97,255 matches
-
adaptate pentru utilizări și scopuri multiple -astfel mărindu-se flexibilitatea proceselor- și fabrici care sunt echipate cu sisteme de control adecvate pentru transformările fizice, chimice sau biochimice pe care le procesează. Biotehnologia este definită de OECD (2005) ca fiind „aplicarea științei și tehnicii la organisme vii, precum și la piesele, produsele și modelele cu această origine, pentru a modifica materialele vii sau non-vii, pentru producerea de cunoștințe, bunuri și servicii.” Cu alte cuvinte, biotehnologia este derivată din cunoștințe biologice și finalmente este
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
organisme vii, precum și la piesele, produsele și modelele cu această origine, pentru a modifica materialele vii sau non-vii, pentru producerea de cunoștințe, bunuri și servicii.” Cu alte cuvinte, biotehnologia este derivată din cunoștințe biologice și finalmente este asociată cu evoluția științei biologiei. Principalele tehnici ale biotehnologiei pot fi rezumate astfel (OECD, 2005, op.cit.): ADN/ARN : genomică, farmacogenomică, inginerie genetică, secvențializarea/sinteza/amplificarea ADN/ARN, profilarea expresiei genelor, utilizarea tehnologiei antisens; Proteine și alte molecule: secvențializarea/sinteza/ingineria proteinelor și peptidelor; metode
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
Michel Eugène Chevreul (n. 31 august 1786 - d. 9 aprilie 1889) a fost un chimist francez, cunoscut mai ales pentru studiul acizilor grași și aplicațiilor acestora în artă și știință. I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale. În ceea ce privește domeniul artelor vizuale, Chevreuil studiază culorile și formulează "Legea contrastului culorilor". A trăit aproape 102
Michel Eugene Chevreul () [Corola-website/Science/320227_a_321556]
-
o constituie așa-numita ecuație diofantică, pe care a prezentat-o sub forme diferite, fără a indica vreo metodă de rezolvare. Cercetarea ecuațiilor nedeterminate face parte din analiza nedeterminată sau "analiza diofantiană". Diofant s-a ocupat și de teoria numerelor. Știința calculului numeric a fost dezvoltată în continuare, datorită aplicării pe scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
s-a ocupat și de teoria numerelor. Știința calculului numeric a fost dezvoltată în continuare, datorită aplicării pe scară largă a sistemului de numerație indian. Matematica arabă a contribuit la "democratizarea" matematicii, deoarece cifrele arabe au devenit accesibile oamenilor de știință. Opera lui Diofant a generat mai multe curente matematice: În domeniul geometriei, a remarcat necesitatea demonstrațiilor în matematică fără a-i da un caracter de aplicabilitate generală. Opera lui Diofant a influențat matematica arabă și indiană de mai târziu și
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
1793, în timpul Revoluției Franceze, și înlocuită prin "școli superioare specializate" în drept, medicină, inginerie, pedagogie etc. Peste puțin mai mult de un secol, în 1896, "Universitatea din Paris" a fost reinstituită, pe baze diferite, cu patru facultăți (drept, medicină, litere, științe), iar peste aproape încă un secol, în 1971, ea a fost divizată în treisprezece universități independente. "Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis" (cuvânt cu cuvânt: „Mulțimea dascălilor și școlarilor din Paris”) este mai întâi o corporație de dascăli și de elevi
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
XVIII-lea, majoritatea vitraliilor medievale au fost înlocuite cu sticlă pictată, iar majoritatea informațiilor despre vitralii au început să se piardă. În mijlocul anilor 1800, Anglia a cunoscut o revitalizare a interesului pentru arhitectura gotică. Câțiva istorici amatori și oameni de știință au redescoperit tehnicile de lucru și au dezvăluit secretele producerii sticlei colorate. Atelierele de sticlărie au început să producă versiuni de ferestre în tehnica și stilul medieval. John LaFarge și Louis Comfort Tiffany, doi pictori americani, au început să experimenteze
Vitraliu () [Corola-website/Science/320289_a_321618]
-
Kinsey au declarat că mai puțin de 1% din bărbați pot face cu succes contact oral cu propriul penis și că numai doi sau trei bărbați din o mie pot efectua o autofelație completă. În trecut, autofelația era considerată de știința behavioristă mai degrabă o problemă decât o metodă de practică sexuală. Deși există relativ puține filme pornografice care implică autofelația, unii actori pornografici precum Ron Jeremy s-au remarcat pentru această abilitate în unele filme din anii 1970. Alți actori
Autofelație () [Corola-website/Science/320297_a_321626]
-
studiat și Dreptul, dar cea mai mare realizare a sa, pentru care a rămas în istoria matematicii, o constituie ceea ce astăzi se numește conjectura lui Goldbach. În 1725 a plecat în Rusia, unde a devenit membru al Academiei Ruse de Științe. În perioada 1726 - 1740 a îndeplinit funcția de secretar al Academiei. În 1742 a devenit funcționar superior în Ministerul Afacerilor Externe, cu care ocazie s-a mutat definitiv la Moscova. Din 1729 și până la data morții, a corespondat cu Euler
