10,163 matches
-
deși am contract (adică avem)499, i-am scris și nu răspunde. E un fel necivilizat al mai tuturor editurilor, de a nu răspunde la oferte, Întrebări etc., parc-am fi țară semi-africană. Vorbești de „logodnica”500 lui Holban. E veșnică „logodnică”, sau e fostă logodnică? Numai În Evul Mediu logodnica era socotită drept soție și dacă soțul murea, era văduvă considerată 501. Mă interesează situația. Mă bucur că În noua matale situație, de documentarist 502, vei avea mai puțin de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
multe -, mă duceam la prof. V.G. Popa, care, văzându-mă palid, ca un mort, se speria. Căuta să mă Încurajeze. După moartea lui, familia mi-a spus că domnul Popa era convins de trecerea mea În scurt timp la cele veșnice! 640 D-na Eva Popa, soția ilustrului profesor de română, era bolnavă de nervi, producând multă Îngrijorare În jurul ei. 992 Urăm matale și alor matale dragi sănătate și sărbători tihnite. Cu toată amiciția, V. Tempeanu 75 Carte de vizită (Buftea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de schimbare în bine a patriei mele România nu apare la orizont. Se duce o politică pe marginea prăpăstiilor din care cei mulți nu beneficiază cu nimic, ba din contră, li se cer mereu noi sacrificii. Munca ne este o veșnică campanie de partid. Omul societății socialiste multilateral dezvoltate a devenit o unealtă desconsiderată, păzită, bănuită, tracastă, amenințată, intimidată de o mafie a partidului care se cheamă Securitate și miliție. Viața nu ne mai este viață, traiul nu ne mai este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în zidurile administrației roșii. Frescele pot să pălească, icoanele să se înnegrească, crucile să se prăvale în zăpadă sau în noroi. Bisericile au apucat și alte vremuri de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii pe care îi vezi întrerupându-și cursele atât de ostenitoare ale zilei și intrând în penumbra abia luminată de lumânări și candele ale bisericii Bucureștiului. O familie de germani
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
insuportabil și Întruchipând, astfel, o șocantă declarație publică asupra inumanității omului față de om. Chestiunea centrală ar putea fi, eventual, căutată și În Întrebarea: fusese, oare, această „metamorfoză” o reală schimbare sau nu era vorba, de fapt, decât de un același veșnic intrus, marginalul, străinul dintotdeauna, care doar și-a căpătat, acum, dintr-o dată, și Înfățișarea corespunzătoare? Textul propune, firește, multe straturi de semnificații și ridică nu puține dileme, unele legate chiar de potențialul „kitsch” pe care Îl conține. Multe interpretări apelează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare. Noua ofertă - vânzarea sufletului - este lipsită de echivoc, Însă. Veșnicul outsider respinge tradiționalul târg diabolic. El se va retrage, pentru totdeauna, cu suflet cu tot, În afara societății, departe de oameni, În peștera din care poate studia natura. În sanatoriul În care Îl găsim la finele cărții, Schlemihl este identificat printr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Legionare, este descris chiar de el, într-o carte de vreo 240 de pagini, tipărită în colecția Omul Nou, în 1952, care s-a retipărit din ordinul Comandantului Horia Sima din 30 noiembrie 1968, în Madrid, după trecerea la cele veșnice a Comandantului general Nicolae Petrașcu în țară. în partea introductivă ne povestește serbarea Crăciunului din anul 1939 la Berlin. În fosta locuință din cartierul Amallenhof rămăseseră foarte puțini, printre ei și Costache Papanace, care în lipsa lui Horia Sima, plecat în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nostru și ne asalta din toate părțile cu valurile ei. De acum eram al ei, dar destinul nostru personal nu-i putea servi ei direct. El era pentru luptă și prin lupta și biruința noastră serveam neamului și vieții lui veșnice. în lupta surdă cu realitățile Curând după adeziunea Gărzii de Fier la Partidul Națiunii, Horia Sima a intrat ca subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale, în guvemul prezidat de Gheorghe Tătărăscu. După cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe același drum, aceeași cărare trebuie să străbată, în aceeași haină să fie îmbrăcați, ei sunt frați, ba mai mult, ei se contopesc unul în altul. Un tânăr bogat L-a întrebat pe Mântuitorul de calea ce duce la viața veșnică. El împlinise poruncile; nu trăia în desfrânare, nu a ucis, nu a furat, nu a mințit, ar fi fost deci în drept să câștige un locușor în veșnicie. Mântuitorul însă îi cunoștea slăbiciunea. El era robul bogăției sale, de ea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era lipită. Ii atinge coarda sentimentelor atunci când îi cere să-și vândă averile și să le împartă la săraci; și-a plecat privirea și plin de întristare s-a dus din fața Domnului. Când i se cere jertfă, renunță la viața veșnică. Cât de mare este afluența celor ce vor să devină azi legionari! își motivează această dorință pe faptul că n-au lovit în legionari, ca nu i-au înjurat, că nu au fost împotriva lor. Nu e deajuns să fii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din mine. Recunosc că viața nu e ușoară, dar e minunat să poți dispune de tine așa cum dorești. Ca Henry Fonda în Warlock. Mi-ar fi plăcut ca, după moarte, să fiu lăsat în pace să-mi văd de somnul veșnic. Am impresia că am ajuns să înțeleg de ce faraonii Egiptului își doreau să fie închiși în piramide după moarte. Am terminat cu spălatul în câteva ore. Nu m-am uitat la ceas, dar după cât mă simțeam de obosit, presupun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
displac, dar spun cu mâna pe inimă că ceea ce-mi place, îmi place chiar foarte mult. Nu știu dacă în altă lume o să-mi placă, dar aici mă simt bine și nu vreau să plec nicăieri. Nu vreau viață veșnică și nici unicorni dincolo de gard. Nu de gard, de Zid, mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
logica continuă să subdividă timpul mereu și mereu. Paradoxul devine realitate. Săgeata nu ajunge la țintă. — Și așa ajungem la nemurire, nu? — Este vorba de eternitatea din gândire, din logică. Mai bine zis, nu e eternă, ci nesfârșită. Are viață veșnică. — Deci, acesta a fost scopul real al studiului dumneavoastră? — Nu. Nu mi-am dat seama de la bun început. Am vrut doar să văd ce se întâmplă și pentru că m-am ciocnit de ea în timpul cercetărilor, normal că mi-a stârnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aproape un deceniu, remarcăm unele modificări în tehnică și viziune, o mai bună articulare și abstractizare spre simbolistica modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al nervilor” (Doamna cu cățelul). Alte poeme (numite balade), muzicale, melancolice, merg pe linia eposului baladesc: „Eu sunt o mahala/ cu gloduri și cu țațe, cu babe/ atârnate de-o andrea,/ cu țigănime și/ veșnice borțoase, sunt/ singura tristețe cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia în cea de-a doua carte, El-Roi (1997), lirismul se epurează de sonuri false, iar filonul vizionar-oniric se adâncește. F.
