10,539 matches
-
dracului de moarte! răbufnește el. Să ne gândim și la viață!... Fiți viteji! Îndrăzniți! Nu nesăbuit, însă... Aveți grijă de voi... Aveți grijă de oameni! Vă rog! Nu muriți! E o poruncă! Gata! Și-acu, boieri dumneavoastră, la odihnă! În zori, pornim alaiul de nuntă spre Dunăre! Noapte bună! Noapte bună, Măria ta! Boierii se înclină și se retrag. Voi... Vă rog... Rămâneți puțin... Tu... Și tu... Pune mâinile pe umerii lui Tăutu și-l privește în ochi: Ioane, tu stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi nemuritor... Teamă mi-i că, pentru români, deja ești... îngână Țamblac. Ștefan izbucnește într-un hohot homeric de râs. Hai! Hai! îi îndeamnă Vlaicu. Să-l lăsăm să se odihnească. Noapte bună, Măria ta! Noapte bună! Și mâine! În zori! La Dunăre! La Dunăre!... Ioane, rămâi puțin, îi face semn lui Țamblac. Mă... mă obsedează, zice el pe gânduri, face câțiva pași și privește undeva, departe. Cum... cum spunea Constantin? "Dacă nu te lași și nu te lași..." Mă obsedează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-o zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din pocalul cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul unui copil ce râde. Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc... Un răstimp rămâne cu obrajii înăbușiți în palme. Ce vis... ce vis, îngână el. Daniil zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu alții, și cu stânga și cu dreapta, și cu opoziția și cu puterea. Ideologia lui de dimineață e caducă la prânz și total revizuită în amurg. Iar când se lasă noaptea e cu totul alt ins decât în zori... Fermentează necontenit. Uneori îți dă impresia că îl regretă pe Ceaușescu. Alteori pare neconsolat că opoziția încă nu a triumfat!* Critică ravagiile economiei de piață, însă ai zice că e socialist. Nu e, nu e nimic și e din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sus. În Cer m-așteaptă sfinții îngeri, M-așteaptă ceață drepților, Iar eu, în valea cea de plângeri, Petrec străin și călător. Primejdii multe mă-mpresoară, Ispitele mă strâmtoresc, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Spre tine ochii mei privesc. Din zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată, Străin și alungat, Nici frați n-aveam, nici tata, Nici mama îndurerata Să-mi mângâie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților Și a pământenilor Rază soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Prea înalt Să ne ierte ce-am greșit Din zori pân-la Asfințit Asculta, o, Prea Curată Și la ruga mea te pleacă Că sunt ființă prea săracă N-am fapte plăcute, bune M-am pierdut și eu prin lume Și-am uitat de rugăciune Și nimic n-am adunat Cele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Sensul iubirii) ; „Ea e Artemis ! Ea poate, ea știe./ Palisandrii se-nchină cu umbră grea,/ când trece și sună sandaua ei vie ” (Artemis, în Dreptul la timp) ; „Calul meu saltă pe două potcoave./ Ave, maree-a luminilor, ave ! ” (O călărire în zori, în Sensul iubirii). Poezia lui Nichita Stănescu e plină de „clasicități”, cu trimiteri la lumea greacă, romană, uneori și la Egipt sau Sumer. Dar nu e o poezie de clasicizant, de om de bibliotecă și de cabinet. Perspectiva din care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tinerele din sat. Am aflat că era un grup de călugărițe fugite de prigoana din URSS, care rătăceau prin diferite localități din Bulgaria. Nu vorbeau decât între ele și cu Neculai Bulgarul. Îmbrobodite și cu haine lungi negre, lucrau din zori și până-n noapte. În nopțile cu lună lucrau și cântau. Atitudinea lor față de muncă, disciplina lor, dar mai ales rugăciunile pe care le cântau în zorii dimineții, seara după asfințitul soarelui și în nopțile cu lună plină, au făcut ca să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
între ele și cu Neculai Bulgarul. Îmbrobodite și cu haine lungi negre, lucrau din zori și până-n noapte. În nopțile cu lună lucrau și cântau. Atitudinea lor față de muncă, disciplina lor, dar mai ales rugăciunile pe care le cântau în zorii dimineții, seara după asfințitul soarelui și în nopțile cu lună plină, au făcut ca să le ținem minte și ca să le admirăm și acum, după cel puțin 70 de ani. Cântau pe mai multe voci. Aveau voci cultivate. Știau muzică. Târziu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi împresoară sufletul ? Vor mai cânta vreodată păsărele nevinovate, în zori de zi, în fereastra inimii mele pustiite ? Am constatat că părintele protopop Breabăn Ion susține cu toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: „Îată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind”. În zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere neobișnuite pe care nu le pot descrie, dar le pot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și nici de unde a avut atâta forță, pentru ca să iasă la suprafață. Când a ajuns la aerul proaspăt și l-a tras cu nesaț în piept, a leșinat, a adormit, dar nu l-a văzut nimeni căci era noapte, întuneric. În zori, soția care-l îngropase de viu a venit la mormânt- se temea de ceva-, l-a găsit în nesimțire deasupra mormântului, l-a lovit în cap cu un pietroi și l-a mai îngropat odată. Acum era mort de-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a spus că trebuie să ridicăm țigla din vagon a doua zi până la ora 12, pentru ca să nu plătim locație. Cunoscând marea lipsă de bani, anunțul ne-a îngrijorat. N-am putut discuta cu epitropii și cu Consiliul Parohial decât în zorii Zielei Invierii. Credincioșii au decis ca oricât ar fi de mare locația pentru întârziere, să serbăm în pace Ziua învierii, iar a doua zi de Paști să meargă treizeci de căruțe cu cai pe care să se aducă țigla. A
