10,542 matches
-
gazde de treabă, moldoveni sau ucrainieni. și iată-mă la revizorul Ion Moldovanu din păcate proaspăt înlocuit cu un favorit al senatorului țărănist Zibștein, unul Draganov. Vorba lui Moldoveanu "meri unde te-o îndrepta Dumnezeu". Iar în loc de îndreptare m-am pomenit, după zile de foame și frig, bolnav rău. M-am dus la spitalul din Tighina, m-a consultat doctorul Ceapă, un om de lipit la rană care, alături de medicație, a hotărât că este cazul să stau acolo până s-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
necaz din bunătate. Fiind la revizorat am găsit o scrisoarecerere, a lui Jenică Bălan cu care fusesem împreună la Negulești. Scrisoare simplă la care punând un timbru fiscal i-am dat valoare de cerere. Așa că la sfârșitul lui mai mă pomenesc cu Jenică Bălan la Galilești, cu ordin de numire în locul meu. Mai erau 15 zile până la sfârșitul anului școlar, adică atâtea cîte îmi trebuiau pentru completarea stagiului de funcționare în învățământ, stagiu necesar prezentării la examenul de capacitate. Revizor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plângeam. Cânta muzica militară în parc, se plimbau băieți și fete, iar eu stăteam în cancelarie și lucram. Revizoratul școlar era în localul prefecturii și tot acolo locuia și prefectul, colonelul în rezervă Berindey. Pe la ora trei dimineața m-am pomenit cu el în cancelarie. Ce faci tinere aici? I-am spus că fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de toată suflarea satului. Nici n-a apucat să se însoare, să aibă cine să-i rostească și să-i pomenească numele. Mda. Soarta. Revizori, revizori Am lucrat la revizoratul școlar mulți ani, dar nu mulți tare. Trei înainte de armată și unul după. Am avut șefi de toate felurile și de toate partidele. Ion Moldoveanu, ardelean din Dej, licențiat în drept
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnul maior Făiniță. Așteptam la un loc teriștii și soldații în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. - Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu veni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
e cel care a murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! - Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! - Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era și licențiat în drept și pe deasupra nu făcea parte din nici un partid politic. Îl știam fiindcă lucrasem cu el prin '31. În ziua de 18 iunie, când mai aveam mai puțin de două săptămâni până la încheierea anului școlar ne pomenim cu mașina Comitetului școlar județean, un Ford vechi, în fața școlii. Din el coboară noul revizor școlar Cezar Stratula însoțit de președintele comitetului școlar județean Mirgovodoni. S-a oprit în fața gardului prețăluindu-l de parcă voia să-l cumpere, a trecut în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adun gândurile, să-mi fixez prioritățile, să știu, vorba lui Voltaire despre modelul meu renascentist, Pico della Mirandola, "tot ce se poate ști și multe lucruri în plus" despre Chile și chilieni. Toate țările latino-americane au un erou, un "Libertador", pomenit în toate manualele de istorie, cu străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Doamna Nețica” (toată lumea îi spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sunt organizați în două municipii: Bacău și Onești, cinci orașe: Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic-Moldova și Târgu Ocna, ca și 74 de comune. Toți se mândresc cu cele 28 de personalități de marcă, născute pe raza teritoriului județului Bacău, dintre care pomenim pe: maiorul Ene Constantin, participant la Războiul pentru Independență și căzut eroic la Rahova; actorul Beligan Radu, Borcea Ion, cel ce a fondat, în 1926, la Agigea, „naturalist stațiune zoomarină”; Comăneci Nadia, multiplă campioană la gimnastică; Dan Dumitru globetrotter, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Doamna Nețica” (toată lumea îi spunea așa, în acte fiind Antoneta - Georgeta), poetă de talent, chiar și pictoriță (mama avea de la dînsa o pictură pe pînză neagră, ce și acum stă pe un perete al casei părintești). Și dacă tot am pomenit-o pe distinsa învățătoare a singurei mele surori, apoi cum l-aș putea uita pe Ioan Simionescu, de la care a pornit învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sunt organizați în două municipii: Bacău și Onești, cinci orașe: Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic-Moldova și Târgu Ocna, ca și 74 de comune. Toți se mândresc cu cele 28 de personalități de marcă, născute pe raza teritoriului județului Bacău, dintre care pomenim pe: maiorul Ene Constantin, participant la Războiul pentru Independență și căzut eroic la Rahova; actorul Beligan Radu, Borcea Ion, cel ce a fondat, în 1926, la Agigea, „naturalist stațiune zoomarină”; Comăneci Nadia, multiplă campioană la gimnastică; Dan Dumitru globetrotter, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu obiectivul. Obiectivul matematicii mi se pare identic cu al poeziei, al artei. Dar drumul poetic diferă de drumul matematic. Nu susțin o noutate; problema, în multe feluri și interpretări, s-a situat în miezul preocupărilor filozofiei contemporane; nici nu pomenesc numele unor poeți matematicieni, dar am ținut să-l asigur că am depășii mentalitatea care separă în categorii didactice diferite o cultură care nu poate fi decât omogenă. Nu cred că părerile mele l-au interesat. Cu siguranță auzise încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
