94,550 matches
-
acest timp, în Busan existau 8000 de soldați și 430 de nave care apărau coasta. Cu toate aceste, navele de spionaj trimise de amiralul Yi au raportat că sunt 470 de nave de război. Comandantul Yi crezuse că japonezii se retrag spre țara lor. Astfel, Kim Su, guvernatorul din Gyeongsang (慶尙右水營) i-a cerut comandantului Yi să blocheze traseul maritim. Amiralul Yi și-a unit flota sa cu cea a comandanților Yi Eok-ki și Won Gyun, formând o flotă unită de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Șarpele Lung” (Jangsajin; 长蛇 阵). Formația purta această denumire deoarece avea forma unui șarpe lung. Navele erau aliniate una după cealaltă într-o linie lungă pentru a ataca flota japoneză. Fiind copleșiți de flota coreeană, japonezii și-au abandonat navele retrăgându-se pe uscat. Soldații japonezi au început să tragă disperați spre flota coreeană de pe dealurile din apropiere. Soldații coreeni trăgeau cu săgeți spre japonezi în timp ce scufundau navele inamice cu focuri de tun. Ca și număr, navele coreene erau de trei
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea camarazilor săi. " De la începutul războiului, coreenii s-au organizat în forțe armate denumite ,Armata Drepților” (의병) pentru a rezista invaziei japoneze
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ascunse în munți. Trupele japoneze avansaseră la Hanseong (azi Seoul). Yi Kwang, guvernatorul din Jeolla a dorit să verifice progresul japonezilor și a pornit cu armata sa spre capitală. Când a aflat că orașul fusese deja cucerit, guvernatorul și-a retras armata. Mulți voluntari s-au alăturat armatei lui Yi Kwang iar numărul aceesteia a crescut la 50.000. Guvernatorul Yi Kwang și comandanții voluntarilor au hotărât să recucerească capitala și au condus forțele reunite la nord de Suwon (42 km
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele trupe japoneze au venit să apere cetatea. Trupele japoneze s-au apărat cu succes împotriva coaliției Jeolla forțându-i pe coreeni să se retragă. În provincia Gyeongsang, generalul Kwak mobiliza o armată de voluntari. Go Gyeong-Myeong a mobilizat în provincia Jeolla o armată de 6000 de oameni. Comandantul Go a mers să se alieze cu un alt comandant de voluntari care strânsese o armată
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se retrăsese după ce fusese înfrântă cu două zile înainte în bătălia de la Ichi (8 iulie). Jinju (진주) era o fortăreață strategică care apăra provincia Gyeongsang. Comandanții japonezi știau că controlul asupra Jinju le-ar fi oferit accesul la orezăriile din provincie. Prin
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
o armată dar aceasta era prea mică pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit. În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se. Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor i-a încurajat foarte mult pe coreeni. Prima bătălie de la Jinju, bătălia de la insula Hansan și bătălia de la Haengju sunt considerate unele dintre cele mai importante bătălii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Invazia Manchu După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine. În plus, Dinastia Ming a fost slăbită, parțial din cauza
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
după bătăliile de la Tannenberg și Lacurile Mazurice, dar campania din Galiția a avut mai mult succes în fața unei armate austro-ungare mai lente și mai slab organizate. Generalul a copleșit forțele austro-ungare conduse de în , și întregul front austriac s-a retras cu circa 100 km pe dealurile de la poalele Carpaților. Cetatea de la Przemyśl era unicul post austriac ce a rezistat, și până la 28 septembrie, ajunsese complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
acestea, generalul Paul von Hindenburg a lansat o ofensivă împotriva Varșoviei în nord. În conjuncție cu atacul german asupra Varșoviei, generalul a venit către Przemyśl cu o forță de despresurare. La 11 octombrie, Dimitriev a ridicat asediul și s-a retras peste râul San. Conrad von Hötzendorf avea speranțe că un atac combinat al armatei lui Boroević și al garnizoanei Przemyśl va da rușilor o grea lovitură. La o lună și jumătate după ce rușii au încercuit orașul, trupele germane le-au
