10,783 matches
-
și să ironizăm păcate umane vechi de când lumea. Deși satira are de obicei o tentă critică pronunțată, atmosfera lucrărilor rămâne una prietenoasă, de caldă înțelegere umană. Hazul va fi rezultatul unei construcții, a unei combinări a elementelor componente care să stârnească râsul ca descărcare spirituală ,ca atitudine de viață, ca doctorie.” Asist.univ.drd. Anca Popescu Ratiu consultant de specialitate Centrul Județean pt.Conservarea și Promovarea Culturi Tradiționale Bihor Gustav Ioan Hlinka Începutul unei vieți artistice „Pasiunea pentru lectură mi-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de ședință a Centrului de Creație unde s-a ținut colocviul referitor la Arta Naivă. Întâlnirea cu alți colegi care veniseră mai târziu sau cu care nu ne întâlnisem pe la Hotel, a prelungit puțin ședința datorită unui val de comunicare stârnit de întâlnirea dintre noi, salutări, îmbrățișări și pupături între colege în preajma unor zâmbete ce arătau de departe bucuria revederii dintre noi. Discuțiile au trecut imediat, care mai importante, care mai puțin importante, după care ne-am îndreptat cu toții spre restaurantul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
literaturii și literatură comparată în 1995. Din 1996 până în 2008 este redactor la revista Dilema (devenită apoi Dilema ve che). În 1997 coordonează, tot la Dilema, un dosar care pune în discuție mitologiile create în jurul lui Mihai Eminescu. Acest număr stârnește numeroase reacții în presă, determinând chiar o luare de poziție în Parla mentul României, iar Cezar Paul-Bădescu este amenințat cu „plutonul de execuție“ în publicațiile extremiste. În 1999 coordonează la Editura Paralela 45 o antologie cu titlul Cazul Eminescu, demers
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
halbele de bere. (2009) Cotcodăceala politică Când am avut la un moment dat ocazia să stau mai mult în străinătate, am realizat cât de neînsemnate și de penibile sunt zgândărelile politice care însuflețesc presa dâmbovițeană. Privite de departe, toate dezbaterile stârnite de nu știu ce replică aruncată de vreun politician român - despre ce a mai zis Băsescu, despre ce ia mai răspuns Tăriceanu - își dovedeau ridicolul. Am încetat să urmăresc presa din țară, iar când mam întors la București, după un an, am
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat cuvîntul destin. Sa surîd? Știu prea bine că acesta e un subterfugiu vulnerabil. Și dacă pe zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumină pe care se proiectează caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eu, care fără voia mea am devenit cea mai temută dintre fiare... A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce se Întîmplă. În ochii celor pietrificați e o spaimă pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate stîrni. Pentru că nu șerpii din părul meu, știu sigur, nu șerpii Îi Îngrozesc, ci ochii mei În care se cască o singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele și Îi Împietrește. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o În cale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
împotrivi în toate felurile, nu-l putu face să-și schimbe părerea. După aceea, maurul plecă atât de repede încât Pelerinul îi pierdu urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște interioară care-i stârni nemulțumire în suflet, deoarece i se părea că nu-și făcuse datoria. Fu cuprins de mânie împotriva maurului, părându-i-se că greșise lăsând un maur să zică astfel de lucruri despre Stăpâna noastră și că trebuia să facă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mare caznă trupească pe care o cunoscuse până atunci; dar în cele din urmă ieși la liman. Când să intre în Bologna, trebuind să treacă o punte de lemn, căzu, iar când se ridică ud tot și plin de nămol, stârni râsul celor de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de mai multe ori primind și priceperi spirituale, într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Tatăl, astfel încât simțeam în mine că dorea să mi se împărtășească în diferite feluri; într-atât încât, împodobind altarul, cu simțire, spuneam: „Unde vrei să mă duci, Doamne?”, și am repetat aceasta de multe ori, crescând în mine evlavia și stârnind lacrimile. Apoi, la rugăciunea de la înveșmântare, mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte etc. pe calea mea, fiind deasupra mea oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice, undeva între locul Ei din înalt și litera cuvintelor, și astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Eu însă vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc”1). 