10,776 matches
-
comportamente ritualice. Știu că nu au mîinile murdare sau pline de microbi, știu că nu va lua foc casa dacă nu au scos din priză ceainicul electric. Deoarece își dau seama cît de irațional este acest comportament, multora le este rușine de acțiunile lor și fac tot posibilul să-și ascundă simptomele față de familie, prieteni și, din nefericire, chiar față de medici. Este extrem de important ca terapeutul să cunoască toate simptomele, indiferent cît de jenante sau rușinoase ar fi ele, deoarece aceasta
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
legate de depresie. Subliniem faptul că este important să discutați cu terapeutul despre aceste probleme, dacă vă confruntați cu ele; terapiile psihologice și/sau tratamentul medicamentos dau rezultate eficiente. Vinovăția Persoanele cu SSPT afirmă adesea că au sentimente de vinovăție, rușine și remușcare din cauză că ele au supraviețuit, pe cînd alții nu au reușit, sau legate de ceea ce au trebuit să facă pentru a supraviețui, de modul în care au reacționat ori s-au comportat după traumă. Adesea, este subiectul despre care
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
exemplu, mulți oameni încep să se simtă vulnerabili și nesiguri pe ei; încep să creadă că lumea a devenit un loc periculos și că ceilalți oameni sînt răi, nemiloși și profitori. Totodată, multe persoane manifestă sentimente de vinovăție și de rușine drept consecință a traumei. Este posibil ca ei să se considere răi sau nedemni pentru că s-au comportat într-un anumit fel în timpul incidentului sau ulterior acestuia; se socotesc vinovați pentru cele întîmplate; cred că sînt slabi sau incapabili pentru că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
e reprezentat de o minoritate absolută, silită să facă loc puternicei unde a slăbiciunilor, a instinctelor josnice, a trădărilor, a păcatelor de orice fel, incredibile, monstruoase. Și, nu vorbim despre istorie care, la rândul ei, nu pare altceva decât relatarea rușinii umane, a aroganței, a lucrurilor arbitrare, a delictelor, a ororilor. Se trece de la un război la altul, de la o crimă la alta, de la o asuprire la alta. Câte dintre presupusele măreții umane, care ni se prezintă cu mâinile curate, sunt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sărbătorile anului, în tradiții, în istorie, în aerul care se respiră. Dar pe atunci trebuia să se prezinte în numele unui Necunoscut, ieșit dintr-un ungher întunecat al pământului, Acela care s-a proclamat Dumnezeu și a sfârșit-o pe altarul rușinii. Puteai să te aștepți doar la un faliment. A simțit-o atât de profund Sfântul Ap. Paul, care vedea în crucea Nazarineanului «un scandal pentru iudei și o nebunie pentru păgâni». Și, mai mult decât atât, trebuia să ceară lumii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acea mască de progres care, sub pretextul unei false culturi, privează omul de orice demnitate, pentru a face din el un simplu instrument de cuceriri nedemne. Nouă ne aparține maiestatea unei Europe creștine, învățătoarea popoarelor despre civilizație; să lăsăm altora rușinea pentru dărâmarea supremației sale. Nouă ne aparține școala democrației, care își află expresiile sale mărețe în paginile orașelor-republici italiene și în acele instituții medievale civilizate, care au rămas și astăzi prezidiul multor state europene. Nouă ne aparține demnitatea muncii, care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce a văzut ceea ce nimeni altul nu a contemplat. Când ne vorbește despre Pătimire, Paul trăiește tragedia divinității care, împinsă de iubirea Sa infinită, îmbrățișează rușinea Golgotei pentru a-l putea salva pe trădătorul Său vulgar: «Pe Cel care nu a cunoscut păcatul El l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaștem îndreptățirea lui Dumnezeu în El» (2Cor 5,21). «Cristos ne-a răscumpărat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
castității sacerdotale. „«Și Cuvântul s-a făcut Trup» (In 1,14) - de pe tronurile regale, în tăcerea întregii creații, Cuvântul s-a coborât pe pământ și s-a făcut Trup. Așadar, ideea că trupul ar trebui să fie prin natură o rușine este absurdă, fiindcă Cuvântul l-a asumat și l-a îndumnezeit în Sine, dându-l ca preț și nutriment al purificării noastre. Pe acel trup preacurat a ridicat și a ispășit nelegiuirile noastre și este bine dacă ne unim acestui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
