9,634 matches
-
secol de bulversări, de răsturnări axiale. Centrul de gravitație al culturilor est-europene s-a schimbat de mai multe ori, prin răsturnări axiale, ceea ce readuce în actualitate tema identității. Ideea autorului este că marile schimbări care-au survenit la scara întregului Răsărit european au afectat strategiile identitare de la o generație la alta, iar a studia chestiunea în această perspectivă implică un tip special de abordare și, neîndoilenic, o nouă metodologie. Evaluarea teoriilor despre identitate readuce în prim plan chestiunea clasificării teoriilor. Horațiu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
moșmolelilor răsăritene), cel puțin perfidie, dacă nu chiar sabotaj, avînd în vedere că țara e încă minată de forțe oculte, care fac în continuare jocul Moscovei, care "fac totul" pentru obstrucționarea integrării noastre comunitare, atît de antipatică marelui vecin de la Răsărit. Ce distractiv ar fi dacă această denumire cu iz de Cutia Pandorei Insula Șerpilor ar excita doar tentațiile noastre humorist-toponimice! Din păcate, diversiunea diplomatic alelor ruso-române se aliniază liniei lungi și tragice care ne-a siluit istoria, iar acum, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dureros, fericit) al poporului său, îngenuncheat în urmă cu jumătate de secol, stînd acum, demn, în picioare. Ce imagine! 22 martie Cui îi e frică de Helsinki? Nouă. De "două mii de ani", vorba lui Mihail Sebastian, stăm sub toanele acestui răsărit, ce ne-a fost hărăzit printr-un hazard nenorocos, plămădit undeva, în pîntecele, niciodată sătul, al hoardei turanice, dar și minune! hrănindu-se, acest hazard, cînd și cînd, cu binefacerile așezării de sine și ale aspirației la celelalte zări ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nesăbuite. Consolarea noastră, deci, stă în perceperea unei Rusii ce nu mai poate decide mondial de una singură. Și mai e ceva, foarte important și, într-un fel, avantajîndu-ne: geografic, strategic deci, între noi și fosta noastră mare prietenă de la răsărit se interpune acum o Ucraină, slavă și ea, slavă Domnului!, dar cu acea vanitate seculară, atît de ritos adresată, cîndva mocnit, acum fățiș, Moscovei. Și încă, încă ceva: se vede și cu ochiul liber că Rusia, în pierdere evidentă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, în vecinătatea unui no man's land, să-i zicem balcanic, dar cea mai lesne explicație o găsim în tarele criminal-programatice ale jumătății de veac comuniste. Sub dictatură, mizeria morală și materială era poleită în felul mincinos al unui Răsărit primitiv și imoral. Aproape că absolvim această populație, ținută atîta amar de vreme sub opresiune și defulîndu-se brusc și necontrolat în momentul prăbușirii sistemului. După 1990, mizeriile au putut fi, în sfîrșit, arătate și numite, numai că terapia și-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adresîndu-se sălii, începe un fel de discurs aparent glumeț, dar, iată, destul de ritos, în intențiile lui, nebănuite de noi: că, uite, cît o fi... departele ăla de grandios, dar, hm, e o ignoranță generală acolo... credeți-mă... eu, venit din Răsăritul ăsta fabulos, sînt absolut siderat de ignoranța de care mă tot izbesc... credeți-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și clamarea autarhiei de sorginte naționalist-comunistă! Ca monedă forte în propaganda internă. De altfel monedă calpă, pentru că, atît în cincizeci de ani de comunism, cît și în formele de comunism rezidual de după 1989, opțiunea de fapt pentru soluțiile colectivist-dezastruoase ale Răsăritului nu mai poate înșela decît pe naivi. Nu puțini la număr. Fariseicele griji ale formațiunilor neocomuniste pentru păturile defavorizate ale populației nu sînt altceva decît, pe de o parte, vetuste idealuri funciarmente marxiste, iar pe de alta, răsplată pentru clientela
