13,876 matches
-
a întâmpinat probleme personale, deoarece cineva (probabil cu premeditare) l-a denunțat familiei de' Medici susținând că este dușman al casei lor. La aflarea acestei știri, Mariano a mers de îndată la Fucecchio pentru a-și înlocui prietenul, și-a abandonat postul de la Pisa și a preluat postul de la Fucecchio mai de vreme decât se aștepta 11. La începutul lunii februarie 1466 s-a găsit un nou înlocuitor de asemenea un notar din Pistoia -, care a făcut posibil ca ser Mariano
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
abuzive și părtinitoare a scriitorului, de-a lungul timpului unui veac de nemurire (ca să folosesc sintagma unui critic clujean) dar mai cu seamă a încrâncenării cu care nu puțini tineri (dar, nu numai) din ziua de azi caută a-l abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul de așteptare cosmopolit al acestora care, subjugați unor teorii internaționaliste cată a se debarasa de tot ceea ce poate însemna tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să privim numai numele care compun loturile celor două echipe. Nu ne rămâne decât să sperăm că Știința va reveni cât mai curând pe prima scenă a handbalului feminin românesc și, odată revenită acolo, nu va mai fi sedusă și abandonată de cei care au lăsat-o de izbeliște anul acesta. Evoluția scorului: 3-3 (min. 5), 5-6 (min. 12), 7 12 (min. 20), 11-15 (min. 25), 11-19 (pauză), 14 21 (min. 35), 15-22 (min. 41), 15-26 (min. 47), 21-29 (min. 54
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
altul de o valoare apropiată care poate intra și își va face treaba mai bine decât celălalt.” Ciprian Panait este convins că, chiar dacă S.C. Bacău nu va promova la finele acestui sezon, proiectul început în această vară nu va fi abandonat: “Am acceptat să vin și să rămân aici, pentru că am avut în față un proiect viabil, solid și de viitor.” În acest context, am dorit să aflăm pe ce perioadă se întinde contractul său cu gruparea băcăuană, răspunsul fiind mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
resturi. Vă rog să mă credeți, aceeași cantitate de energie se consumă și pentru a azvârli o sticlă goală, și nu de puține ori luând drept țintă un arbore, și pentru a o pune Înapoi În portbagaj pentru a o abandona acolo unde trebuie. La fel, o hârtie, chiar dacă e biodegradabilă à la longue căci, pe termen scurt, e inestetică. Ultima variantă, căratul Înapoi, pune Însă În operă o mai mare cantitate de informație, de gândire și, de ce nu, de suflet
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reducătoare, ei, mușchii, nu fac altceva decât să le pregătească un mediu favorabil. Ei Înșiși n’au nevoie de așa ceva, pentru că sunt Înzestrați cu o creștere continuă și independentă față de pseudorădăcina inițială. Putându-se aproviziona cu apă din atmosferă, ei abandonează părțile vechi ale lor, trăind În continuare, să spunem așa, prin vârf. În acest mod, mediul reducător rezultat prin viețuirea lor nu-i poate inhiba el, mediul, rămânând mereu În urmă, În materialul abandonat. Cu alte cuvinte, mușchii pot trăi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fapt, aceasta pare să fie metoda primară de aprovizionare cu apă, cale comună cu cea utilizată și de licheni și singura posibilă În lipsa unui sol. Or, această independență a plantei față de pseudorădăcină, care face ca planta să poată crește continuu abandonând porțiunile vechi, le-a Îngăduit mușchilor să fugă, să spunem așa, din zona de mediu degradat de ei Înșiși. Partea vie a mușchiului trăiește Într’un mediu mereu proaspăt, chiar dacă aerian: apa o ia din aer, ca și sărurile necesare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Însă tolerate În intestin, să le prelucreze; din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le prelucrează, câinii vagabonzi arondați fiecărui tomberon. Concluzia? Să-i tolerăm, precum organismul acele bacterii intestinale. Dar care e contraserviciul? E transformarea acelor deșeuri În piele, carne, grăsime, adică marochinărie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Început să redevină o prezență constantă În atmosfera de astăzi, din cauza greșelii tehnologice de care vorbeam, dar și În urma activității vulcanice naturale. Are natura, și astăzi, mijloace de apărare? N’aș putea răspunde cantitativ, dar calitativ da. Desigur. Natura nu abandonează niciodată ceva Învățat deja. Cel mult, păstrează metoda ascunsă, sau cu un cuvânt drag biologilor, represată. Un exemplu, chiar dacă negativ: Primele organisme, unicelulare, excelau printr’o Înmulțire nelimitată și independentă. Odată cu pluricelularitatea, această comportare a fost limitată și, mai ales