venise la Congresul din Berlin ca să cerșească independența. Independența o cucerise ea însăși dinaintea Griviței, la Plevna, la Smârdan, la Vidin, pentru această independență ea plătise cu viața a 10 000 ostași și cu Basarabia răpită. Iar marile puteri, pentru rușinea Europei și a veacului, mai impuneau României și drepturi pentru evrei, condițiune cu care numai independența ei erea recunoscută. Articolul 7 a fost revizuit, dar a rămas și ura împotriva evreilor. Altă mare chestiune la ordinea zilei: răscumpărarea căilor ferate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Madame Romanesco, si bien dans le Supplice d’une femme, une jeune première de grand talent, jouer le rôle trivial de sauteruisseau dans Noaptea furtunoasă?, et dans quel travesti, bon Dieu!“ Noaptea furtunoasă care, la 1883, erea privită ca o rușine și o trivialitate, astăzi este una din marile valori ale literaturii noastre dramatice! Consiliul comunal din București, este dizolvat cu raport motivat sub acuzațiunea malversațiunilor. Afacerea face zgomot, Camera numește chiar o comisie de anchetă parlamentară. Guvernul are acum o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Vâlcea, la o înghețată la cofetăria Rădulescu, sub otel High Life, otel Mano pe atunci. Eram nemâncat de 9 zile și grozav aș fi luat, în schimb, o cafea cu lapte. Însă, deși prieten intim cu Vlădescu, mi-a fost rușine și am mâncat înghețată pe stomacul gol. Când, după 15 zile, am dat de bani - 58 lei și 35 - a dat și Doicescu de cele două treimi din leafa lui. Și atunci ne-am repezit la un birt mai... scump
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
media notelor de la finele anului. În opt ani n-am avut nici o schimbare a acestui orar. Programul materiilor zilnice era întocmit pentru toată săptămîna și fixat de la început pentru tot anul școlar. Pentru fiecare materie era un profesor. Învățai de rușine, nu de frica notei. La sfîrșitul anului școlar, pe la Sf. Petru și Pavel, se afișau la ferestrele pavilionului portarului liste nominale cu rezultatele anului școlar, separat pentru fiecare clasă, pe trei coloane: promovați, corigenți, repetenți. Era ziua de fericire pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să-l vizitez la el acasă și să-i cunosc familia și copiii. Era acum primarul satului. Pe un perete din casa lui erau atîrnate la loc de frunte, diploma și crucea de război cu baretele Mărăști și Mărășești. Spre rușinea mea, eu o țineam într-un sertar. La Galați era acum întors și prietenul meu Dan Sărățeanu. Ne-am hotărît să pregătim împreună examenele de drept. Ne întruneam, în fiecare zi, după-amiaza, cînd la mine, cînd la el, și discutam
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
acuzația de trădător. Bun vorbitor, Adunarea începuse să-l asculte mai cu atenție. Aceasta l-a determinat pe părintele Lucaci să se ridice de la locul său și, indigat de atmosfera schimbată, să se îndrepte spre ieșire, strigînd că e o rușine a fi lăsat să vorbească un trădător. Marghiloman a știut să se folosească de acest incident pentru a-i răspunde că el n-a făcut trafic cu vagoane în timpul războiului. Cuvîntările de la tribuna Camerei nu erau deloc parlamentare și continuau
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii. Eram în biroul său din strada Polonă cu Inculeț și alți cîțiva prieteni, cînd am aflat că a primit să plece ca ambasador la Paris. Cu toții am fost contra, socotind actul ca o dezertare de la locul lui, din țară, de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Paris. Cu toții am fost contra, socotind actul ca o dezertare de la locul lui, din țară, de șef politic și am refuzat să participăm la "Frontul Renașterii". Am purtat și eu uniforme, și încă trei, dar de care nu-mi este rușine: uniforma de liceu, uniforma militară am fost căpitan de rezervă la artilerie și roba de avocat. Trimiterea lui Tătărăscu la Paris a fost o manevră a lui Călinescu, de care Tătărăscu nu și-a dat seama. Călinescu considera că Tătărăscu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