279. DESPRE CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-i spun) de ceremonii - s-a bâlbâit nonstop, apariția „uriașeiș Marina Hands la brațul micuțului regizor chinez care a fost președintele juriului de scurtmetraje (nu mă puneți să-i caut numele exact, sunt convins că nu vă interesează !) a stârnit o hilaritate de nestăvilit, șuvița ca un semn de întrebare din creștetul capului lui Fatih Akin la fel, Julian Schnabel (premiul de regie) a ținut să se întindă până la cele 15 minute de celebritate, așa că a tot tras (penibil !) de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
explicită cu toți cei care s-au grăbit să pună etichete ferme și paradoxale pe acest film (Film pro sau contra avort), uneori înainte de a-l vedea (sau nevăzându-l deloc !), și un mod poate brutal și reductiv de a stârni spectatorul să vadă dincolo de subiect. Mă temeam atunci că se va întâmpla ceea ce chiar s-a întâmplat : 4, 3, 2 a fost vândut din gură-n gură drept filmul cu avortul. în ceea ce mă privește, problematica din 4, 3, 2
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
imaginat o parabolă identitară care deși nu pare, California... fiind la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită din te miri ce, pentru că vine pe fondul unor frustrări acumulate în timp. Iar motorul ei, un individ pe nume Doiaru (Răzvan Vasilescu, impecabil ca întotdeauna), este totodată și singurul care, într-o Românie tot mai uniformizată, cu metehne și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
m, apoi pe un teren în aer liber pe o distanță de 40 m. Zboruri de acest fel au fost efectuate de Alphonse Pénaud (1871) și Victor Tatin (1879), care au construit mici aparate de zburat la Paris, ce au stârnit un mare interes în fața unui numeros public. Italianul Enrico Forlanini a reușit în 1877, să ridice în aer la înălțimea de aproape 15 m un aeromodel elicopter propulsat de două elicit suprapuse antrenate de un motoraș cu abur [11]. Un
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea și mata, tata! c’est dommage!” (p. 24
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
blondă, ucigîndu-mă cu permanentul ei surîs ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoa-ce, lasă-mă și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs și o privire clară, deschisă. Cum adică?! se miră capul blond, buclat, asigurîndu-mă din surîsul privirii că a înțeles perfect întrebarea mea. Orașul e foarte frumos. Păcat să nu-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țin pumnii. Mai bine mi i-ai împrumuta, să am patru pumni, la o adică, rîde Graur cu același gest de dezvelire a întregii danturi. Păcat că n-ai trecut pe la noi prin birou să vezi, schimbă el vorba, ai stîrnit o adevărată furie: nu se discută decît de tensiuni de zonă și ecuații de curgere la filamentele de douăzeci. Zău?! mă bucur eu. Merg puțin prin secție și mă întorc la voi. Salut. Apropo, mă întorc eu spre el, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la televizor, pe care le văzuse, și am căzut de acord să ne întîlnim în stația de la Universitate, la ora cinci, după-amiază. "Totuși, de ce să-i plătesc polițe?! m-am întrebat, văzînd-o cum coboară din troleibuz, cu părul ei vaporos stîrnind fiori în jur, și-acum, ca și-n urmă cu zece ani, în timp ce vîntul serii, obraznic, îi necăjea poalele pardesiului. Oare nu tocmai comportarea ei a răscolit corzile sufletului meu, făcîndu-le să-și găsească tonalitatea proprie?!" A fost o revedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rost mai are să mă zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd o nouă scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite. Pot trage oare o linie și să fac totalul? Da... Voi obține o sumă de amintiri frumoase... Dar dacă "frumusețea" a fost de fapt minciună?! Atunci, se anulează totul. Nu, n-am dreptul să anulez un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]