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
aproape un deceniu, remarcăm unele modificări în tehnică și viziune, o mai bună articulare și abstractizare spre simbolistica modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Pustnicul. Sorin Bătrânul, Iași, 1914; Alexe Tudor, Iași, 1914; De pe stâncă, Iași, [1922]; Priveliști și impresii din fuga trenului, Iași, 1926; Poemele resemnării, București, 1940. Repere bibliografice: Carol Drimer, Studii critice, II, Iași, 1926, 152; Eugen Relgis, „Meletie jidovul” sau Veșnica reîntoarcere, „Hasmonaea”, 1937, 8-9; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 468-470; [Enric Furtună], „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»”, 1939, 81-87, 200; I. Pascal, „Poemele resemnării”, „Opinia”, 1940, 9958; L. Leoneanu, „Poemele resemnării”, „Jurnalul”, 1940, 163; S. Iosipescu, Medici poeți în literatură, U
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
la doar 39 de ani, în spitalul St. Louis din Paris. Nichifor Crainic, sprijinit de Octavian Goga, întreprinde demersurile necesare pentru ca trupul lui D. să fie adus și reînhumat la Chișinău, potrivit dorinței scriitorului. Debutează cu o povestire, În căutarea veșnicului adevăr (1909, în limba rusă), publicată în revista „Svetoci” din Sankt Petersburg. În scurt timp, devine cunoscut și apreciat în cercurile literare petersburgheze, consacrarea aducându-i-o nuvela Mon plaisir (1911), scriere manifest anticlericală. Anul 1913 se dovedește a fi
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
Luther. Corespondentul în literatura populară al acestui act de dogmatizare ar fi Miorița, iar „spiritul mioritic” și ortodoxia ar constitui un „fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
și argonauți-cititori. D. este un autor bine informat, care stăpânește metodele moderne de abordare critică, îndeosebi teoria receptării, rezultatul fiind structurarea unui stil propriu. Criticul se exprimă mai ales prin „parabole critice”, atunci când vorbește de argonauți (cititorii), cu starea lor veșnică de căutători ai unei iluzii (lâna de aur), de „ultimul argonaut” sau de „omul pasăre”. O paralelă interesantă se desenează în capitolul Eriniile lui Hitchcock, între nuvela fantastică Păsările de Daphné du Maurier și ecranizarea ei, cu decelarea dimensiunii cuplului
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
pândi un monstru înfiorător, se mai numește „pădurea cu povești”), așază în cadru o Moldovă pentru care slăvitul Ștefan cel Mare rămâne icoana tutelară. Supusă presiunilor turcești și pătimind din cauza năvălirilor hoardelor de nohai, țara e măcinată pe dinăuntru de veșnicele lupte pentru putere. Într-o viziune atinsă de maniheism, boierii, care, cu rare excepții, apar ca fiind lași, vicleni și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă), București, 1973; La capăt, București, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica vârstelor, București, 1977; Tinerețe fără bătrânețe, București, 1978; Spectacol, București, 1979; Texte, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1980; Veșnica reîntoarcere, București, 1982; Carte de vise, îngr. Marina Dimov, București, 1991; Baia, îngr. Marina Dimov, București, 1995; Momentul oniric (în colaborare cu D. Țepeneag), îngr. Corin Braga, București, 1997; Versuri, îngr. și postfață Nicolae Bârna, București, 2000; Scrisori de dragoste
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile politice - sunt asemuite unor „mirodii” care „numai ceriului gurii dau pre scurt gust și plăcere”, ele ascunzând însă, vremelnic și înșelător, o deșertăciune funciară. Doar cele spirituale sunt veșnice - după cum destinate ținerii minte se înfățișează și inițiativele menite „folosului de obște”, concept drag umaniștilor epocii brâncovenești -, celelalte „ca umbra și fumul trec”, marcate de neîntrerupta schimbare căreia îi este supusă și existența omenească, precară, fatal și ineluctabil datată. Pentru
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume. Aici încărcătura biblică a poeziei atinge notele ei cele mai profunde: „Totul va fi o mistică nuntire, / și-n naos de cleștar, la mănăstire, / vom veșnici în geamănă tulpină, / de-a pururea-n stihare de lumină. // Și când și când ne-om apleca-mpreună / cătând încolo, dincolo de lună. / Și poate-așa afla-vom că în Țară / S-a-ntors Cristos, și-ai noștri-n padini ară.” Cartea se
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]