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prea bine nu a predat încă armele după prăbușire! Aceeași Vest-Europă egoistă, cu mare grijă pentru bunăstarea proprie, sare arsă la ivirea unei scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga nu și-au schimbat fața, chiar dacă poartă, conjunctural, mască social-democrată. Sigur, ivirea unui morb fascist are promptă nevoie de antidot, dar ce este accederea la putere a unei formațiuni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cehia, nu a însemnat (datorită înțelepciunii clasei politice) și reinstaurarea comunismului, ne este teamă că, în cazul României, deficitul de înțelepciune general, dar și cel al politicienilor ne-ar putea arunca din nou la marginea continentului, cu fața spre un Răsărit înspăimîntător, care acum, pentru aceste zeci de mii de manifestanți anti-Haider, pare să nu existe. Să fie, oare, mai periculos spasmul neofascist de la Viena decît năucitoarea reapariție, în societatea românească, a celulelor unui partid cu nostalgice apucături ilegaliste? 8 martie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se vorbește de irelevanța unei antinomii stînga/dreapta, atunci Vadim a dat magistrala lovitură, uitînd pur și simplu de stînga lui (ceaușistă) și plasîndu-se, voios, într-o dreaptă (extremistă). Ce vreți, se plictisise și el! Schimbarea cum bate vîntul. De la răsărit. De la apus. A pictat, o parte din viață, ca Repin. Și n-a dus-o rău: a stat excelent cu purpuria "comandă socială". La micul dezgheț (cu voie de la poliție) a schimbat macazul: a pictat ca, pardon, Klee. Dar n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a (sic! dezacordul gramatical aparținînd oare șefului? sau textierului de serviciu) "construcției" unei instituții (Uniunea Artiștilor Plastici n.n.), ce a însemnat idealul pentru care au militat... sindicaliștii (același ideal, completez, cu al fraților din marea vecină și prietenă de la răsărit). Ce-i nefiresc, pot spune unii, în evidențierea patronajului (de partid și de stat) unei expoziții jubiliare de breaslă? Aparent nimic. Dacă n-ar fi vorba de România. Care a trăit drama totalitarismului. Și, vigilentă, nu trebuie să mai îngăduie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, cu mîndrie, face parte și pedestrașul meu, și să-mi rotunjesc o minimă concluzie: poate că o dată cu încărunțirea progresivă a vulgatei, nu vom mai înota cum se tem, oarecum îndreptățit, unii în același lichid amniotic al unui puțin alt Răsărit cel putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nepregătită să suporte o resuscitare a nostalgiilor de clasă, după ce o jumătate de secol fusese forțată să o facă. Mai mult deși Occidentul elitar cochetează încă destul de copios, nepericulos însă!, cu reinserția substanțială de... marxism teoretic fostul spațiu sovietizat al Răsăritului Europei tresare brusc negativ pînă și la cea mai palidă pomenire a unei... filozofii care, în această parte de lume, a însemnat de-a deptul crimă. Idiosincrazie justificată, la urma urmei, ca reacție la atentatul ca atare împotriva naturii umane
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a fi prinse în iubirea lui. Supuse sexualității lui animalice, el le subjuga, le captiva, le aspira, le strivea pe pînză. După ce, de-a lungul nopții, le storsese esența, le arunca lipsite de sîngele vital. Ca un vampir, la răsăritul soarelui." "Frîngea rezistența femeilor și materia, pentru a le transforma în sclave." "Pudoare și impudoare, vitalitate și moarte, violență și sensibilitate, provocare și naivitate, făcea să vibreze toate aceste corzi cu o intensitate care îi iradia pe toți cei ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar veni, iar cordonul sanitar patent austriac prinde bine acum părții civilizate de continent, ușurîndu-i astfel dificultățile procesului comunitar. Deschiderea frontierelor după căderea comunismului a însemnat/ înseamnă, implicit, și asumarea unor riscuri pe măsură. Provocate de turmele migratoare ale unui Răsărit sălbăticit de bolșevism și dornic, de ce nu, să vadă cu ochii lor nu minciuna propagandei... antiimperialiste, ci chiar incredibil de frumoasa realitate. Revenind la proiectul domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oarecum această intervenție: lectura îndelungă, constantă și (îmi place să cred) profesionistă a romanului ce se produce azi în lume. În care lume? O persistentă (și pînă la un punct îndreptățită) mefientă îmi blochează tot ce provine acum dintr-un răsărit al tuturor răvășirilor și alterărilor. Din vastul cîmp slav, doar marii ruși s-au plasat în definitivul top mondial. Abominabila revoluție roșie a distrus criminal tot ce-ar fi putut da încă imensa vocație narativă a locului. Situație similară ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
