9,893 matches
-
materiale au fost donate Muzeului din Mediaș. În timpul amenajării construcțiilor pentru ștrand au fost identificate un șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
Dealul Cetate au fost localizate vestigii romane și resturile unui mormânt din secolul al IV-lea e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei așezări s-au descoperit fragmente ceramice din secolele al XI-lea - al XII-lea - semne evidente ale vetrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuității populației pe aceste meleaguri din timpuri străvechi până în zilele noastre. Centrul așezării s-a mutat dintr-o parte în alta datorită în parte intervenției procesului de migrație a popoarelor, proces
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era o arteră principală din estul Transilvaniei. Pe locul bisericii evanghelice actuale în secolul al XV-lea s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era un mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară „Poarta Mică”. Amenajarea căilor de comunicație atât șosele cât și căi ferate
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
o mică biserică din lemn și actualul cimitir. În anul 1901 se construiește actuala biserică ortodoxă. Pe locul bisericii evanghelice actuale, în secolul XV s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară Poarta Mică. Amenajarea căilor de comunicație - atât șosele cât și căi ferate - determină
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
km de București. Localitatea nu este racordată la sistemul național de cale ferată, situație care a creat dificultăți evoluției economice. Stația de cale ferată cea mai apropiată se află la o distanță de 11 km, gara Cacica, pe linia Suceava - Vatra Dornei. Orașul este traversat de șoseaua națională DN 2E (DJ 209) Păltinoasa - Cacica - Solca - Marginea, șosea ce leagă Gura Humorului de Rădăuți și Vicovu de Sus. Înainte de ieșirea din Solca către Marginea, din DN 2E se desprinde șoseaua națională DN
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și rece, determinând ca verile să fie călduroase și iernile nu foarte aspre, în văile dealurilor creându-se acumulări de aer rece, iar pe creștetul dealurilor acumulări de aer mai cald. Temperatura medie anuală este de 9,8 °C în vatra depresiunii, de 7-8 °C în Munții Codru-Moma și de 2-7 °C în Munții Biharia. Temperatura medie lunară cea mai scăzută se înregistrează în luna ianuarie (-1,3 °C), iar cea mai ridicată este caracteristică lunii iulie (19,4 °C). Clima
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
coordonator pentru școlile cu clasele I - IV din: Câmp, Vărzarii de Jos și pentru Grădinița cu Program Prelungit și Grădinița cu Program Normal din Vașcău. În progrmaul Casei de Cultură a orașului Vașcău au loc anual manifestări grupate sub titlul „Vetre Folclorice” la care participă formațiuni artistice atât din orașul Vașcău, cât și din localitățile învecinate. De asemenea, Casa de Cultură organizează și găzduiește programe artistice cu ocazia „zilei orașului” la care sunt invitați atât artisți din localitate, cât și trupe
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
marmură de Câmp și Colești, în mai multe culori, de o mare frumusețe. Primele știri mai amănunțite despre existența și activitatea Bisericii Ortodoxe Românești din Vașcău le avem din anul 1716, an în care biserica aceasta deservea și Bărăștii (pe vatra de astăzi a localității Vașcău erau 3 localități separate: Vașcău, Bărăști și Boiu). La biserica ortodoxă din Vașcău, credincioșii celor trei localități se așezau după poziția localității fiecăruia față de locul unde era biserica. Cei din Vașcău se așezau, în biserică
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
De aici se trage și numele izvorului, izvor a cărui ape care pleacă din locul numit și Bouriște, iar la Vașcău i s-a dat numele de Izvorul Boiu. Numele acestui izvor a dat și numele unei localități străvechi de pe vatra de azi a Vașcăului, care figura în documentele din anul 1600 cu numele de satul Boiu și care ulterior s-a contopit cu localitatea Vașcău. Tot de la numele acetui izvor se trage și denumirea unei străzi din oraș, situată foarte
