9,860 matches
-
drepturi” și „obligații” pun problema statutului social al bolnavului psihic. Acest „statut special” este expresia legalizată a atitudinii (rezultat al unei anumite mentalități) de „respingere” și de „izolare” a bolnavului psihic de către restul societății. În planul mentalității sociale, al Weltanschauungen-ului, nebunia apare ca o „împotrivire” ca un „act de negație” a ordinii sociale (norme, legi, cutume) dar și a puterii politice (refuzul de a se supune acestor legi). Din acest motiv, din punct de vedere social, „boala psihică” nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca oricare alt individ. Din acest moment, clinica psihiatrică încetează de a-și mai exercita acțiunea sa de supraveghere și tratament al acestuia. În plan social, mai exact, în relațiile statului cu bolnavul psihic, lucrurile stau însă cu totul altfel. Nebunia este resimțită ca infamată, ca un pericol social. Eticheta de bolnav psihic devine un stigmat care va persista încă multă vreme, chiar după vindecarea bolnavului. Trecutul acestuia, psihobiografia lui, chiar „antecedenții”, în cazul în care există și sunt cunoscuți, vor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihici Atitudinea statului față de bolnavii psihici vizează, aproape în exclusivitate, aspectele formale ale locului acestora în societate și ale libertății lor de gândire, de mișcare, de comunicare și acțiune. Aceste aspecte se regăsesc în două domenii: mentalitatea societății referitoare la nebunie și instituționalizarea bolnavilor psihici. Le vom analiza în continuare. 1) Modul de „a gândi” nebunia Modul de a gândi nebunia cuprinde totalitatea reprezentărilor pe care statul și le construiește și formulează, referitor la nebunie și la bolnavul psihic. Acestea se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în societate și ale libertății lor de gândire, de mișcare, de comunicare și acțiune. Aceste aspecte se regăsesc în două domenii: mentalitatea societății referitoare la nebunie și instituționalizarea bolnavilor psihici. Le vom analiza în continuare. 1) Modul de „a gândi” nebunia Modul de a gândi nebunia cuprinde totalitatea reprezentărilor pe care statul și le construiește și formulează, referitor la nebunie și la bolnavul psihic. Acestea se regăsesc în mentalitatea despre nebunie și bolnavul psihic, proprii fiecărei societăți luată separat. În general
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor de gândire, de mișcare, de comunicare și acțiune. Aceste aspecte se regăsesc în două domenii: mentalitatea societății referitoare la nebunie și instituționalizarea bolnavilor psihici. Le vom analiza în continuare. 1) Modul de „a gândi” nebunia Modul de a gândi nebunia cuprinde totalitatea reprezentărilor pe care statul și le construiește și formulează, referitor la nebunie și la bolnavul psihic. Acestea se regăsesc în mentalitatea despre nebunie și bolnavul psihic, proprii fiecărei societăți luată separat. În general distingem, în această privință, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
două domenii: mentalitatea societății referitoare la nebunie și instituționalizarea bolnavilor psihici. Le vom analiza în continuare. 1) Modul de „a gândi” nebunia Modul de a gândi nebunia cuprinde totalitatea reprezentărilor pe care statul și le construiește și formulează, referitor la nebunie și la bolnavul psihic. Acestea se regăsesc în mentalitatea despre nebunie și bolnavul psihic, proprii fiecărei societăți luată separat. În general distingem, în această privință, mai multe atitudini care contribuie la formarea acestei mentalități. Acestea sunt: atitudinea socială, atitudinea moral-religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Le vom analiza în continuare. 1) Modul de „a gândi” nebunia Modul de a gândi nebunia cuprinde totalitatea reprezentărilor pe care statul și le construiește și formulează, referitor la nebunie și la bolnavul psihic. Acestea se regăsesc în mentalitatea despre nebunie și bolnavul psihic, proprii fiecărei societăți luată separat. În general distingem, în această privință, mai multe atitudini care contribuie la formarea acestei mentalități. Acestea sunt: atitudinea socială, atitudinea moral-religioasă și atitudinea medicală. Le vom dezvolta în continuare. Atitudinea socială vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se mai adaugă falsa concepție a „incurabilității” bolnavilor psihici, care, prin natura afecțiunii lor, devin „neproductivi” și „ineficienți” social, reprezentând în consecință o povară care „încarcă bugetele” statului obligat la întreținerea lor. Atitudinea moral-religioasă diferă, la rândul ei, în raport cu confesiunea. Nebunia este o „alterare a creației divine”, o stare de „impurificare”, iar bolnavul psihic un „posedat”. Din acest motiv, nebunia este condamnată, iar bolnavul psihic evitat sau izolat ca infamat. În decursul istoriei, considerați ca „posedați de diavol”, mulți bolnavi psihici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentând în consecință o povară care „încarcă bugetele” statului obligat la întreținerea lor. Atitudinea moral-religioasă diferă, la rândul ei, în raport cu confesiunea. Nebunia este o „alterare a creației divine”, o stare de „impurificare”, iar bolnavul psihic un „posedat”. Din acest motiv, nebunia este condamnată, iar bolnavul psihic evitat sau izolat ca infamat. În decursul istoriei, considerați ca „posedați de diavol”, mulți bolnavi psihici au fost arși pe rug, ca act purificator, sau încarcerați în azile speciale. Ulterior, de la „culpabilizare” nebunia s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest motiv, nebunia este condamnată, iar bolnavul psihic evitat sau izolat ca infamat. În decursul istoriei, considerați ca „posedați de diavol”, mulți bolnavi psihici au fost arși pe rug, ca act purificator, sau încarcerați în azile speciale. Ulterior, de la „culpabilizare” nebunia s-a deplasat în registrul „rușinii”. A fi bolnav psihic este o rușine care trebuie ascunsă. Acest aspect poate fi întâlnit și astăzi în medicină când unii bolnavi sau familiile acestora solicită medicilor de specialitate să declare „diagnostice ușoare” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihiatria va fi o prelungire a statului, iar psihiatrul va avea atribute similare puterii politice. Vom vedea în continuare ce decurge din această situație. 2) Instituționalizarea bolnavilor psihici Instituționalizarea este o consecință și o prelungire a „modului de a gândi nebunia” și a „atitudinii statului față de bolnavul mintal”. Ea are caracterul unei instituții medico-psihiatrice de asistență supravegheată, terapie și recuperare, vizând restaurarea stării de sănătate mintală a bolnavilor psihici. În marea lor majoritate, bolnavii psihici resimt spitalizarea ca pe o „carceralizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