peste noapte. Regele a devenit șef de partid, partidul "unirii", abandonînd ultima picătură de demnitate și respect de sine, căci după constituție era "arbitru" și "iresponsabil". Prăpastia se deschidea, pe fiecare zi, mai vizibil la picioarele noastre, în dezastru și rușine, dacă ne amintim cu ce obrăznicie am fost tratați de vecinul sovietic care ne-a somat să părăsim Basarabia în 24 de ore -, și de tragicomedia cu Manoilescu și Valer Pop, la Viena, prin care se punea Brașovul în bătaia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ungurilor, prin dictatul de la Viena. Era această politică bună, cuminte? Neutralitatea, însă, salva de la moarte miile de tineri soldați români, căzuți pe imensitatea stepei rusești, într-un război care s-a terminat printr-o jalnică înfrîngere și scutea țara de rușinea de a întoarce armele împotriva aliatului de pînă ieri. Desigur, România tot sub jugul rusesc ajungea, fiindcă nenorocirea țării noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar fi fost alta. Intrarea României în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pînă acum. O Ioana [...], cunoscută la Sighet, a venit în munții mei. Patru zile. N-am s-o uit. Parcă mi-ar fi reamintit că sînt un om viu. Fericit sînt numai cînd scriu ceva de care nu mi-e rușine. În rest sînt doar stele de hîrtie, mie nu-mi spun nimic nici stelele de pe cer. Vara e oricum caldă, asta e deja o bucurie, o promisiune. De atunci nu mai știu cine sînt. Stau în camera aceasta plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Neamț-Tg. Neamț pentru trei zile. Ieșirile de acest gen îmi sînt tot mai necesare. M-am trezit într-o dimineață cu sentimentul că mă gîndesc mai mult la femei decît la scris. Mi-a fost ciudă și mi-a fost rușine de mine. Pe acest fond, m-am dus să văd un film cu Alexei Batalov la P. Neamț. Sper să nu am probleme cu o puștoaică, acea Maria. Asta mi-ar mai lipsi acum! În Familia, nr. 4, Radu Călin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mă bucuram nespus văzându-le albe ca omătul, că se usucă așa de iute și le pot ghilii de multe ori. De scăldat, parcă mi-a cam trecut pofta... Nu știam ce să cred despre fantome. Cu tata mi-era rușine să discut, până într-o zi când nu mai puteam de frică și-am părăsit prundul în goană. Ca din senin s-a iscat o furtună de rupea crengi din luncă și frunzele zdrențuite zburau rotindu-se în vârtejuri. Ziceai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Isopescu. Ce faci, ai rătăcit ogorul, sau te-ai înțeles cu domnul primar să-i faci un hatâr? Vai, păcatele mele, doamnă Mărioara! Ia, am greșit și te rog să nu-i spui nimic lui Silvestru că aș muri de rușine. Bine, bine. Acum ia încarcă ce-ai descărcat și hai la Șvarac că acolo trebuia să fii! Numaidecât, fac precum zici! Îndemnându-și caii s-a întors din drum și-a luat-o spre ogor. Mama a venit acasă într-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
coaptă pe plită te lua de nas. Nu plecam până nu-mi dădea și mie o hrincă bună. Doamne cu bună mai era! Bineînțeles că n-o puteam mânca pe toată... dar nici înapoi n-o dam, căci mi-era rușine. O ascundeam sub bundiță și-o luam acasă. Țin minte, că, odată mama a văzut o bucată de pâine coaptă pe bufet și m-a luat la rost: De unde ai adus pâinea? Nu-i a mea! Mințeam eu cu ochii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
coaptă pe bufet și m-a luat la rost: De unde ai adus pâinea? Nu-i a mea! Mințeam eu cu ochii în pământ. Ba să-mi spui adevărul! De la Maria lui Iliuță. Ție nu ți-e la obraz oleacă de rușine să mănânci pe la alte case? Vor crede că n-ai ce mânca acasă... Eu râdeam și ieșeam numaidecât pe ușă afară. Mama cocea pâine de seară. Cuptorul era mare, de vreo 7-8 pâini. Punea aluatul la crescut în coșărcuțe, apoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-o în ogradă, lăsând tot ce avea în mână. În sân avea ascunse alte mărunțiri, fără prea mare însemnătate. S-a rugat plângând să nu spună nimănui cele întâmplate. După masă, mama i-a povestit cumătrului Tărâță cele întâmplate. De rușine, omul a început să lăcrimeze, iar mama sa, Verona, continua să-i ia partea, motivând c-a fost doar o joacă, o glumă. Nu trebuie luată în serios. A pedepsit-o pe Doca tatăl său, că n-a mai trecut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]