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
orașul, trupele germane le-au ajutat pe cele habsburgice să rupă încercuirea. Civililor li s-a ordonat să părăsească imediat orașul în parte pentru a ameliora problema penuriei de hrană. Până la 31 octombrie, Hindenburg fusese învins în și s-a retras din atacul asupra Varșoviei, ceea ce l-a obligat și pe Boroević să se retragă de pe linia Sanului, și să renunțe la propunerea lui von Hötzendorf de ofensivă împotriva Rusiei. La 9 noiembrie, rușii au reluat asediul Przemyślului. Forța lui Radko
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
s-a ordonat să părăsească imediat orașul în parte pentru a ameliora problema penuriei de hrană. Până la 31 octombrie, Hindenburg fusese învins în și s-a retras din atacul asupra Varșoviei, ceea ce l-a obligat și pe Boroević să se retragă de pe linia Sanului, și să renunțe la propunerea lui von Hötzendorf de ofensivă împotriva Rusiei. La 9 noiembrie, rușii au reluat asediul Przemyślului. Forța lui Radko Dimitriev a fost retrasă din sectorul Przemyśl și s-a deplasat spre nord, operațiunile
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
Varșoviei, ceea ce l-a obligat și pe Boroević să se retragă de pe linia Sanului, și să renunțe la propunerea lui von Hötzendorf de ofensivă împotriva Rusiei. La 9 noiembrie, rușii au reluat asediul Przemyślului. Forța lui Radko Dimitriev a fost retrasă din sectorul Przemyśl și s-a deplasat spre nord, operațiunile de asediu fiind preluate de condusă de generalul . Selivanov nu a ordonat niciun atac frontal așa cum făcuse Dimitriev, și s-a hotărât să taie în schimb liniile de aprovizionare pentru
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși. La 19 martie, Kusmanek a ordonat o tentativă de a rupe asediul, dar ieșirea sa a fost respinsă și a fost obligat să se retragă înapoi în oraș. Cum în oraș nu mai rămăsese nimic util, Kusmanek nu a avut de ales decât să capituleze. La 22 martie, restul garnizoanei de 117.000 de oameni s-a predat rușilor. Printre cei căzuți prizonieri s-au
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
de la Kazan. A fost aleasă în lotul național de seniori, în timp ce căpitanul naționalei Ana Maria Brânză este accidentată, apoi a fost utilizată ca rezervă. A devenit numărul 2 al echipei după ce Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu s-au retras în urma Jocurilor Olimpice de la Londra. În același timp, s-a transferat la CSA Steaua, la care colege de lot Brânză și Maria Udrea și ele sunt legitimate. În sezonul 2012-2013 a luat o medalie de bronz la probă de Cupa Mondială
Simona Pop () [Corola-website/Science/333229_a_334558]
-
Viborg HK. Deoarece această echipă s-a calificat oricum în 2009 după ce a câștigat Campionatul Danemarcei, "wild card-ul" care îi fusese atribuit de EHF a fost acordat lui FCK Håndbold. Pe 19 iunie 2009, campioana Macedoniei Kometal s-a retras din turneu din cauza unor probleme financiare. În consecință, EHF a promovat campioana Franței Metz Handball din Turneul de Calificare 2 direct în Faza Grupelor, iar campioana Greciei Ormi Patras din Turneul de Calificare 1 în Turneul de Calificare 2. 12
Liga Campionilor EHF Feminin 2009–2010 () [Corola-website/Science/333203_a_334532]
-
de ciclism, trei participări în Turul ciclist al României (2006, 2007, 2008), "șapte victorii, un loc 2, două locuri 3 și o victorie de etapă în concursuri regionale din România și Ungaria" ("Vezi toate rezultatele din ciclism "). În 2009 se retrage din activitate tot din lipsa suportului financiar, imediat după terminarea facultății de fizică (Specializarea Fizică tehnologică). În 2011 scrie o autobiografie numită ""Idealurile mele..."" în care descrie greutățile și bucuriile prin care a trecut. Tot în 2011 hotărăște să înceapă
Marius Pantea () [Corola-website/Science/333228_a_334557]
-
