9,574 matches
-
Aurora. Sol, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara, Sol coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbântați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice. Acestea din
Sol (mitologie) () [Corola-website/Science/331156_a_332485]
-
ei, ca și Patrick Breen, vedeau California ca un loc în care ar fi fost liberi să trăiască într-un mediu cultural complet catolic, în timp ce alții erau împinși de crezul în "Manifest Destiny", o filozofie care afirma că pământul dintre oceanele Atlantic și Pacific aparținea americanilor și că este de datoria lor să îl colonizeze. Cea mai mare parte dintre caravanele care urmau traseul "Oregon Trail", ce pornea din Independence, Missouri, pentru a ajunge la . Mergând într-un ritm de aproximativ
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au fost publicate edițiile ulterioare). Romanul descrie o evoluție posibilă a umanității într-un viitor îndepărtat, când Soarele începe să se stingă și emană tot mai puțină lumină și căldură. Retrași de pe pământul neospitalier în patru orașe submarine de pe fundul oceanelor, oamenii se confruntă cu diminuarea tot mai mare a energiei și sunt în pericol de a dispărea. Două poziții diferite se cristalizează în Comitetul politic al Omenirii: înaintarea înspre pirosferă prin săparea unor galerii subterane sau părăsirea Pământului și colonizarea
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
soției sale, Ri, ca să o amuze o fantezie închipuită într-o perioadă îndepărtată (peste câteva mii de ani) a viitorului omenirii, când Soarele începe să se stingă și oamenii s-au retras de pe pământul înghețat în orașe subacvatice de pe fundul oceanelor, viața întorcându-se în locul de unde a început. Coborârea oamenilor în oceane nu a fost una bruscă: odată cu înghețarea planetei, oamenii au mai trăit câteva sute de ani la suprafața Pământului, retrăgându-se înspre Ecuator, iar după epuizarea rezervelor de cărbune
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
perioadă îndepărtată (peste câteva mii de ani) a viitorului omenirii, când Soarele începe să se stingă și oamenii s-au retras de pe pământul înghețat în orașe subacvatice de pe fundul oceanelor, viața întorcându-se în locul de unde a început. Coborârea oamenilor în oceane nu a fost una bruscă: odată cu înghețarea planetei, oamenii au mai trăit câteva sute de ani la suprafața Pământului, retrăgându-se înspre Ecuator, iar după epuizarea rezervelor de cărbune și petrol și-au săpat locuințe în fundul Pământului, mutându-se în
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
minier în formă de piramidă). Sub influența fanteziilor pe care i le povestise soției sale, Ioan Doicin adoarme obosit și visează o serie de întâmplări petrecute în viitorul imaginat de el, peste alte câteva mii de ani. Mutarea omenirii în ocean a impus raționalizarea vieții: somnul nu mai este necesar, deoarece oboseala este combătută prin băi speciale de lumină, alimentația se face cu buline preparate prin sinteză chimică, iubirea a fost eradicată, iar perpetuarea speciei este permisă numai unor anumiți indivizi
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
să ia înfățișarea moluștelor (carnea se subțiază, mâinile se reduc și încep să semene cu aripioare de pești, temperatura sângelui a scăzut la 25 de grade, iar gestația s-a redus la șase luni și continuă să se scadă). Temperatura oceanelor scade treptat pe măsură ce Soarele se stinge, iar omenirea se îndreaptă spre dispariție. Simțindu-și sfârșitul, președintele Pi îi convoacă pe directorii generali ai celor patru orașe (Whitt, Filister, Santio și Xavier) și pe medicul Harwester, dar în loc să-și desemneze un
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
departe în interiorul pământului pentru a se apropia de pirosferă (miezul de foc al planetei), în timp ce inginerul Xavier susține că omenirea trebuie să părăsească Pământul și să colonizeze o nouă planetă. Energia produsă de generatoarele electrice devine tot mai puțină deoarece oceanul începe să înghețe la suprafață până aproape de Ecuator. Populația începe să se revolte pe măsură ce Orașele sunt scufundate din ce în ce mai tare în frig și întuneric. Animalele oceanice se apropie tot mai mult de pereții din sticlă ai orașelor tot mai întunecate, așteptând
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