politiques en Arnerique et plus près de chez nous (Aux Ed. Montaigne, Paris, 1933). Ambele au precedat literatura, pe aceeași temă, a lui A. Soljenițîn și altora care i-au urmat. Vom încerca să explicăm în continuare acest fenomen. Sociogeneza nebuniei Rezultă în mod clar, din cele de mai sus, că societatea are un rol covârșitor în geneza nebuniei (H. Damaye, A. Mitscherlich, Ph. Rappard, P. Sivadon, C. Enăchescu). Fiecare tip de societate are bolnavii săi psihici și fiecare societate creează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe aceeași temă, a lui A. Soljenițîn și altora care i-au urmat. Vom încerca să explicăm în continuare acest fenomen. Sociogeneza nebuniei Rezultă în mod clar, din cele de mai sus, că societatea are un rol covârșitor în geneza nebuniei (H. Damaye, A. Mitscherlich, Ph. Rappard, P. Sivadon, C. Enăchescu). Fiecare tip de societate are bolnavii săi psihici și fiecare societate creează „formele clinice de nebunie” care îi sunt specifice. Acest proces de „configurare formală” a tablourilor clinice ale nebuniei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clar, din cele de mai sus, că societatea are un rol covârșitor în geneza nebuniei (H. Damaye, A. Mitscherlich, Ph. Rappard, P. Sivadon, C. Enăchescu). Fiecare tip de societate are bolnavii săi psihici și fiecare societate creează „formele clinice de nebunie” care îi sunt specifice. Acest proces de „configurare formală” a tablourilor clinice ale nebuniei depinde de modelul socio-cultural și moral-spiritual, de sistemul de valori al acestuia și noi am preferat să-l denumim fenomenul de socioplastie psihopatologică, fapt de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nebuniei (H. Damaye, A. Mitscherlich, Ph. Rappard, P. Sivadon, C. Enăchescu). Fiecare tip de societate are bolnavii săi psihici și fiecare societate creează „formele clinice de nebunie” care îi sunt specifice. Acest proces de „configurare formală” a tablourilor clinice ale nebuniei depinde de modelul socio-cultural și moral-spiritual, de sistemul de valori al acestuia și noi am preferat să-l denumim fenomenul de socioplastie psihopatologică, fapt de altfel confirmat de datele de psihiatrie, transculturală sau etnopsihiatrie (E Kraepelin, A. Yap, H. Ellenberger
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un rol precis în stat (A. Damaye, Ph. Rappard, M. Foucaidt, D. Cooper, A. Laing, A. Szasz, C. Koupernik). Rolul psihiatrului în stat este de a „creea”, de a „formula” și de a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și socială, psihoterapia. Din acest moment „suferința psihică” este integrată în planul existenței umane, ca fapt ontologic, inaugurându-se prin aceasta studiile de antropologie psihiatrică (V.E. von
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colective a statului și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește intereselor de stat și politice) a cetățenilor incomozi pentru regimul politic, etichetați drept „bolnavi mintali”, aparține psihiatrilor, deveniți „agenți ai puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere este expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
drept „nebuni periculoși” persoanele care, prin opiniile și acțiunile lor protestatare, se opun statului. Sunt două puncte de vedere absolut diferite, care nu pot și nu trebuie să fie confundate și pe care vom încerca să le clarificăm în continuare. Nebunia ca temă de reflecție filozofică și socială Se poate desprinde, din cele de mai sus, complexitatea fenomenului nebuniei, al suferinței psihice. Aspectele sale multiple fac ca aceasta să reprezinte o temă care, dincolo de dimensiunea sa medicală, interesează filozofia, științele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere absolut diferite, care nu pot și nu trebuie să fie confundate și pe care vom încerca să le clarificăm în continuare. Nebunia ca temă de reflecție filozofică și socială Se poate desprinde, din cele de mai sus, complexitatea fenomenului nebuniei, al suferinței psihice. Aspectele sale multiple fac ca aceasta să reprezinte o temă care, dincolo de dimensiunea sa medicală, interesează filozofia, științele morale, religia, cultura și sociologia. Definirea nebuniei pare, din considerentele de mai sus, extrem de dificilă sau aproape imposibilă. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și socială Se poate desprinde, din cele de mai sus, complexitatea fenomenului nebuniei, al suferinței psihice. Aspectele sale multiple fac ca aceasta să reprezinte o temă care, dincolo de dimensiunea sa medicală, interesează filozofia, științele morale, religia, cultura și sociologia. Definirea nebuniei pare, din considerentele de mai sus, extrem de dificilă sau aproape imposibilă. Ea este „ruptura” sau „răsturnarea” umanului. O „altă imagine” a omului. Un „alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umanului. O „altă imagine” a omului. Un „alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia ca „posesiune demoniacă” este abaterea de la normă, de la lege. Ea este impurificare și păcat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]