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
La sfârșit mi-a dăruit o agendă frumoasă, pe care era imprimată emblema lui: un cocoș de lupte cu gheara ridicată; sub imagine erau niște versuri care mi-au fost traduse din suedeză: Ești un cocoș obișnuit cântecul tău prevestește zorile în fiecare dimineață: Cucurigu! trezindu-i pe oameni. Datoria ta nu e una obișnuită. Acest poem mi-a plăcut mult. Am zâmbit. El mi-a întins mâna cu prietenie, spunându-mi că numele lui înseamnă în flamandă: cocoș pe munte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
miezul nopții de vameșii de la graniță, care ne-au scotocit în bagaje, acuzându-ne parcă pentru tot ce nu făcusem. După plecarea lor eram epuizați, murind de sete. Profesorul Papu mi-a oferit puțină țuică, am băut, discutând apoi până în zori despre Ecleziast. Era vorba despre un text pesimist, negând viața. Autorul lui trăia un timp greu, într-o lume plină de nebunie, problematizând lipsa de sens a existenței. Textul scris în parte de fiul lui David, Solomon, împăratul Ierusalimului, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
minte ca pe ochiul cel curat de pe pământ, ochiul care vede, aude, simte, atinge și pătrunde într-o infinitezimală secundă, „cunoscător al tuturor trupurilor”, „tatăl fecundator” al universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe o terasă, ca ea să fie văzută din toate unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel verde de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile zorilor și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul și hățurile lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de fiecare dată din ce în ce mai îndrăgiți de toți colegii, dar mai ales de exigenții spectatori ieșeni. Felicitări și îi așteptăm cu drag! PESCUITORII DE PERLE- PREMIERĂ IEȘEANĂ Aspect din spectacol Când în 1838 se năștea Georges Bizet, curentul romantic ai cărui zori apăruseră cu opt ani în urmă era deja în plină afirmare. Așadar, cel care va deveni un cunoscut compozitor francez și care cunoștea încă din copilărie tainele pianului și ale armoniei, cucerea la vârsta de 12 ani Marele premiu al
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
un suflet mare și mi-i deajuns. De la est la est Revelionul din 1931 l-am făcut la cârciuma lui Tudose din Cișmele. Au fost fete și băieți, masă mare și mâncare, chef de dans, de muzică și...chef. În zori ne-am fotografiat. Nu-i așa că arătam bine? Iată-ne: în picioare, de la stânga la dreapta Grigore Boiangiu de la Gorj, grefier ajutor, Fedea Nadolenco, fotograf, Vanea Timoșenco, învățător, Vanea Velicov, învățător, Mișa Vladâcenco, absolvent al școlii superioare de arte și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făcuse masă mare cu veselie și din bucate fuseseră aduse și la popotă. Momiceanu avusese și el parte de mâncare și băutură. Era veselie. Noaptea însă a început un bombardament sălbatec de pe crucișătoare și din altă parte tunurile grele. În zori, din păpurișuri, apar soldații inamici. Colonelul Momiceanu nu știa ce decizie să ia așa că a fost nevoit colonelul Constantinescu să preia comanda luptei. A mobilizat conductorii căruțelor, bucătarii, furierii, muzicanții și cei veniți din spital și am ținut piept
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a închide ușa mașinii, mi-a șoptit la ureche: Noi am vorbit foarte serios. Gândește-te bine! E șansa vieții tale. Alții ar da ani din viață ca să o aibă. Așteptăm un răspuns. Somnul nu a venit în noaptea aceea. Zorile m-au găsit cu ochii deschiși, gândindu-mă la propunerea pe care mi o făcuseră cei doi. Răspunsul l-am aflat spre dimineață, după o noapte nedormită și lungă. Nu-mi doream să plec din România! Acesta va fi răspunsul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nostru (14-05-1990). La 6 mai participăm la marea sărbătoare Podul de Flori când s-au Întâlnit frații de pe ambele maluri ale Prutului. A fost o imensă tălăzuire de oameni care prin manifestarea lor au Înlăturat mituri și prejudecăți antiromânești. Din zorii zilei lujere de lalele, buchete de liliac, petale de garoafe și flori de câmp au acoperit oglinda Prutului. Steaguri tricolore ne Întâmpină „Cu bine ați venit fraților”. „Hristos a Înviat”, strângeri de mână, Îmbrățișări, lacrimi și peste 700 km a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de la școlile din Ermocliasudul Basarabiei. CAPITOLUL VII 1995 Cele mai mici comunități Istro Românii Cea mai mică și mai Îndepărtate comunitate românească așezată În peninsula Istria, la Marea Adriatică, se stinge. Despărțiți de trupul dacoromaniei, istroromânii și-au purtat destinul din zorii istoriei și până astăzi Într-o totală izolare. Arareori au pătruns În locurile lor de piatră și păduri știri despre frații lor din Carpați, Dunăre sau Balcani. Alte multe popoare de alt neam și credință s-au așezat În vatra
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]