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe noi. De când e abia o celulă primordială - zigotul - și până ce uzura face ca esența - unii i-ar spune suflet; eu o găsesc cu mult mai complexă și, mai mult, supusă la rândul ei unei evoluții - ca esența deci, să abandoneze trupul, omul acumulează, evident din pământ. Lăsând deoparte cele două treimi pe care le reprezintă apa, restul: carbon, hidrogen, oxigen, azot, calciu, sulf, sodiu, potasiu, magneziu, fier, clor, fluor, ca să enumăr doar elementele ma-jore, le ia, prin intermediului plantelor, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să dăm deoparte viețuitoarele mai mici ori mai mari ce-l locuiesc, pământul nu-i decât un material mineral, Întoarcerea omului În țărână Înseamnă de fapt mineralizarea, adică oxidarea. Iar asta se poate face pe două căi: prin incinerare ori abandonând pământului cadavrul, caz În care natura Îl va trata ca pe orice deșeu organic, adică el va sluji drept hrană descompunătorilor biocenozei. Proces de oxidare fiind, mineralizarea treptată le eliberează acestor organisme energia necesară vieții. La scurt timp rămân doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
călărește doi cai: biologicul și rațiunea sau, dacă vreți, spiritualul. Greu de stăpânit de o dată, dar mai rău, Îi poate mâna pe amândoi În aceeași prăpastie. E drept, poate sări la nevoie pe unul dintre ei, dar trebuie să-l abandoneze pe celălalt. Asta o poate face doar individual; umanitatea, În ansamblul ei, nu. Cred că nu trebuie demonstrat faptul că o ecosferă sănătoasă e condiționată de existența unui om sănătos. Spuneam deci că animalul Înghite o plantă potrivită, chiar dacă e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar și la cele ale restului biosferei; iar ciclicitatea vieții poporului e punctată de datini. Firesc, fiecare popor cu ale lui. Și, mi-am adus În minte un exemplu drag mie: un gușter. Amenințați-i viața; va dispărea În iarbă, abandonându-și coada care va mai trăi, zbătându-se, câtva timp, respectând Însă același ritm biologic cu al restului gușterului. Tocmai de asta, mai precis condiționat de această identitate, putem imagina chiar reconstituirea Întregului. La fel, poporul român a fost obligat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va mai trăi, zbătându-se, câtva timp, respectând Însă același ritm biologic cu al restului gușterului. Tocmai de asta, mai precis condiționat de această identitate, putem imagina chiar reconstituirea Întregului. La fel, poporul român a fost obligat, În 1940, să abandoneze o parte a sa, cea răsăriteană, iar cineva a băgat-o În traista, scuze, turbinca sa. Teama de reconstituire a Întregului, care se mai Întâmplase o dată, În 1918, l’a făcut pe acel cineva să Încerce să inducă incompatibilitatea Între
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
toate cu unică folosire. Cu alte cuvinte, un nou val de deșeuri. Asta pentru că, se pare, beneficiile civilizației au luat-o Înaintea educației. Uităm, de cele mai multe ori, să citim acele inscripții ori simboluri de pe același recipient ce Îndeamnă la a abandona ambalajul acolo unde trebuie. Chiar dacă stocarea deșeurilor nu e o soluție definitivă, ci un paliativ, măcar pe aceasta s’o respectăm. Civilizația oferă omului avantaje, dar și grija de a contracara dezavantajele. Rațiunea ne-a ajutat. Dar ea, ca și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au cunoscut nu una, ci o suită de diviziuni succesive ale muncii, pe măsură ce apăreau noi domenii de activitate umană. Evident, fiecare nouă ocupație se bucura Întotdeauna de un statut social superior celor vechi. În același timp, ocupațiile foarte vechi erau abandonate. De cules nici nu mai era vorba. Vânătoarea și, parțial, pescuitul au fost abandonate În brațele sportului. Cam sângeros, dar așa-i omul... Agricultura a rămas Încă, dar din păcate nu prea iubită, așteptând Înlocuirea sa cu biotehnologia. Exemplele, fixate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi domenii de activitate umană. Evident, fiecare nouă ocupație se bucura Întotdeauna de un statut social superior celor vechi. În același timp, ocupațiile foarte vechi erau abandonate. De