11,090 matches
-
Din nefericire, acest corp s-a dovedit din ce în ce mai ineficient în fața infanteriei dotate cu arme de foc. Ienicerii echipați cu noile arme au devenit astfel baza forței de luptă otomane. Trupele acestea trebuiau totuși să fie plătite, iar armele lor erau scumpe. Trebuiau achitate sume tot mai mari într-o perioadă în care imperiul nu se mai extindea rapid, cînd nu mai erau disponibile noi surse de pradă, iar prețurile creșteau continuu. Dificultățile economice ale guvernului central s-au reflectat direct asupra
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu bani împrumutați. Odată ajuns la putere, norocosul candidat trebuia să se asigure de obținerea unui profit cît mai substanțial. El vindea slujbele inferioare și recurgea fără nici un scrupul la măsuri de extorcare fățișă. Postul de domnitor român era deci scump și în același timp periculos. Așa cum am văzut, Poarta avea o înclinație pentru executarea pe nepusă masă a celor a căror politică nu era pe placul ei sau nu dădea rezultatele scontate. Se pune deci întrebarea de ce se războiau atît
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de exemplu, și-au deschis porțile. Aceleași probleme trebuiau rezolvate aici, ca și în statele balcanice: exista o lipsă de cărți, de echipament și de profesori competenți. Reforma armatei continua să constituie obiectivul esențial. Înfrîngerea de la Konya fusese o lecție scump plătită. S-a apelat din nou la consilieri străini, de data aceasta în primul rînd la cei prusaci. Poarta a preferat firește să se bizuie pe ajutorul unui stat care se bucura de o înaltă reputație în domeniul realizărilor militare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și à propos-ul lui imperturbabile, barbișonul lui second-empire - cu alura, pe proporțiile noastre, a unui om din Renaștere, cu care a și in trat În legendă. A murit fulgerat de o apoplexie când a aflat la telefon că cel mai scump mignon din jurul lui Îl părăsise. Am Întâlnit-o deunăzi pe „Mica“, prietena de odinioară a scriitorilor de la Terasa Oteteleșeanu, fată bună, tunsă băiețește și cu aluri băiețești, ajunsă nevasta lui Bogdan-Pitești, iar astăzi „tovarășa Bogdan“, soră la serviciul deparazitări din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inte ligentă, sensibilă la cuvintele tale, pofticioasă și cu stomacul bun. Pentru asta, nu-s chiar de lipsă decorurile ief tine, dar cos tând multe parale. Femeile de rând sau moftu roase se răsfață În plină lume la o masă scumpă, Într-o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
evada din noi, lăsând ca trupul să trăiască mai departe, de capul lui. Ceea ce ar fi cazul acestor femei, cărora li se mai spune „pierdute“, cum și al atâtor altele care mi-au stat aproape și [au fost] atât de scumpe odinioară inimii mele, dar care s-au Întors, cu vremea, la aspra și sălba teca lor condiție ancestrală, cea a junglei din care le scosesem. Eu Însumi stau cât pe-aci să mă Întorc la automatismul meu animal, spre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastră de acum cincizeci de ani, de-a zmeul și de-a arșicele; jocuri uitate sau delăsate astăzi de băieții noștri, care fac sport citind gazeta respectivă și dându-și numai cu părerea, sau ținând, În tribu nele cu jocuri scump plătite, la jocul câtorva profe sioniști dresați și aleși pe sprânceană. „Zmeul“ se chema „turcaleț“ atunci când era improvizat numai din hârtie și Într-un singur tip [de dimensiuni] și mânuit numai de cei mai mărunți dintre noi; iar zmeul adevărat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi, cu cor delele lor lungi și Îm pletite, tot din piele de oaie, pe după gâtul rumânului cu grija la creițarii lui scumpi, ținuți astfel la brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceeași stăruință să venim aci cu conferințe, dorință care Însuflețește și pe cei din Brașov, după spusa lui M-me Soreanu, cu care a fost ca să mă-ntâlnesc tot prin Măinescu, așa că se găsesc și aici covrigi pe stradă, cum vezi... Scumpul meu Beldișor, Tot scriu la scrisoarea asta care parcă nu trebue să se mai sfârșească. Mi-a scăpat din mână firul povestirii, căci n am mai avut răgaz să-ți Însemn nimic. În sfârșit, o scrisoare a ta! Te văd
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coș, dar nu ne duceam la casă, îi haleam acolo-n magazin, beam și bere, pe urmă ne duceam la raionu de femei și de-ai dracu ne ștergeam pe mâini, de grăsime, pe rochiile de damă, alea mișto și scumpe. O duceam de milioane, ce mai, rai. Unii furau, alții cerșeau prin metrou sau pe la biserici, rai, nenică. Păcat că ne-au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în chicioare, n-am nici cu ce mă încălța, n-am pensie, n-am nimica... Intrați, așa cum puteți, așa-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
apoi găurile prin pereți făcute de șobolani: „Guzgani sunt în casă și nu mai este moșneagul la casa mea, dar nici băietul n-o mai vinit, îl aștept să vie. Nu știu când o să mai vie, floarea mamei, băietul mamei! Scumpul mamei, chinuitul mamei, pe al șaptelea an ai pășit, ba nu, pe al șasălea, dragul mamei! Ce-ai făcut ? Vină acasă să mă vezi măcar pe mine, dacă n-ai văzut și nu ți-au dat drumul păgânii să vii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