Pi (referire la numărul cercului Pi, scris în grecește π) a lucrat până de curând la producerea de energie prin fuziunea nucleară. Mai mult, o centrală mareemotrică este menționată chiar la începutul romanului (4 generatoare electrice sunt alimentate de valurile oceanului), precum și un disc cu imagini ca un fel de videofon: "„Și pe discul de argint, învârtindu-se cu o viteză care-l preschimbă în oglindă, se ivește chipul palid, cu ochii mai mari ca de obicei, al inginerului Wann”". Ca
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
redat că „The City and the Șea”. Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon "Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection", Caedmon Records - CD 4148(5), lansată pe CD în 2000. Trupa germană de metal The Ocean a folosit versurile din „The City în the Șea”, schimbând doar câteva versuri pentru a se potrivi modelelor ritmice ale melodiei. El a fost folosit atât datorită admirației trupei pentru Poe, cât și temelor comune poemului și trupei. Cântecul a
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
revista "Musée des familles" pe motiv că nu ar respecta legile fizicii și ale mecanicii. Cu toate acestea, în ciuda unor amănunte fanteziste, povestirea degajă încrederea în progresul tehnico-științific: „Marea problemă a fost, în sfârșit, dezlegată! Aerul, ca și pământul, și oceanul, a fost și el cucerit de știință și va ajunge pentru omenire o cale obișnuită și larg deschisă tuturora”. Povestirea ar fi putut fi mai târziu o sursă de inspirație pentru romanul " Ocolul Pământului în 80 de zile" al lui
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
poecilopus) este un pește dulcicol, de 6-10 cm (maximal 15 cm), din familia cotidelor. Poate trăi 8 ani. Este o specie comună bazinelor fluviilor Mării Negre (Dunărea, Nistru), bazinelor fluviilor Mării Baltice (Vistula, Oder) și provinciei circumpolare; răspândită în întregul bazin al Oceanului Înghețat de Nord (Obi, Lena), dela Scandinavia până la Kolîma (Siberia), Amur, bazinul fluviilor pacifice, spre Nord de gura Amurului; bazinul fluviilor japoneze și Coreea. În România, se întâlnește mai ales în apele de munte ale regiunii nord-estice (Moldova și Maramureș
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
destule lucruri după care să te poți ascunde. Materiale necesare: Nu Cum se joacă: 1. Toți jucătorii se așează în cerc și se numără cine urmează să mijească. (a miji = a închide ochii și a număra până la un numar) “Din oceanul pacific. A ieșit un pește mic. Și pe coadă lui scria ieși afară dumneata.” 2. Cine rămâne ultimul la numărătoare va fi cel care va miji (va închide ochii și va număra până la 10 sau 20 sau oricât se pun
De-a v-ați ascunselea () [Corola-website/Science/331570_a_332899]
-
neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele planetei au secat, iar Pământul s-a transformat într-un imens deșert, în care au supraviețuit doar două orașe. Diaspar este un oraș închis, în care omenirea a atins nemurirea. Conștiințele oamenilor sunt stocate în Băncile Memoriei din Computerul Central
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
se dovedește dificilă la adâncime, iar familia Craig își pierde fiica. Descoperirea trupului perfect conservat al unei fete în interiorul epavei reaprinde speranțele familiei Craig de a-și recăpăta fiica, dar toate eforturile sunt zădărnicite de un cutremur care modifică fundul oceanului și acoperă în întregime rămășițele "Titanicului". Romanul n-a fost primit foarte bine de critică. "Kirkus Review" a catalogat cartea ca „un Clarke de nivel mediu, mai emoțional ca de obicei, cu o excelentă extrapolare a tehnologiilor viitoare”. La rândul
Fantoma adâncurilor () [Corola-website/Science/331704_a_333033]
-
Horneț a intrat în portul Pearl Harbor. Misiunea portavionului Horneț a fost ținut secret oficial timp de un an. La 28 mai, Horneț și Task Force 16 părăseau portul militar Pearl Harbor, plecând spre Point „Luck", un loc arbitrar în ocean, aflat aproximativ la 325 mile nord-est de Midway, ca să ajungă în flancul forțelor japoneze compuse din patru portavioane, pentru a le pregăti o ambuscadă. În dimineața zilei de 04 iunie 1942, s-au raportat avioane japoneze de pe portavioane reperate, care
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