schizofreniei. Nici Bleuler, nici Kracpelin nu au descris mai bine schizofrenia. Ca și Shakespeare în mod intuitiv Cehov a pus în lumină, pentru prima oară, după câte știu, caracterul bipolar, aparent contradictoriu (la data respectivă inexplicabil), al biotipului ciclotimic. Stanislavschi pomenește despre întâlnirea dramaturgului cu un mare artist, un om de o veselie, de o euforie sclipitoare, unul din idolii teatrului rus prin 1980-90. "Acest om se va sinucide", i-a spus Cehov lui Stanislavschi, după.plecarea actorului. Stanislavschi mărturisește că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de școală despre care am spus că nu-mi amintesc. Îmi aduc aminte însă, foarte bine, de un amănunt care mi s-a părut înfricoșător. A fost fixarea locului din bănci, loc ales cu atenție grijulie, de către învățător. M-am pomenit așezat în banca întâia, o bancă evident specială deoarece erau doar trei șiruri de bănci, cu câte șapte bănci fiecare. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu așezat în primul rând, dar asta din timiditate. Atunci însă repartiția pe locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fără nici o explicație. Într-o zi însă, am aflat că lipsește de la școală pentru că i-a murit mama. Pentru copilul care eram aceasta însemna cea mai mare nenorocire, cum era în realitate. Când s-a întors la școală, m-am pomenit într-o după amiază cu el, cerându-mi temele de la care lipsise. Nu știu ce s-a petrecut atunci, dar, brusc, dușmanul, cu care mă bătusem, mi-a devenit foarte drag, dintr-un sentiment care te leagă foarte mult, compasiunea. Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici hârdaiele cu oleandri. Însă, într-un ziar de pe vremea aceea, se poate citi o reclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zile omul acesta, acum lipsă. Mă gândesc, pentru mine, că nu pe mulți îi așteaptă niște suflete atunci când nu se mai întorc. Pe omul meu îl așteaptă. Mâine o să aprind o lumânare la biserică și o să-l rog să-l pomenească pe Ion al câinilor. Să vedeți că o să primească popa pomelnicul, scris așa, cam fără înțeles; o să pun ceva mai mult, o să-l primească. Când o să-l citească, eu, în sinea mea, o să-i spun Sfântul Ion al câinilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moarte"), "Moscova-Petușki" cuprinde relatarea unei călătorii (de data aceasta a unui "băutor metafizic") până la un orășel industrial din zona Moscovei, parcursă într-o extraordinară stare de beție și lirism. Eroul poemului nu ajunge însă la iubita și copilul lui, se pomenește din nou la Moscova, unde este ucis de niște derbedei într-un stil kafkian. Este o carte redusă ca dimensiuni, pe de o parte bere "catifelată" 200 g, Șerlac filtrat 100 g. Este atât de bun acest produs, încât pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe o insulă, recuperat de o navă englezească, a murit spânzurat și expus în cușcă, în Port-Royal) s au ilustrat prin astfel de acțiuni, dar alți doi au devenit eroi de legendă. Pe Bartholomew Roberts, zis Black Bart, l-am pomenit în capitolele anterioare. Era un experimentat ofițer pe vasul englez de sclavi Royal Rover, când a fost capturat de pirați în 1719 și obligat să participe la tâlhării pe mare. Echipajul l-a ales căpitan, după moartea comandantului adevărat și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Bill (prădări de vase, poziții geografice misterioase, împărțiri ale prăzilor), de frânturile spuselor marinarilor de pe His paniola, auzite clandestin din butoiul cu mere și de cârâielile papagalului bucătarului Long John Silver, el însuși martor la nenumărate ticăloșii pe mare. Sunt pomenite nume celebre de căpitani, Roberts, England, nume de vase cunoscute drept corăbii de pirați -Royal Fortune, Walrus, porturi și insule ca Madagascar, Malabar, Surinam, Providence, Portobello. Umbrele spectrale ale lui Flint și Blackbeard plutesc amenințător deasupra întregii derulări a romanului
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de tinerețe și îi investise. Era căsătorit cu o femeie de culoare, adulmeca obsesiv mirosul de apă sărată, era vizitat mereu de foștii camarazi de punte, era aureolat de eroismul sub comanda unui vestit amiral și avea un papagal care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt valorațiile unui chip în care marginalitatea se îmbină perfect cu un posibil centru de iradiere colectivă. Spre deosebire de brutalul Israel Hands, care considera că din bunătate nu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai multe pistoale, pentru un atac eficient) ; un lingou de argint (capital monetar universal pentru zile de penurie) ; un ceas spaniol ; bijuterii ; busole montate în alamă (toate, capturi din jafuri) ; scoici exotice (semne ale călătoriilor îndepărtate și ale nestatorniciei). Corăbiile pomenite în roman sunt, de asemenea, specifice secolului al XVIII-lea. Pirații care scăpaseră din confruntarea de la cârciuma Admiral Benbow au fugit cu un cutter sau cu un lugger, conform terminologiei originale din roman, o ambarcațiune mică, ușoară, cu un singur
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la un marinar de pe Royal Fortune, vasul lui Bartolomew Robert, căruia chirurgul i-ar fi amputat un picior. De altfel, și Bartholomew Roberts, și Blackbeard, și William Kidd, și Edward England, și Howell Davis sunt nume de pirați identificabili istoric, pomeniți în roman. Cântecul murmurat adesea de personajele negative de pe puntea Hispaniolei e celebru în folclorul tâlharilor de mare și pomenește, eufonic, de câteva accesorii piraterești. Lădoiul mortului se mate rializează aievea, până la urmă, în poveste, căci, după moartea lui Bill
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și Bartholomew Roberts, și Blackbeard, și William Kidd, și Edward England, și Howell Davis sunt nume de pirați identificabili istoric, pomeniți în roman. Cântecul murmurat adesea de personajele negative de pe puntea Hispaniolei e celebru în folclorul tâlharilor de mare și pomenește, eufonic, de câteva accesorii piraterești. Lădoiul mortului se mate rializează aievea, până la urmă, în poveste, căci, după moartea lui Bill, provocată de cantitatea uriașă de rom ingerat, cufărul lui a fost căutat atât de Jim și de mama lui, cât
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]