structurale, eradicabile, poate, ci, dramatic, pentru că o spun cu dureroasă pornire aici, în est (în sud-est) nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau: "aș vrea un năvod să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Mandelbaum, Maurice. The Anatomy of Historical Knowledge. Baltimore: John Hopkins UP, 1979. [1938] Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Bari: Laterza, 1998. [1980] Manolescu, Anca. Locul călătorului. Simbolistica spațiului în răsăritul creștin. București: Paideia, 2002. Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. Vol. I. București: Minerva, 1990. Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Marrou, Henri-Irénée. Patristică și umanism. București
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
muritorului care s-a dezis de planeta lui, decis să locuiască printre aștri. Le numeam încetișor în gând: Frumușica, Zâna Mare, Zâna Mică, Crăiasa, Madona... Într-un târziu, apare albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei noi zile. Luna cu întreg alaiul ei de stele pășește grăbită la culcare. Deșteptată ca dintr-un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se sting una câte una pe cerul senin, ducând cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Paginile ei sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă îngână șoaptele răsăritului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi, iar bucuria de a citi devine adevărată piramidă a inimii noastre. Mulțumesc autorului care a făcut cartea și, de aceea, îi dau răsplata înapoi, promițându-i că voi învăța. Monica Zaharia SCRISOARE CĂTRE ÎNVĂȚĂTOARE Au trecut
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
care existența mea n-ar avea sens și nici n-ar cugeta să existe.Tu și eu o inimă, un gând, o singură existență și astăzi, și mâine, mereu.... CAP. VI. LUMEA POVEȘTILOR PE TĂRÂMUL CELĂLALT Este încă întuneric. La răsărit se ivește srălucirea de vis a lunii, regina nopții. Natura întreagă este o liniște de rai , adormită. Nicăieri nu-i mai frumos decât acasă, în patul plin de jucării din pluș. Și nimic din lumea asta nu-i mai plăcut
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
experimente politice care au precedat-o, este speranța și entuziasmul nelimitat, optimismul atât de viguros că te poate răsturna. Aceasta țară este dedicată posibilităților, un loc unde Îmbunătățirea constantă este singura busolă, iar progresul este o certitudine la fel ca răsăritul zilnic al soarelui. Suntem un popor care a aruncat jugul tiraniei și a jurat să nu fie condus niciodată de elite arbitrare de orice fel. Ne ferim de moștenirea ereditară și distincțiile de clasă, am Îmbrățișat spiritul democratic și credem
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru a Înregistra măsurători mai precise. Ideea de a organiza timpul În unități standardizate: ore, minute și secunde ar fi părut stranie, chiar macabră, unui țăran iobag din epoca medievală. În aceea vreme, o zi era Împărțită În trei părți: răsărit, prânz și apus. Singurele semnale, spune Lawrence Wright, erau „clopotul pentru Însămânțat și recoltat care Îi chema la lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Este de asemenea adevărat, așa cum sugerează istoricul David Landess, de la universitatea Harvard, că orologiul a fost cel care a separat „evenimentele umane de natură”43. Timpul care a fost Întotdeauna măsurat În relație cu fenomenele naturale și fizice, apusul și răsăritul soarelui, iar schimbarea anotimpurilor a fost din acest moment funcția unui mecanism pur. Noul timp a substituit calitatea cu cantitatea, iar automatismul a Înlocuit pulsul ritmic al lumii naturale. Clasa burgheză În formare a negustorilor a Îmbrățișat orologiul mecanic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]