mod deliberat pe babordul lui Horneț, lângă prora. Cu motoarele scoase din funcțiune, Horneț a fost în imposibilitatea de a lansa sau a primi avioane la bord, aviatorii săi fiind obligați să aterizeze pe Enterprise sau să se prăbușească în ocean. Contraamiralul George D. Murray a ordonat crucișătorului greu Northampton să tracteze portavionul "Horneț" în afara teatrului de luptă. Deoarece avioanele japoneze au atacat Enterprise, acest lucru a permis crucișătorului Northampton să tracteze Horneț cu o viteză de aproximativ cinci noduri. Echipajele
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
forțelor terestre aliate la Guadalcanal și Tulagi împotriva oricăror contraofensive japoneze, apărând circulația navelor de aprovizionare la Guadalcanal, si atacarea și distrugerea navelor de război japoneze, în special portavioane, care ar fi intrat în raza lor de acțiune. Zona din ocean, în care forțele de portavioane americane operau era cunoscut sub numele de americani sub numele de „Confluenta Torpedourilor" , din cauza concentrației mari de submarine japoneze din zonă. La 31 august, portavionul Saratoga a fost torpilat de submarinul japonez I-26 și
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
plină de avioane și cu doilea val de avioane japoneze apropiindu-se, care au fost detectate de radar la 09:30, "Enterprise" a oprit aterizările la ora 10:00. Avioanele rămase fără combustibil au început să aterizeze pe apă, în ocean, iar distrugătoarele de escorta ale portavioanelor au început salvarea echipajelor din apă. Un avion TBF prăbușit în apa de pe "Enterprise", care a fost atacat mai devreme de Zero-uri de pe "Zuihō", s-a prăbușit în apă lângă distrugătorul "USS Porter
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
se retragă cât se poate de repede. Între orele 11:39 și 13:22, Enterprise recuperat 57 din 73 avioane americane și s-a îndepărtat de zonă de luptă. Avioanele americane care au aterizat pe apă au fost abandonate în ocean, si echipaje lor au fost salvate de către navele de luptă de escorta. Între orele 11:40 și 14:00, cele două portavioane japoneze nedeteriorate, "Zuikaku" și "Junyō", au recuperat câteva avioane care se întorceau de la atacurile de dimineață împotriva lui
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
luptă de oțel, după Bătălia de la Port Arthur, Bătălia din Marea Galbenă (1904) și Bătălia din Strâmtoarea Tsushima (1905), din timpul Războiului Ruso-Japonez. Marea Flotă Britanică ("Grand Fleet") era condusă de către amiralul britanic Sir John Jellicoe iar Flota germană de ocean "Hochseeflote" de viceamiralul Reinhard Scheer. Intenția "Hochseeflote" era de a atrage în larg "Grand Fleet" și într-o ambuscadă să distrugă o parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să lupte cu succes împotriva întregii flote britanice. Aceasta
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
parte a flotei, deoarece forțele navale germane erau insuficiente să lupte cu succes împotriva întregii flote britanice. Aceasta făcea parte din intenția germanilor de a sparge blocada britanică și de a permite flotei comerciale germane să iasă în larg pe oceane. Între timp, Royal Navy urma o strategie de a se atrage în luptă și de a distruge "Hochseeflote", sau de a menține forțele navale germane izolate și departe de căile maritime ale Angliei. Bătălia, care a implicat în total în
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Fondând Mișcarea Ecologistă din România T.G.M. i-a pus pe frontispiciu sloganul: „Om curat, țară curată, lume curată”. Munca scriitoricească e secondată de o febrilă activitate gazetărească a globe-trotterului care, îmbarcat ofițer II pe nave comerciale românești, străbate meridianele și oceanele lumii. Din călătorii TGM se întoarce nu numai cu jurnale de bord, poeme și note de călătorie, dar și cu seriale TV despre America de Sud sau Orientul Apropiat, Sahara sau pământurile de dincolo de Cercul Polar. Între anii 1963-1975 a publicat și
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Editura Gramar), 2005, ediția a IV-a, revăzută; PRINȚUL METAFOREI LA CURȚILE METAFIZICII (Editura Hasefer, 2008); THE PRINCE OF METAPHOR AL THE METAPHYSICS COURT - (AMAZON, com. 2010); PĂMÂNTUL MINAT AL SPERANȚEI - (Editura Palimpsest, 2012); GEOPOEME RĂTĂCITOARE HALTE ȘI MOMENTE PE OCEANE ȘI CONTINENTE - (Editura Hasefer, 2013); GENEZE LA BORNA STELARĂ - (Editura TIM, Reșița, 2013). A. Martin, în Luceafărul, nr. 20, 1961; M. Sorescu, în Gazeta literară, nr. 30, 1962; M. Iorgu1escu, în România literară, nr. 4, 1971; Dana Dumitriu, în România
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]