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de brădiș. În lacuri sunt răspândiți carasul și carpul. Primii oameni pe teritoriul localității au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare. Prima atestarea certă
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
au titlul onorific "model", din localitățile raionului au participat la diferite festivaluri, concursuri, atât republicane, cât și internaționale. Colectivele de dansuri populare din s. Larga și formația "Izvoraș" din satul Colicăuți au devenit laureate ale ediției a 32-a "La vatra horelor". Ansamblul vocal-instrumental "Amor" din satul Drepcăuți a devenit laureat al festivalului-concurs "Armoniile toamnei". Recent, colectivul de dansuri populare "Marincuța" din s. Larga a participat la festivalul internațional coreografic "Vesennie arabeski" care s-a desfășurat în regiunea Lugansk din Ucraina
Raionul Briceni () [Corola-website/Science/297493_a_298822]
-
Din centrul Bicazului, drumul șerpuiește pe serpentinele care urcă pe coronamentul barajului, pentru a se angaja ulterior pe marginea stîngă a lacului. După ce revine le malul drept - trecând peste viaductul de la Poiana Largului, se intersectează cu DN17B care vine de La Vatra Dornei. De aici se îndreaptă mai întâi spre sud, apoi pe valea Bistricioarei spre Pasul Creanga. Deoarece în zona Munților Stânișoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanților - prăbușiri, eroziune torențială și mai ales alunecări de teren, întreținerea și
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
Iorga iau, în cele din urmă, apărarea poetului. Este impresionantă, de asemenea, o apreciere a lui P.P. Negulescu într-o scrisoare din Berlin adresată lui Titu Maiorescu: În anul 1894 editează în colaborare cu I.L. Caragiale și I. Slavici, revista "Vatra". În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, și, în același an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru. Pe la sfârșitul lunii martie 1896, după ce poetul trăise bucuria consacrării și, în același timp, amarul unor
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
iese de sub tipar volumul "Fire de tort". Se tipărește în traducerea lui Coșbuc "Eneida" de Vergiliu. Colaborează la " Povestea vorbei" și la "Literatură și artă română" (București). În 1897, traducerea "Eneidei" lui Vergiliu primește premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române. După dispariția "Vetrei", Coșbuc preia conducerea revistei " Foaia interesantă"; va conduce, împreună cu Vlahuță, revista "Semănătorul" (2 decembrie 1901 - decembrie 1902), revista căpătând ulterior o tot mai accentuată orientare naționalistă. În 1902 publică volumul de poezii "Ziarul unui pierde-vară", colaborează la "România ilustrată" și
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
adăuga munca în redacția revistei "Lumea ilustrată", publicație cu caracter enciclopedic, editată la București, bilunar în anul 1896. Din conducere fac parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor "Vatra" (1894), "Foaie interesantă" (1897), "Sămănătorul" (1901) și "Viața literară". Înființată la 1 ianuarie 1894, la București, revista "Vatra", concepută în descendența "Daciei literare" și a "Tribunei" va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. Publicația, culturală și
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Din conducere fac parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor "Vatra" (1894), "Foaie interesantă" (1897), "Sămănătorul" (1901) și "Viața literară". Înființată la 1 ianuarie 1894, la București, revista "Vatra", concepută în descendența "Daciei literare" și a "Tribunei" va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. Publicația, culturală și literară, de orientare tradiționalistă, i-a avut ca directori pe I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc. Poetul
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Titlul simbolic al revistei, "„organ literar pentru toți românii”", a fost ales de Coșbuc, după cum reiese din propriile mărturisiri, și indică, precum și articolul program ("Vorba de acasă"), intenția celor trei fondatori de a îndruma creația literară spre tradițiile comune ale vetrei strămoșești: Revista va promova literatura originală, izvorâtă direct din viața poporului năzuind a imprima literaturii un profund specific național, fără a exclude total traducerile de opere valoroase. Poetul a depus aici o intensă activitate redacțională, fiind principalul îndrumător al revistei