drumul păgânii să vii să-l înmormântezi pe tatăl tău! Unde-ai fost, unde te-au dus, te-au luat din Hlinaia și te-au dus în Tiraspol, puiul mamei, chinuitul mamei ! Osânditul mamei, floarea mamei, floarea mamei! Băietul mamei, scumpul mamei! Cât am să mai mă uit la fotografii? Tinerelul mamei, ți-ai pierdut tinerețea în Transnistria, numai cu capul în radio stau!...” Măicuța Natalia plângea în hohote, iar aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea parcă din toată ființa sa, un plâns al nedreptății ce se face întregului neam românesc: “...floarea mamei, băietul mamei, scumpul mamei, de ce nu ai venit!... Dacă mai vreți, mai veniți. Să veniți să mă luați să mă duceți la mănăstire, la Daniel. La Daniel la Iași, la mitropolie. Mai vreau o dată să mă duc să mai plătesc, că iată am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți bani decât al doilea spital. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
forma tabletelor, le construiesc legende populare, locale, după preț: „Io cumpăr din alelante de triejdă mii - zice moșul, ca și cum toată lumea a auzit de virtuțile hapurilor de treizeci de mii de lei cutia -, că mă păcălii și luai o vreme mai scumpe. Știți de care, nemțești sau ungurești, dracu’ știe! Dai o sută de mii și nu te faci bine“. Farmacistele se uită una la alta, caută în rafturi, îi aduc moșului o cutiuță, însă el e nemulțumit. „Alea de triejdă mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ai făcut vacă, și proastă, și grasă“, urlă plină de transpirație și cu ochii în lacrimi femeia. „Am și eu demnitatea mea. Sunt mama copiilor tăi, animalule!“ „Dar e de bine“, spune profund afectat deputatul. „Ce, puișorul tatii mic și scump, te-aș fi făcut eu vacă și proastă dacă nu era de bine?!“ Lupta cu viața Când eram copil, o prietenă de-a mamei cu un piept uriaș mi-a spus că, în curând, voi lua viața în piept. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai bun era și tot ce aveam mai prost: o cămașă cu mâneci scurte și perechea de pantaloni de doc cu care mergeam la cursuri, la cantină și la fotbal. Cel mai ieftin bilet la Operă costa cât cel mai scump la cinematograf și mă surghiunea în ultimele rânduri, sus, la balconul doi, unde nu se auzeau decât corul, iar orchestra doar când intrau tobele. Soliștii se mișcau ca niște gândaci și, dacă n-aș fi avut impertinența să cobor la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu eram antrenat sufletește să ies din casă târând cu mine o avere. În 1990, românul din mine era relaxat, hoinărea liber și-și deschidea mintea la nou purtând un Rollex de cinci dolari, de dat la tot poporul. Unul scump ar fi mutat timpul din loc. Or, tot ce vroiam eu atunci era să opresc timpul. Zilele trecute am văzut într-o revistă reclama la un ceas de 40 000 de EURO. Ce făcea, dar și ce nu făcea minunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lor, iar Vasile B. l-a corectat, în sensul că nu chiar toți, deoarece banii săi rămâneau din ziua de leafă în mâna nevesti-sii, ci de la o remarcă banală, privind evreul care vindea în cătun blugi de două ori mai scumpi ca la Mall. „E o pâine de mâncat la tine, la proștii tăi, în fundătura aia de Tăbârcani“, a zis Vasile B. „Ce-ar fi să mă fac negustor?“ Să nu te legi de ai mei că fac moarte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
păstrat-o străbunii în timpul barbariei, chiar cu răpunerea vieții a fost totdeauna și este adevărata limbă a acestei țări și nici un drept nu s-ar afla în putere s-o desființeze. Biserica țării noastre, este biserica ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletului nostru”. În încheiere la fel ca și Ienăchiță Văcărescu care își îndemna urmașii să contribuie la sporirea tezaurului limbii moderne, Doxachi Hurmuzaki spunea: “să vă nevoiți cu toată virtutea, nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba patriei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
Alecsandri. La deschiderea primei stagiuni Alexandru Hurmuzaki declara: „Cu acest chip ne desprindem a fi mai mult împreună, între noi, a împărtăși aceleași mulțămiri, după cum avem poate și aceleași dureri, a împărți aceleași cugetări și îndatoriri, aceleași simpatii sânte și scumpe ...” Trupa Tardini Vlădicescu și-a început spectacolele în ziua de 1/13 martie 1864. În această stagiune, care a durat până la 15/27 mai s-au dat 27 de reprezentații. Stagiunea a doua a acestei trupe a început în toamna
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se ieftinea pe măsură ce Înaintam spre nord - și am continuat coborîm. Alberto nu-și ascundea deloc epuizarea și, cu toate că eram și eu la fel de obosit, Încercam să n-o arăt. Astfel că, atunci cînd am dat peste un popas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o propagandă politică abilă l-a pus la dispoziția celor care trăiesc la vest de Anzi. În nord, muncitorii din minele de cupru, de nitrați, de aur și de pucioasă sînt mai bine plătiți, dar și viața e mult mai scumpă și, În general, le lipsesc multe produse de larg consum, iar vremea pe munte e dificilă. Ceea ce-mi amintește de ridicarea din umeri plină de Înțelesuri cu care un manager din Chuquicamata a răspuns la Întrebările mele legate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a nu ne supune și pentru a merge să mîncăm la spital, dar, În orice caz, era mult mai convenabil așa, deoarece acum puteam „face uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]