lui De Ruyter, care în 1649 dăduse naștere celui de-al doilea său fiu numit Engel, a murit neașteptat. Pe 8 ianuarie 1652 s-a căsătorit cu văduva Anna van Gelder și a decis că a sosit momentul să se retragă. A cumpărat o casă în Vlissingen, dar viața fericită de familie nu a durat mult. În timpul Primului Război Anglo-Olandez (1652-1654) lui De Ruyter i s-a cerut să se alăture flotei în creștere ca subcomandant al unei escadre zeelandeze de
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
1665 la bordul navei "Spiegel" ("Oglinda"), și-a condus flota formată din 13 nave în Golful Carlisle, distrugând multe dintre navele engleze staționate acolo. Incapabil să aducă la tăcere tunurile engleze și pentru că vasele sale fuseseră afectate considerabil, s-a retras în colonia franceză Martinica pentru reparații. Navigând spre nord din Martinica, De Ruyter a capturat mai multe vase engleze și a furnizat provizii coloniei olandeze de la Sint Eustatius. Având în vedere pagubele suportate, a decis un atac asupra New York-ului
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
era foarte respectat de marinarii și soldații săi care foloseau pentru el termenul afectiv de "Bestevaêr" ("Bunic"), atât datorită faptului că nu ținea cont de ierarhie (el însuși fiind de origini umile) cât și datorită refuzului său de a se retrage din situații îndrăznețe și riscante, în ciuda naturii sale prudente. Este onorat printr-o statuie în orașul său natal Vlissingen,unde privește către mare. Aproape fiecare oraș din Olanda are o stradă care îi poartă numele. Respectul pentru el s-a
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
poziție în Prusia Orientală, fără a încerca vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe Frontul de Vest împotriva Franței, conform Planului Schlieffen. În plus, în cazul în care rușii își cresc presiunile, el era autorizat să se retragă până la Vistula, abandonând Prusia Orientală. Armata a VIII-a era formată din patru corpuri: (Hermann von François), (August von Mackensen), () și (), plus , în fața () și a Armatei a II-a ruse (). Rușii se bucurau de un considerabil avantaj numeric, dar erau
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
că pregătirea și armamentul superioare ale germanilor compensau diferența numerică, și cerea o acțiune ofensivă. În ziua de 17, din proprie inițiativă și fără ordin, a inițiat un atac împotriva Armatei I rusă în bătălia de la Stallupönen. Înainte de a se retrage la după bătălie, dorpul său produsese rușilor 5.000 de victime și luase 3.000 de prizonieri. Cu acest succes, François l-a convins pe Prittwitz să lanseze o ofensivă împotriva Armatei I Ruse, în timp ce Armata a II-a era
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
a convins pe Prittwitz să lanseze o ofensivă împotriva Armatei I Ruse, în timp ce Armata a II-a era încă departe spre sud. François a susținut că soldații săi, dintre care mulți erau localnici est-prusaci, ar fi demoralizați dacă s-ar retrage și și-ar lăsa teritoriul rușilor, și ca rușii nu erau atât de puternici pe cât păreau. Un mesaj radio necodat îi susținea evaluarea. Prittwitz s-a lăsat convins, și a hotărât să-l atace pe Rennenkampf cât se poate de
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
Statului Major German, care a exclus explicit orice ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă în vest. La 19 august, cavaleria rusă a intrat în contact cu un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. În loc să se retragă, rușii au descălecat și au adus artileria pentru a continua lupta, împingându-i pe germani înapoi. Ei au pierdut însă 400 de oameni și, după ce și-au consumat mare parte din muniție, a trebuit și ei să se retragă. A
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
se retragă, rușii au descălecat și au adus artileria pentru a continua lupta, împingându-i pe germani înapoi. Ei au pierdut însă 400 de oameni și, după ce și-au consumat mare parte din muniție, a trebuit și ei să se retragă. A fost semnalul pe care îl aștepta François, care l-a convins pe Prittwitz să lanseze un contraatac a doua zi. Cu aprobarea lui Prittwitz, François a început să deplaseze Corpul I înainte chiar în acea noapte, întărit de Divizia
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]