10,749 matches
-
uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute de aici mai la „centru“, ca să-și Încheie Înalta lui misiune de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu un intermezzo impus de Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului se reîntâlnește cu Lucreția și-i dăru iește o Biblie, ediția 1914. Pe ultima pagină notase o sem nifi cativă dedicație: „Lucreției, 1918 Iunie, Mircea“, Însemnare pe care am admirat-o ca pe un ecou al unor evenimente trecute. Lucreția era, totuși, o fată fără avere și care, În concepția vremii, nu avea o si tua ție socială remarcabilă. Era o croitoreasă de lux și atât, iar tatăl ei trăia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume pentru artistele Operei din Paris și fotografiile ei făcute Împreună cu unii artiști pot fi și azi admirate la Stroești. Din Paris, scria frecvent celor dragi, precum și rudelor din Stroești, iar o parte din scrisori s-a păstrat. Această corespon dență reflectă dragostea Lucreției pentru Stroești: „E posibil să vin la Stroești 2-3 săptămâni“ (29 iulie 1932); „Tare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gravidă, lucra până În ziua nașterii. Dacă o apucau durerile facerii, o vedeai că se retrage din cârdul de lucrători și spunea semnificativ: „Mă duc până În grădină.“ Acolo năștea, singură, și apoi se Întorcea cu pruncul În brațe. Costică Beldie o admira pe mama Dina, ca și pe ceilalți unchi din Stroești, despre care povestea oricui avea timp să-l asculte. Prin Societatea Cultural-științifică „Stroești- Argeș“ s-a inițiat o amplă acțiune de valorificare a operei lui Constantin D. Beldie și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
observația. În anii '30 sunt cumpărate hidroavioane de fabricație italiană, cu care este dotată unitatea. De exemplu, hidroavionul Savoia-Marchetti S 55, o siluetă impozantă, cu cocă dublă, putea fi folosit și ca purtător de torpile. Astfel de hidroavioane puteau fi admirate în zbor de constănțeni, de Ziua Marinei, în fiecare an pe 15 august. De altfel, inițial, unii dintre piloții și observatorii de pe hidroavioane erau foști ofițeri de marină. Cu puțin înainte de începutul războiului, s-a înființat un comandament unic aero-marină
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Încă un autograf, precedat de o misivă: Stimate Domnule Cornel Galben, Vă trimit un volum de versuri cu rugămintea de a-l „cronica“ În revista „13+“ Locuiesc În Câmpina, Prahova, sunt membru al „Grului de la Ploiești“, și al cenaclurilor locale. Admir faptul că revista „13 plus“ este puternic axată pe literatură, lucru foarte rar În zilele noastre. Vă mulțumesc și vă urez Succes! Dorin Boroianu Câmpina - 06.03.2002 Spre ghinionul lui, n-am avut răgazul să „cronichez“ volumul, dar poate
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cunoști pe cineva, un apropiat al meu. Vino. Pornim amândoi, plutind într-o direcție necunoscută mie. Mă uimește ce aripi imense are. Cât stătuserăm de vorbă, le ținuse strânse, nu-mi dădusem seama de dimensiunile lor. Abia acum le pot admira în toată măreția lor strălucitoare. Zborul nu durează prea mult. Ajungem undeva pe malul înalt și stâncos al unei mări cu valuri înspumate. Lazarus strigă: -Truman, Truman! Cel chemat aude și își face apariția tot în zbor: este o pasăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să stea la idealurile revoluției comuniste. Deci - vulnerabil. Apoi, tot șeful Securității i-a pus la dispoziție lista completă cu dușmanii lui Boromir și cum pot fi ăștia întărâtați. În fine, Novăceanu a urzit, împreună cu Cameniță însuși (pe care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef, un adevărat șef, cu care te poți sincroniza la marele fix), lovitura de grație pentru tovarășul Boromir: el l-a sfătuit pe prim, la îndemnul lui Cameniță, cum să greșească: Tovarășe prim, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe măsura valorilor artistice pe care le cuprinde, ca prim centru academic al Țării. Nu am căderea să apreciez dacă mi-am îndeplinit sau nu pe deplin misiunea asumată, dar mărturisesc cu onestitate că m-am străduit. De aceea, îi admir acum și mai mult pe jurnaliștii de profesie, înțelegând activitatea lor intensă și zbuciumul lor de zi cu zi. Confesându-mă astăzi, voi recunoaște că, la început, mă gândeam chiar să abandonez, întrucât era ceva neobișnuit ca zilnic să afectez
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
școala din satul Cetireni. Era sâmbătă seara, directorul școlii s-a scuzat că merge la o nuntă în sat, altfel ne lua la dânsul acasă. Ne-a oferit cabinetul de chimie al școlii să ne odihnim în acea noapte. Am admirat școala, o școala frumoasă, pereții claselor împodobiți cu toți clasici noștri, ai culturii românești. înainte de a ajunge la școală a trecut pe lângă noi o căruță cu câțiva tineri care, văzându-ne că purtăm stegulețe tricolor la rucsacurile pe care le
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
popor inconștient. Cuvintele lui Nicolae Iorga etern rămân valabile—cel ce nu-și cunoaște istoria neamului, nu merită să trăiască. și acesta este un adevăr de care fiecare suflet de român să țină cont. Nimeni nu-i în stare să admire sacrificiul și efortul pe care îl fac luptătorii basarabeni pentru a menține această conștiință națională. Noi, din dreapta Prutului, nu știu ce merităm, poate chiar dispreț, pentru că nu suntem în măsură să înțelegem sacrificiul celor din Basarabia, 125 103 măcar să-i susținem moral
