9,812 matches
-
vedem ce-avem aici, i-am spus. Mi-a dat banii și m-am dus cu ei la timonă, lîngă Eddy, ca să-i văd la lumina becului. I-am cercetat atent. Îmi păreau În regulă, așa că am stins lumina. Eddy tremura. — Toarnă-ți tu de băut, i-am spus. L-am urmărit cum se-ntinde după sticlă și o dă peste cap. M-am dus Înapoi la pupă. — E-n regulă. SĂ urce cei șase. Domnul Sing și cubanezul care vîslea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Willie-i de treabă. O să zică-n oraș că sîntem aici. Și pescarii Ăia n-o să ne facă probleme. Ce le pasă lor de noi? Îl apucase tremuratul, așa că se așeză pe scaunul de la timonă, strîngîndu-și brațul drept Între coapse. Îi tremurau genunchii și, odată cu tremuratul, simțea cum i se freacă unu de altul oasele din partea de sus a brațului. Își desfăcu genunchii, scoase brațul și-l lăsĂ să atîrne. Așa stătea, cu brațul atîrnînd pe lîngă el, cînd se-ntoarse barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece ani la Chicote. — No hay derecho, Îi spuse demn. Dar oamenii continuau să rîdĂ și, fărĂ să observe că muzica Încetase, bărbatul Îl mai stropi o dată pe ceafă. Chelnerul se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
camerelor sau ale ochelarior ofițerilor și, dacă voiai să fii o țintă vie, n-aveai nimic altceva de făcut decît să-ți porți ochelarii de vedere fărĂ să-i umbrești cum trebuie. Știau să tragă și m-au făcut să tremur În pantaloni toată ziua. După-amiază ne-am mutat sus, În casa aia. Era un loc bun pentru filmat și am făcut un fel de acoperitoare pentru lentilă din niște perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la masa asta din mijlocul Încăperii și mă uitam la el În timp ce Își ridica paharul la gură. MÎinile Îi erau unsuroase și Încheieturile degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu aceeași intonație haioasă. Apoi mă Întrebă serios: — Ai fost și tu acolo? — O să facem un film din asta. — Ai filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
paharul la gură. MÎinile Îi erau unsuroase și Încheieturile degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu aceeași intonație haioasă. Apoi mă Întrebă serios: — Ai fost și tu acolo? — O să facem un film din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Începe să vorbească. Toți Îl ascultau cu interes. — Ce zici de micuțu’ Ăla? mă-ntreabă Al. — Nu știu ce să zic. — Nici eu. Da’ chiar că avea ofensiva asta-n buzunar. Luă o gură și-mi arătĂ mîinile. — Vezi? Nu-mi mai tremură. Și nu-s vreun bețiv. Niciodată nu beau Înainte de un atac. Cum a fost azi? PĂi ai văzut și tu. Cum părea să fie? — Groaznic. — Așa a și fost. Chiar Ăsta-i cuvîntu’ cel mai potrivit. A fost groaznic. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
motive. E o chestie tipic cubaneză. Da’ mai demult ne lăsau măcar ceva de mîncare. Tu ce mai faci, Maria? În Întuneric, ea-l sărută apăsat pe gură. Îi simți buzele pline apăsate pe ale lui și trupul care Îi tremura lipit de al său; apoi șalele Îi fură Înjunghiate de o durere surdă. — Aaauu! Ai grijă. — Ce e? — Spatele. — Ce-i cu spatele? Ești rănit? — O, dac-ai vedea. — Pot să mă uit acum? — Nu, după. Trebuie să mîncăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
grijă de ea În ce fel voi putea. Dacă mă gîndesc numai la ea, totul o să fie În regulă.“ — N-o să mai zic Întruna „știi“, Îi spuse. SĂ-ncepem cu asta. Ea clătină din cap și el o simți cum tremură. — Zi cît vrei, Îi spuse și-l sărută. — Nu plînge, te rog, comoara mea. — Nu vreau să dormi cu vreo pernă nenorocită. — N-o să fac asta. Nu cu orice nenorocită de pernă. „Încetează“, Își spuse. „Încetează imediat.