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
ăluia", G. Coșbuc explica originea unor zicători și expresii populare despre care tot Slavici afirma: "„Era înainte de toate rubrica Vorba ăluia în care dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă enciclopedică al "Vetrei" era asigurat și de alte rubrici redactate de G. Coșbuc, la acestea adăugându-li-se și traducerea unor "Proverbe indice" din literatura sanscrită și "Hymnuri" din "Rig-Veda". Revista a avut și un supliment, "Hazul", din care, în 1895, au apărut
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
lumii romane, datorită în cea mai mare măsură, prezenței unei foarte numerose populații de origine latină. Din studiul istoriei legiunilor romane, se poate observa ca veteranii legiunii a V-a Macedonica și legiunii a XIII-a Gemina sînt lăsați la vatră și primesc ca plată a serviciilor militare, loturi agricole în Dacia Malvensis, Caracalla împroprietărește chiar și legionarii altor legiuni romane. Se datorează și garnizoanelor militare, emisiunile din capitală sunt aici mult mai frecvente decât în provincii. Din contră, Muntenia de la
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
diminuat serios fondul de construcții pe care ploieștenii se străduiau să-l îmbogățească. La 12 iunie 1837 a avut loc cea mai puternică inundație din istoria Ploieștiului: Dâmbu și celelalte pâraie s-au revărsat, acoperind tocmai cele mai vechi cartiere, vatra târgului. Au fost năruite sau șubrezite atunci și au dispărut curând cele mai importante locuințe care se mai menținuseră din secolul al XVIII-lea. Incendiul din 1843, cel mai mare cunoscut pe aceste locuri, a bântuit într-o altă parte
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
avantaje, o climă temperat continentală cu veri scurte răcoroase, toamne lungi, ierni blânde, fără geruri mari. Beneficiind de un cadru natural avantajos și de legături ușoare spre toate punctele cardinale, teritoriul de astăzi al municipiului Piatra Neamț a constituit o permanentă vatră de locuire. În Piatra Neamț, apele curgătoare cele mai importante sunt Bistrița și Cuiejdi. Printre pârâiașele cu debite variabile mai pot fi amintite: Doamna, Sărata, Borzoghean. Lacurile de pe raza municipiului Piatra Neamț sunt acumularea Lacul Bâtca Doamnei (255 ha și un volum
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
1950 la județul Suceava. Între anii 1968-2004, satele din comuna Hănțești au fost incluse în comuna Adâncata. În anul 2004, s-a reînființat comuna Hănțești, care s-a desprins din comuna Adâncata. Prima biserică din satul Adâncata era situată în vatra satului și se presupune că ar fi fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Această afirmație este susținută și de descifrarea anului 1700 pe o cruce de piatră aflată în cimitirul bisericii și care a fost descoperită de către preotul
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
lui Aranici la Pașcani, de unde este dislocată apoi la Caransebeș. De aici, în 1945, Pavel Aranici se întoarce într-o permisie de două săptămâni la Sibiu, pentru a se căsători cu Elisabeta Gall. După încă trei luni, este lăsat la vatră. În iulie 1945, a fost primit oficial în Partidul Comunist Român. După instaurarea comunismului, la insistențele mamei sale, numită responsabilă cu Gospodăria de Partid din Sibiu, Pavel Aranici este „promovat în activ, lucrând ca activist la diferite organe județene și
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
construită în anul 1810 de către meșterul Grigore Iulian din Câmpulung Moldovenesc. Pe o bârnă din pridvorul bisericii se află următoarea pisanie: "„Această sfântă biserică este făcută de Gligorie Iulian din Câmpulung la anul 1810”". Lăcașul de cult se află în vatra satului unde, de 200 de ani, credincioșii se adună în fiecare duminică și zi de sărbătoare pentru a participa la sfintele slujbe. În 1843, biserica din Botoșana avea 1.036 enoriași, care erau păstoriți de preotul administrator Constantin Hurjui. Acesta
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]