cu nimic daca sunt sinceră față de tine. Vrei să-mi faci o favoare? Sunt sigură că vei accepta și anume să
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
prin intermediul unor uimitoare falduri temporale, personajele moștenesc numele și înclinațiile familiei, dezvăluind stiluri de viață care se dedublează și se repetă. Puternicul José Arcadio Buendía se transformă din întreprinzătorul și carismaticul fondator al satului Macondo, într-un om în pragul nebuniei. Macondo luptă împotriva unor calamități ca insomnia, războiul și ploile. Misterele apar aproape ca din senin. Această atractivă și colorată saga este, totodată, o alegorie socială și politică mai largă - uneori prea suprarealistă pentru a fi plauzibilă, alteori mai reală
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
În momentele petrecute de el cu Petra, animalele sale se înmulțesc rapid, dându-i motive de bucurie. Din cauza ploilor puternice, averea sa se termină, și familia Buendía ajunge aproape falită. El începe să caute o comoară îngropată, ajungând în pragul nebuniei. Se ofilește precum o plantă, și moare de cancer la gât în exact același moment cu fratele lui geamăn. În timpul unei confuzii la înmormântare, corpurile sunt schimbate între ele, și ei sunt îngropați fiecare în mormântul celuilalt. El (Aureliano) reprezintă
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
V. După moartea prematură a regelui în 1422, soarta s-a întors împotriva englezilor. Până în 1453, în timpul domniei regelui Henric VI, Anglia a pierdut toate proprietățile continentale, mai puțin portul Calais. Situația s-a înrăutățit când regele a căzut pradă nebuniei. Mai mulți nobili s-au luptat pentru regență. O facțiune era condusă de un var al regelui, Richard, duce de York, care avea șanse să obțină tronul, întrucât ambii părinți erau descendenți direcți ai regelui Eduard III. Războiul civil a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
la Castilia fiind pregătit pentru o confruntare armată. Dar datorită diplomației lui Ferdinand s-a semnat tratatul de la Villavafila, prin care Ferdinand îi ceda Castilia lui Filip, convenind cu un al doilea tratat excluderea Ioanei de la guvernare, datorită presupusei sale nebunii. Imediat după aceea Ferdinand a declarat că a fost șantajat de ginerele său, pe care l-a acuzat că o ține prizonieră pe Ioana și a dezmințit tratatul, spunând că Ioana trebuie să-și mențină dreptul de "Reina proprietaria" a
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
fost otrăvit de socrul său Ferdinand al II-lea. Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia: tatăl ei, ca regent, a scris la toate curțile Europei, lamentându-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
un catafalc pe străzile orașelor, nu era un spectacol prea plăcut la vedere. Timp de opt luni cât a durat călătoria, ea nu s-a despărțit de sicriul soțului. Nobilii din cortegiu erau nemulțumiți și s-au înmulțit bârfele despre nebunia reginei. În orașul Torquemada la 14 ianuarie 1507, Ioana a dat naștere ultimului copil, Caterina. Ioana devenise o văduvă râvnită, moștenitoarea unei coroane prestigioase. Fiul și moștenitorul ei, Carol I, avea 16 ani și era în grija mătușii sale în
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
rebel, a scandalizat curtea regală a mamei sale, care o supunea unei discipline tot mai rigide. Răceala ei în privința catolicismului și caracterul său încăpățânat s-au dovedit un amestec exploziv. Tema centrală în istoria Ioanei este presupusa sau reala sa nebunie. Versiunea oficială în secolul al XVI-lea era că Ioana fusese înlăturată deoarece era incapabilă din cauza unei boli mintale. S-a emis ipoteza că ar fi suferit de depresie, schizofrenie, psihoză. S-a speculat că ar fi moștenit boala prin
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
and Spain," 1868. Astfel s-a deschis un nou scenariu istoric care l-a dus pe Hillebrand la reexaminarea cazului și la concluzii diverse față de versiunea cunoscută, reconstruind prin noi documente cazul istoric și personal al Ioanei de Castilia. Tema nebuniei Ioanei de Castilia a stârnit interesul istoricilor și scriitorilor de-a lungul timpului. Unii nu au adâncit subiectul, socotindu-l un element neglijabil în jocurile "istoriei mărețe", alții au pus sub semnul întrebării versiunea oficială a nebuniei Ioanei, recunoscând totuși
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
de Castilia. Tema nebuniei Ioanei de Castilia a stârnit interesul istoricilor și scriitorilor de-a lungul timpului. Unii nu au adâncit subiectul, socotindu-l un element neglijabil în jocurile "istoriei mărețe", alții au pus sub semnul întrebării versiunea oficială a nebuniei Ioanei, recunoscând totuși un cert anticonformism al acesteia. Totuși este imposibil de rezolvat enigma presupusei nebunii a Ioanei, datorită timpului care a trecut, a documentării fragmentate și deoarece nu este semnificativa din punct de vedere istoric. În februarie 1509 Ioana
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]