12,426 matches
-
a venit cu un enorm potențial de noutate: a adus „scandal“ intelectual, surpriză morală, speranță nesă buită. De aici, efectul său trezitor, prospețimea sa epidemică. Creștinismul a forțat marginile intelectului, a demontat morala convențională și a impus, drept țintă, imposibilul. Înțelepciunea stoică - orice înțelepciune imanentă - se străduiește să încapă în conturele rațiunii și ale naturii. Respectuoasă cu „legile firii“, o astfel de înțelepciune eșuează, inevitabil, în previzibil și banalitate. Ea prescrie o conduită, o terapeutică general valabilă, pe scurt, o rețetă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un enorm potențial de noutate: a adus „scandal“ intelectual, surpriză morală, speranță nesă buită. De aici, efectul său trezitor, prospețimea sa epidemică. Creștinismul a forțat marginile intelectului, a demontat morala convențională și a impus, drept țintă, imposibilul. Înțelepciunea stoică - orice înțelepciune imanentă - se străduiește să încapă în conturele rațiunii și ale naturii. Respectuoasă cu „legile firii“, o astfel de înțelepciune eșuează, inevitabil, în previzibil și banalitate. Ea prescrie o conduită, o terapeutică general valabilă, pe scurt, o rețetă. Dacă ți-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prospețimea sa epidemică. Creștinismul a forțat marginile intelectului, a demontat morala convențională și a impus, drept țintă, imposibilul. Înțelepciunea stoică - orice înțelepciune imanentă - se străduiește să încapă în conturele rațiunii și ale naturii. Respectuoasă cu „legile firii“, o astfel de înțelepciune eșuează, inevitabil, în previzibil și banalitate. Ea prescrie o conduită, o terapeutică general valabilă, pe scurt, o rețetă. Dacă ți-o însușești, nu mai trebuie decât să o aplici. În momentul în care își atinge scopul, practica filozofiei, înțeleasă ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde“ sună, dimpotrivă, mesajul hristic. În fraza aceasta nu se mai simte nimic de ordinul regulii, al garanției raționale. Ea aduce în scenă o provocare și un risc, fără legătură cu „înțelepciunea lumii acesteia“. Un risc, pe care stoicul nu pare dispus să-l ia în calcul. „Iar pe cele aflate deasupra noastră, pe acelea lasă-le deoparte“ - spune, precaut, Epictet. Dar, în alt loc, sinele lui mai adânc spune altceva: „Gândul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unui stăpân absent („Slujitorul credincios și înțelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezențe divine, dar poate fi și înțelepciunea de a aștepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpânul“ e întotdeauna plecat. Și își somează supușii să-l aștepte, să vegheze până în clipa întoarcerii sale. Iar așteptarea cuviincioasă, orientată, plină de speranță, e una din fețele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e mereu cuplat la orizontul credinței. Ca în versetul 24 din capitolul 9 al Evangheliei după Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“ Drumul spre sine În Antichitatea târzie, când filozofii erau mai nume roși decât profesorii de filozofie, iubitorul de înțelepciune era definit ca un truditor al modelării de sine. Nu ți se cerea să cauți o formă de cunoaștere generică, un adevăr „obiectiv“, străin de ființa ta, un adevăr fără efecte palpabile asupra modului tău de a fi. Nu pura
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de universalitate. „Specialistul“ de azi slujește, infailibil, zeul aspru și glacial al competenței. E un „știutor“, un „expert“ al discursului despre discursuri. Are tot atâta nevoie de biografie proprie și de interlocutor, pe cât de puțină nevoie are căută torul de înțelepciune de jargonul lui. E exponentul acru al unei minorități fascinate de micile ei dexterități analitice. Cine parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinărilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desăvârșiri dătătoare de „măreție sufle tească“ și de noblețe iradiantă, înțelepciunea lumii greco romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflație a eului. Preocuparea de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spațiu al singurătății. Sinele evacuează lumea. O pune între paranteze. Nu mai există decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în România de azi, care ar fi soluția circului politic și publicistic în care ne-am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al sacrificiului - ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru a modela nițeluș moravurile comunitare. Așadar, stimați compatrioți con-sexuali, domesticiți, un timp, gorila din voi, amânați manifestările taurinei potențe care vă agită. Dați o șansă harismelor feminității. În definitiv, înțelepciunea - Sophia - e o doamnă. Ce lipsește pe piața politică N-am cum să fac un inventar complet. Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sunt, de fapt, goale. Dar m-aș opri la trei însușiri, fără de care, după pă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din povestirile de călătorie, fundamentează în parte critica la adresa instituțiilor și a moravurilor noastre. Însă scepticismul radical al lui Montaigne ajunge totuși la concluzia că, deși toate instituțiile sînt echivalente și, ca atare, sînt toate la fel de criticabile și la fel de respectabile, înțelepciunea ne sfătuiește să ne mulțumim cu cele ale societății în care trăim. În practică, dacă nu și în teorie, această linie de conduită nu se opune așadar celei a misionarilor din aceeași epocă și din secolele următoare, care vedeau în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se făceau înțelese înainte. Pierzîndu-și funcția inițială, devenite inutile, aceste vechi mijloace, cu sistemul lor stînjenitor de tumescențe, umeziri, înroșiri și exalații mirositoare, s-ar fi atrofiat încetul cu încetul. Cultura ar fi modelat natura, și nu invers. Lecția de înțelepciune a vacilor nebune Pentru amerindieni și pentru majoritatea popoarelor rămase multă vreme fără scriere, timpul miturilor a fost cel cînd ființele umane și animalele nu erau cu adevărat distincte unele de altele și puteau comunica între ele. Să faci ca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și colo și-ar face loc cele mai ciudate genuri de viață. În loc să se îndrepte către monotonie, evoluția umanității ar accentua contrastele, ba chiar ar crea unele noi, reinstaurînd domnia diversității. Punînd capăt unor obiceiuri milenare, aceasta este lecția de înțelepciune pe care poate că o vom învăța, într-o bună zi, de la vacile nebune. Întoarcerea unchiului dinspre mamă Aplicațiile industriale sau militare ale fizicii și chimiei moderne ne-au familiarizat cu noțiunile de masă sau de temperatură critică. Ele se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lumii. 10 Serate TV 50. Pierre Hadot - Plotin sau simplitatea privirii 51. Cristian Bădiliță - Călugărul și moartea 52. * * * - Convorbiri cu Schopenhauer 53. Dan Pavel - Leviathanul bizantin 54. Sorin Antohi - Civitas imaginalis 55. Basarab Nicolescu - Transdisciplinaritatea. Manifest 56. Emanuel Swedenborg - Despre înțelepciunea iubirii conjugale 57. Jacques Derrida - Despre ospitalitate 58. Paul Barbăneagră - Arhitectură și geografie sacră. Mircea Eliade și redescoperirea sacrului 59. François Furet - Revoluția în dezbatere 60. Claude Karnoouh - Comunism/ Postcomunism și modernitate tîrzie. Încercări de interpretări neactuale 61. Carlo Maria
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de a crea o clonă, un grup de indivizi care descind dintr’un unic strămoș, excluzând sexualitatea, deci prin partenogeneză. Ca Athena-Parthenos, apărută din unicul Zeus, Întrupând un vechi vis - poate coșmar - al omenirii, dar pentru a-i da esența: Înțelepciunea. Să procedăm ca atare. Clona presupune deci o ascendență unică a indivizilor ce-o alcătuiesc, nu și că ar fi identici. Las deoparte aspectele de ordin tehnic ale problemei, pentru a-i socoti sensurile. Devenirea oricărui individ e o rezultantă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ancestralul coacervat de acum mai bine de trei miliarde de ani și mineralul, cristal dacă vreți, de până la el. Totuși planta... Desigur, aș putea arăta că ea are tangență cu acea lume paralelă căci posedă esențialul, adică un suflețel, citând Înțelepciunea adunată de popor milenii la rând, știind că arborele e viu și nu poate fi tăiat până nu i se cere iertare și i se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața, cu promisiunea că astfel va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noi Înșine, alta care să ne descompună. Și, cumplită pedeapsă, procopsindu-ne și cu grija păstrării echilibrului, care se poate Întoarce Împotriva noastră: descompunătorul ne poate folosi și vii: e cazul agenților patogeni. Care devin, astfel, factori limitativi. Natura, În Înțelepciunea ei, are grijă de toate, dar În primul rând de