Christian Goldbach () [Corola-website/Science/320306_a_321635]
-
șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniul amintit: Helmut Theil (1958), Nicolae Boboescu (1959
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
și economiei japoneze de la sfîrșitul războiului au împiedicat ambițiosul program care prevedea construcția a 6.300 de aparate, nici măcar unul nefiind finalizat. Surse. Câteva avioane de vânătoare Zero au supraviețuit războiului și sunt expuse în Japonia (în Aichi, Muzeul de Știință din Tokio, Hiroshima, Hamamatsu, MCAS Iwakuni și Shizuoka), China (în Beijing), Statele Unite (la Muzeul Național al Aerului și Spațiului, Muzeul Național al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, Muzeul Național de Aviație Navală, Pacific Aviation Museum, Muzeul Aerului și Spațiului din San
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
să fondeze o nouă universitate la Dublin, «Catholic University of Ireland». La început, în mai 1852, John Henry Newman a susținut conferințe în care își apăra concepția despre educație și despre universitate, cât și cultura umană creștinizată și posibilitatea concilierii științei și religiei. Și-a reformulat concepția în conferințe care au dat naștere uneia dintre principalele sale opere: "«Idea of a University»". Foarte curând, John Henry Newman a fost numit rector, dar episcopii din Irlanda nu i-au lăsat nicio marjă
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
și Proiectări Piscicole „Gr. Antipa” și de Stațiunea Oceanografică „Emil Racoviță” din Constanța, urmașe ale Institutului Bio-oceanografic; dar, pe măsură ce treceau anii, se învecheau și deveniră inutilizabile. Înființat în 1970, IRCM a fost pus în subordinea succesivă a Consiliului Național de Știință și Tehnologie, apoi în 1980, a Ministerului Educației, iar în 1982 a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, mai anume a Biroului Central pentru Pescuit și Prelucrarea Peștelui, care îi puse la dispoziție câteva șalupe mici și traulerul "Chefalul". În cadrul acestui
Flota științifică și de pescuit a României () [Corola-website/Science/320325_a_321654]
-
domeniu de activitate de fabricație. Managementul tehnologiilor () s-a dezvoltat la mijlocul decadei anilor 1980. Consiliul Național de Cercetare din Washington, D.C. ("U.S. National Research Council in Washington, D.C."-NRC) a definit managementul tehnologiilor ca un domeniu interdisciplinar care asociază " ingineria, știința și disciplinele de management cu scopul planificării, dezvoltării și implementării capabilităților tehnologice, în vederea formării și atingerii obiectivelor strategice și operaționale ale unei organizații." După opinia NRC, elementul de analiză este reprezentat de capabilitățile tehnologice ale organizației. Ca o consecință a
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
ale organizației. Ca o consecință a acestei definiții, finalitatea managementului tehnologiilor este de a organiza congruența între portofoliul de tehnologii și obiectivele și țintele organizației. Conform propunerii NRC, managementul tehnologiilor ar putea fi considerat ca "intersecția" a două discipline științifice: ȘTIINȚA și TEHNOLOGIA pe de o parte și MANAGEMENTUL, pe de altă parte, ceea ce permite îmbinarea competențelor tehnice cu cele manageriale. Se urmărește astfel să se exporte metodele existente de management la managementul resurselor tehnologice. Raportul NRC a indicat că există
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
există o definiție general acceptată a acestui concept. Se recunoaște că lipsa de acord asupra definiției poate fi o barieră în dezvoltarea conceptului de managementul tehnologiilor. O mare parte a literaturii asupra MT se concentrează pe aplicarea metodelor specifice ale științei managementului la managementul tehnologiilor. Alt domeniu de interes prevalent se referă la etapele ciclului de viață al tehnologiilor, în sensul că managementul tehnologiilor include managementul fiecărei etape a ciclului de viață. Există un anumit acord asupra faptului că MT este
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
se referă la etapele ciclului de viață al tehnologiilor, în sensul că managementul tehnologiilor include managementul fiecărei etape a ciclului de viață. Există un anumit acord asupra faptului că MT este un efort (tentativă -endeavor) multidisciplinar(ă), care asociază ingineria, știința și disciplinele de management într-o abordare holistică, sistematică și integratoare (vezi mai sus definiția formulată de NRC). Există, de asemenea, un consens asupra faptului că MT atât formează, cât și sprijină obiectivele și scopurile strategice. MT este considerat ca
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