“ — Uite, tu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luna, simțind părul lui Kibo ridicîndu-i-se sub palmă cînd Îl mîngîia ca să-l facă să tacă, și amîndoi ascultau și priveau În jur, În timp ce luna se ridica, lungindu-le umbrele. Acum Își pusese brațul pe după gîtul cîinelui și-l simțea tremurînd. Toate sunetele nopții Încetaseră. Nu auziră elefantul, iar David nu-l văzu pînĂ În momentul În care cîinele Își Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi umbra elefantului Îi acoperi și animalul trecu pe lîngă ei fărĂ nici un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un fel de guițat ascuțit și o izbitură, apoi carabina de 303, după care, de două ori, 450-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cearșafurile sînt, mă rog. Roger o Îmbrățișă și o sărută. — Stinge lumina, te rog. Roger Își Întinse mîna și stinse becul. O sărută În Întuneric, frecîndu-și buzele de ale ei, simțindu-le pline fărĂ să le deschidă, simțind-o cum tremură În timp ce o ținea În brațe. O strînse tare și ea-și lăsĂ capul pe spate, ascultă marea și simți răcoarea vîntului care intra pe fereastră. Îi simți părul mătĂsos desfăcut pe brațul său și trupurile lor erau puternice și Încordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luceafărul de ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fericită excepție. Dacă beau douătrei sticle de vin, încep să văd chiar dublu!“ (Mircea Angelescu) “Va trebui să scoatem măseaua, spune stomatologul. Pacientul se cutremură. Medicul îi toarnă un păhărel de vin, ca să-l îmbărbăteze. Pacientul bea, însă continuă să tremure. Îi mai toarnă un păhărel, încă unul, apoi observând că pacientul s-a potolit, medicul îl întreabă: Ei cum stăm, acum avem curaj? Ba bine că nu, răspunde pacientul. Să îndrăznească cineva să se atingă de măseaua mea!...” (P. Caranfil
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-a spart. Cu toate acestea nu înțeleg. Pe aici n-a fost un vin negru de ani de zile... Vin negru n-a fost, dar asfaltul era proaspăt turnat!” (V.D. Popa) “Medicul, examinând un pacient, observă că acestuia îi tremură mâinile foarte tare. Fără îndoială, beți mult, nu-i așa? Nu chiar atât de mult, fiindcă până duc paharul la gură, aproape jumătate din conținut se varsă”. “Nu aveți voie să consumați nici un gram de vin. Acum un an v-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum te cheamă, fata badii?” Ea, simțind că nu mai are aer, a răspuns: „Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aceea, învăluind-o cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu spui asta, fato! Să nu spui asta!” Tremurând ca varga, hangița a întrebat: „Da’, da’ dacă se... se trezește barbatu’?” „Nu se trezește. Sigur nu se trezește. Uite aici. Ia șâpu aista și înainte a vă a eza la masă îi pui câteva chicături în ulcica cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cum să-ți spun eu? Am un fel de sete de nici nu pot vorbi. Așa spune, Pâcule! Numai că nu sunt eu cel cu turnatul vinului. Mitruță, ia drege tu ulcelele mesenilor, că ești mai tânăr și nu-ți tremură mâna... Au băut fiecare după setea pe care o simțea. Pâcu a sorbit prelung din ulcea, a așezat-o apoi pe masă, însoțind gestul cu un icnet de plăcere și mulțămire. Si-a șters mustățile stufoase cu dosul palmei, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe scaun de parcă l-ar fi ars cu fierul roșu. Ușa s-o deschis încet și în fața lui o apărut - Doamne, iartă-mă - o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul meu că mi-o trecut prin cap să mă cobor, că, cine mai știe?...Cădeam din gura podului și mai dădeam foc casei... Iți rupeai gâtul,Pâcule. Asta pățeai - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat, făcând-o pe nevinovatul: Unde am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins, cu gând să urc în pod...” Stai! Unde te duci fără pușcă, omule? Dacă sare la tine?” „Păi nu spuneai tu să nu trag
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi mare, da’ ziua se face așa ca aista.” îmi ziceam eu, abia ținându mă pe picioare. Nu știam cum să ajung mai repede la gura podului și să cobor. Parcă spuneai la început că erai mare vânător și acum tremurai în fața unei gângănii mititele? Halal vânător! l-a luat la rost moș Dumitru. Ii ușor să vorbești așa, dar să te văd ce faci când îl ai în față pe ducă-se pe pustii... Am uitat să vă spun că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uitat să vă spun că nu era singur...Erau vreo trei... „Mama, tata și feciorul” - am gândit eu. Toți se legănau și mă sfredeleau cu ochii cât bobul de mei...Ei, ce zici, Dumitre? Ai fi sta așa fără să tremuri? Ba puneam chiar mâna pe ei! s-a vitejit moș Dumitru. Odată cu aceste cuvinte ale lui moș Dumitru, în rândul cărăușilor s-a auzit un murmur de groază... Cum să pui mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]