echilibru. „Milenium“, 18 martie 2000, ora 15,10 51. Apă „chioară“ Să mă acordez emisiunii, așa cum am Învățat de la prietena mea felină și neagră; conceptului de milenium. Nu’s adeptul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să se Înfrupte, dar și În care să-și arunce deșeurile. Că deșeul unui animal, bioxidul de carbon, este binefacere pentru plantă, care „poluează“ cu oxigen, numai bun pentru animal, e o altă poveste, mai precis o dovadă a infinitei Înțelepciuni a Naturii, care a știut să transforme orice rău Într’unul necesar... Și ascultând de această lege, viața a preluat În sine tot ce se afla În preajmă. Ce putea lua ea de la aer, acela din vremea apariției ei? Căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precum pe bolnav medicul, nu poate decât să iubească Natura și să-și dorească adunați lângă el pe toți care simt la fel chiar dacă nu simt Încă. À propos de ministru, și chiar vreau să mă repet: și aici operează Înțelepciunea nevoii, anume când n’ai bani alegi specialistul, iar când Îi ai arunci cu ei În câini, Încredințându-ți soarta politicianului... Și à propos de Înțelepciunea nevoii: Iată cu ce ocupă alții În aceeași vreme În care zisele lui sărbători
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încă. À propos de ministru, și chiar vreau să mă repet: și aici operează Înțelepciunea nevoii, anume când n’ai bani alegi specialistul, iar când Îi ai arunci cu ei În câini, Încredințându-ți soarta politicianului... Și à propos de Înțelepciunea nevoii: Iată cu ce ocupă alții În aceeași vreme În care zisele lui sărbători au transformat Iașii Într’un bâlci medieval, cu gunoaiele - materiale și umane - de rigoare... Scuze pentru aparenta răutate; În fond, sunt părintele pisicii negre de vinerea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un cuvânt, ca’n vorba românească: „ai barbă, să ai și foarfece; sau pieptene“. Dacă ne place orașul, să fim destul de civilizați ca să-l locuim. Nu de altele, dar altminteri vom păți ca Romulus Augustulus... - Miau! Nu știu de ce, dar Înțelepciunea sau generozitatea ta Îmi pare un reflex al neputinței... „Meridian“, 18 mai 2001, ora 12,45 32. Evadare - Entropizarea e un proces general și, mai ales, spontan... - Lasă, Cristi, n’o mai fă pe savantul, căci tot spontan, adică evolutiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine ai medita: unde ați fi fost, cu civilizația voastră cu tot, dacă n’ați fi avut o ghiulea legată de picior? De pildă scăderea randamentului tău, ori tat’tu, acela cu care nu prea te Înțelegi - zice el că Înțelepciunea lui nu se potrivește cu prostia ta -, dar pe care-l Întreții, dreptu-i cam indirect, prin cotizația ta la pensia lui, În minusul lefii tale și, din păcate, micșorându-mi mie porția de Whisk... as. Crezând că ți-o asiguri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceeași Terra au hălăduit undeva Între 10 și 30 de milioane de specii, astăzi existând doar cele aproape două milioane de care vorbeai tu; dar, cu cât coborâm În adâncurile istoriei naturale, există tot mai puține. Se vede treaba că, În Înțelepciunea sa, Natura Își lățește mereu „șoseaua“. Și, cum tot vorbeam de legea supremă a Lumii, aceea fiind de fapt creșterea entropiei, la care evoluția e doar un răspuns adaptativ, mai adaug: Dacă entropizarea Înseamnă de fapt moartea, e musai ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci nu poate fi și a compatibilității, atât de diversă. Și stressați deja prin uzul unor produse cel mai adesea anapoda față de așteptările voastre, chiar dacă sunt de calitate, ba chiar și de vorbele mele, vă mai stressez și amintindu-vă Înțelepciunea populară: deși aceea cristalizată Într’o epocă În care nu erați chiar atât de „civilizați“: Ați ajuns să cumpărați mâța’n sac. Dar pe mine, Moti - prototipul pisicii - nu mă puteți cumpăra, nici la propriu nici la figurat... „Meridian“, 28
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mesajul fiind în esență același, numai că Steinhardt o făcuse sub incidența unei filosofii de viață, a unei filosofii scolastice. La bunica, totul părea cu mult mai simplu și într-o manieră tradiționalistă, simplistă. Obișnuiam să-i spun adesea „Tibetul înțelepciunii noastre” și mai mereu avea câte o soluție la problemele noastre. Spre deosebire de Maia Alexandrina, bunica din partea mamei, ale cărei principii de viață erau dominant conservatoare, bunica din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]