strategice. Interpretarea implicită sau explicită cea mai obișnuită a expresiei "obiectiv strategic" este câștigarea avantajului competițional, însă în general, obiectivele pot fi sociale sau economice. Domeniul managementului tehnologiilor a fost abordat, deasemenea, din alte paradigme de management și domenii ale științei, de exemplu, teoria organizației și managementul calității. Literatura sugerează că alinierea între strategia tehnologică și strategia organizației este crucială, această aliniere fiind obținută prin intermediul unui sistem formal de management al tehnologiilor. George Eisler (2002) a propus, în teza sa de
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
prin intermediul unui sistem formal de management al tehnologiilor. George Eisler (2002) a propus, în teza sa de doctorat, o definiție generală și cuprinzătoare a conceptului de MT: " Managementul tehnologiilor poate fi definit ca o aplicație holistică și integrată a ingineriei, științei și capabilităților managementului la managementul strategic al tehnologiilor de produs și de proces, noi și relevante, cu scopul de a forma și a îndeplini obiectivele și scopurile necesare pentru succesul organizației". Această definiție subliniază necesitatea de a efectua managementul tehnologiilor
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
de dezvoltare conceptuală. De altfel, într-o cercetare recentă, T.Talonen (2008) emite opinia că este corect să se afirme că managementul tehnologiilor este mai mult un set de abordări conceptuale, decât o paradigmă exactă sau un domeniu exact al științei. Din cauza evoluției interdisciplinare și a naturii managementului tehnologiilor, există multiple tipologii și abordări pentru definirea funcțiunilor managementului tehnologiilor. În țări industriale dezvoltate a apărut profesiunea nouă de "manager de tehnologii". Acesta este un specialist de formație generală, cu multiple specializări
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
inovării și strategia tehnologică, însă abordând și alte domenii cum sunt managementul operațiunilor, managementul proiectelor, aplicații pe calculator, dezvoltarea noilor produse,statistică, comportamentul organizațional etc. În anul 2002 s-au elaborat în SUA programe educaționale pentru profesiunea de "manager în știință și tehnologie", destinat "să conducă, să organizeze și/sau să managerieze activități de știință și tehnologie, inclusiv cercetare de bază, cercetare aplicativă și/sau dezvoltarea tehnologiilor avansate". În SUA s-a înființat în anul 1992 Asociația Internațională pentru Managementul Tehnologiei
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
proiectelor, aplicații pe calculator, dezvoltarea noilor produse,statistică, comportamentul organizațional etc. În anul 2002 s-au elaborat în SUA programe educaționale pentru profesiunea de "manager în știință și tehnologie", destinat "să conducă, să organizeze și/sau să managerieze activități de știință și tehnologie, inclusiv cercetare de bază, cercetare aplicativă și/sau dezvoltarea tehnologiilor avansate". În SUA s-a înființat în anul 1992 Asociația Internațională pentru Managementul Tehnologiei (IAMOT), care este dedicată învățământului și cercetării în domeniul managementului tehnologiilor. "Integrarea verticală" este
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
de a identifica componentele cu caracter strategic, precum și pe acei furnizori care au competențele necesare pentru producția lor. Procesul de transfer de tehnologie este influențat, în mare măsură, de dezvoltarea tehnologiilor și de schimbările tehnologiilor care se bazează intens pe științe, în special în domeniile tehnologiilor avansate ("high-tech"). Accesul la informații asupra tehnologiilor a devenit mai ușor datorită dezvoltării tehnologiei informației și comunicațiilor. Cunoștințele asupra tehnologiilor sunt codificate, dacă sunt exprimate în formă digitală sau în software, respectiv sunt tacite dacă
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
ipsos, o sticlă îmbrăcată în răchită împletită, un desen înrămat și o draperie—intitulată "L’Atelier de l'artiste"—care a fost primul daghereotip care a trecut cu succes prin procesul complet de expunere, developare și fixare. Academia Franceză de Științe a anunțat procedeul la 9 ianuarie 1839. În același an, William Fox Talbot a anunțat dezvoltarea calotipului. Împreună, cele două invenții marchează anul 1839 ca an al inventării fotografiei. Daguerre nu a obținut patent pentru invenția sa în Franța, dar
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
sunt exemple ipotetice ale unei planete și ale unui satelit natural pe care viața extraterestră ar putea evolua. Ele sunt rezultatul unei colaborări între compania de televiziune "Blue Wave Productions Ltd." și un grup de oameni de știință americani și britanici, care au fost colectiv angajați de National Geographic. Echipa a folosit o combinație de teorii cunoscute, de climatologie și xenobiologie pentru a-și imagina cele mai probabile locații pentru viața extraterestră și cea mai probabilă calea evolutivă
Planeta Aurelia și Luna Albastră () [Corola-website/Science/320370_a_321699]