cules nici nu mai era vorba. Vânătoarea și, parțial, pescuitul au fost abandonate În brațele sportului. Cam sângeros, dar așa-i omul... Agricultura a rămas Încă, dar din păcate nu prea iubită, așteptând Înlocuirea sa cu biotehnologia. Exemplele, fixate În scrierile multor cultúri, abundă. Câteva: Indienii, prin așa-numita Lege a lui Manu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adesea provocată tocmai de o intervenție umană, chiar “binevoitoare”, nu e altă poveste. Ca proces natural Însă, ea a modelat un relief, așa cum Îl vedem, atunci când omul nu exista ori nu se implica, și nimeni nu poate impune naturii să abandoneze această unealtă; căci totul fiind În mișcare, e perfectibil. Cu această unealtă râurile și-au croit făgașul optim pentru a purta excesul de apă. Iar atunci când Încercăm să corectăm acest făgaș, apa va relua tot drumul cunoscut, cu prima ocazie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și tot mai “eficiente” pe care natura le pune În acțiune, fără a renunța și la cele anterioare, pentru limitarea exploziei demografice; ele există ca potențialitate dintotdeauna, dar se manifestă când trebuie. Asta pentru că noi am omis să folosim rațiunea, abandonându-ne instinctului, chiar dacă Îi găsim scuze În religie; sau În politica demografică care caută să evite Îmbătrânirea populației. Dar În ce bază s’a stabilit granița dintre tânăr și bătrân? Natura a fost Întrebată? Nici o grijă: răspunde ea și neîntrebată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar din munte, ci și din mare. Cum? Grație Vieții, biologice de astă dată care, după ce se negentropizează pe sine, ordonând Într’o cochilie dezordinea În care se găsește calciul, siliciul și alte elemente din apa mării, adunându-le adică, abandonează apoi entropizării, echilibrării cu mediul, aceeași cochilie după ce viața a părăsit-o. Sfărâmăturile ei, nisip adică, Înseamnă un aport din mare spre țărm. La plajă contribuie deci, chiar substanțial, atât muntele cât și marea. Se vede că folosim din plin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
citadin, ci doar schimbarea locului. În schimb, activitatea din oraș nu diminuează, ea fiind organizată În foc continuu. Iar orice activitate productivă e În sine poluantă, căci ea Înseamnă extracția negentropiei din materia primă și Înglobarea ei Într’un produs, abandonând entropie În deșeuri; iar produsul - un veritabil acumulator de negentropie - poluează și el, prin consumul său, omul extrăgând negentropia Înglobată În produs și abandonând entropia În alte deșeuri. Iar problema e cu atât mai gravă cu cât această activitate e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sine poluantă, căci ea Înseamnă extracția negentropiei din materia primă și Înglobarea ei Într’un produs, abandonând entropie În deșeuri; iar produsul - un veritabil acumulator de negentropie - poluează și el, prin consumul său, omul extrăgând negentropia Înglobată În produs și abandonând entropia În alte deșeuri. Iar problema e cu atât mai gravă cu cât această activitate e exagerată. Exagerarea e posibilă, căci productivitatea nu poate impune, În fața profitului, reducerea duratei activității. Adică grija pentru interesele naturii pălește În fața grijii omului pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
consum, cojile propriilor ouă, pisica Își consumă placenta; dacă-mi este permisă o glumă, ea a descoperit independent de om valențele cosmetice ale placentei, Întreținându-și frumusețea... Pisica nu consumă mai multă hrană decât are nevoie, iar deșeurile nu le abandonează nici oriunde și nici oricum; proverbiala lor acoperire nu face altceva decât să le reintegreze mai repede În circuitul natural al substanței. Pisica Își alege cu grijă un teren de vânătoare pe care-l marchează și protejează Împotriva altora. Cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
E, astăzi, cel puțin un stress. Să nu fiu pesimist: vom putea face și asta, dacă vom promova procesul invers cam tot atâta timp cât a durat această evoluție; dar ce ne facem cu cei câțiva dinți pe care omul i-a abandonat În cursul aceleiași evoluții? Iar În acest timp, de readaptare, trebuie obținută și scăderea de populație până la nivelul la care productivitatea extrem de scăzută cu care se obțin alimentele “bio” poate asigura supraviețuirea. Asta, pentru că doar viitorul ne va lămuri asupra
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]