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un buget de peste 100 de milioane de dolari, și aceasta era simplă: un miliardar a cunoscut la un banchet de binefacere cu numai 1 000 de dolari tacâmul o realizatoare TV frumoasă și extrem de inteligentă. Bărbatul nu știa ce să admire mai întâi: replicile sale scăpărătoare sau briliantul de 260 000 de dolari, perfect asortat cu averea de 55 de milioane de dolari pe care femeia urma s-o moștenească la moartea părintelui ei. Amorurile la prima vedere sunt înțelese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trei ori mai mult. Are ea grijă să le spună prietenelor că valorează de treizeci de ori mai mult. Și, cum prietenele fac imediat socoteala nu în EURO, ci în bijuterii, tabloul preferat al generalului din anturajul regal va fi admirat de toată lumea. Iar cu vremea, și de soția dumneavoastră.“ Omul care a trăit în viitor Am citit într-un anunț mortuar că defunctul Dăbuleanu Pamfil trăise numai în viitor. Asta vroia să fie o virtute. Poate că totuși familia dorise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de care avea nevoie revista) și pe reporter să-l admire. Peste ce om teribil dăduseră! Ce subiect! Cititorilor le plac învingătorii și poveștile acestora, dar nici viața unuia care știa să îndure totul cu demnitate și cu atâta filozofie nu era de colea. Cum spuneam însă, când să facă proba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Chiriță chiar s-a enervat și le-a spus-o colegelor lui de la obraz: „Mă, voi discutați de-ale voastre ca și cum eu aș fi o mobilă. Nu vă dați seama că sunt și eu bărbat, am mândria mea, vreau să admir femeile, nu să ascult tot timpul numai prostii despre rujuri și ciorapi?“. „I-auzi la el - a zis Camelia și toate fetele au râs ca la un fapt de la sine înțeles -, Chiriță e bărbat! Așteaptă să fiți mai mulți, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
merite banii.“ Oameni cu idei Modesta întreprindere de cartoane, cunoscută-n județ sub numele de „Fabrica la frații Cucu, bani puțini și mult de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și plăti niciodată lucrătorii în ziua de leafă, dar și pentru priceperea de a-i ameți cu vorbe mari, își cheamă în birou apropiații și li se adresează, privindu-i provocator în ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
panere și bidoane. Undeva, în vârf, mai rămăseseră câteva fructe, la care priveam cu îngăduință de învingător. După ce mi-am terminat treaba, așa plin de zgârieturi și de plase de păianjen cum eram, am chemat-o pe mama să-mi admire isprava. Mama s-a uitat în tăcere la puzderia de coșuri și borcane pline cu fructele acelea pricăjite și, fără să-mi spună nimic, și-a făcut cruce. „Mămico - am zis -, facem magiun și rachiu și o să avem din ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aceasta și i-ar fi priit orice fel de laudă, fie ea și mincinoasă, a băieților de bani gata? Răspunsul nu l-a lăsat să doarmă pe Constantin Șerban nenumărate nopți. Pentru că, în adâncul sufletului său de bărăgănean frustrat, îi admira pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se regăsea pe el, omul unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mari, ca și scriitorii din lumea liberă, dar, din păcate, n-am putut s-o facem. Iar recompensa va fi pe măsură: un bilet de favoare pentru ultimul dans. Culegerea de ziceri spirituale Am consumat ani buni din tinerețea mea admirând un coleg. Am fost dependent de felul său paradoxal, dar convingător de a se exprima. Ceea ce mă minuna era promptitudinea cu care avea replică la tot ce-mi părea confuz și inabordabil. Nu știu dacă, în devotamentul meu pentru toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un gestionar de la abatorul din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales când era vorba despre procurat carne, brânză și cafea, durau mai puțin decât un orgasm și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și cafea, durau mai puțin decât un orgasm și nu erau urmate niciodată de recursuri melancolice. O oră mai târziu, mă găseam în drum spre Titu, deși știam că săvârșeam păcatul de uzurpare a calității, în sensul că gestionarul mă admira pentru ceva ce precis nu eram. Ca și Hašek, care a lucrat ani buni la o revistă ce se chema Lumea animalelor, deși nimic nu-l lega de subiect, mă ascundeam în redacția unei cunoscute publicații de cuvinte încrucișate fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la părinți cu un sentiment stânjenitor de martori. „Săraca mama - îi spunea băiatul mai mare fratelui său, care citea numai basme și benzi desenate -, e deșteaptă că nu se bagă.“ Rudele romancierului spun că-i citesc cărțile și că-l admiră, însă nu spun titlurile corect și aprecierile lor sunt foarte aproximative: „Cel mai mult ne-a plăcut aia cu popa care s-a bătut cu primarul“. În cele peste șase sute de pagini ale romanului Apostolii singurătății, incidentul care i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bronz avea dreptul de a turna și suveniruri în plastic. Cu miile. Cât timp a stat casierul la băi și apoi la specializare în Germania, li s-au arătat grupurilor de turiști japonezi câți Romuluși și Remuși au poftit. Îi admirau, așa cum fac asiaticii: „Oho, Unu, A-a-a, e-e-e, i-i-i, o-o-o, u-u-u!“, și se repezeau la ambulanți să cumpere sugari turnați în forme de silicon. La un moment dat, arabul s-a supărat și a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
extrașcolara. A fost un iubitor de frumos și în acest sens să armonizat perfect cu colaboratorul sau Mihail Botez, director adjunct mulți ani, care a reușit să facă din grădina din fața liceului o oază de flori și de verdeață fiind admirată de trecători și vizitatori. Lungă perioadă de timp, cât a condus destinele prestigiosului liceul, profesorul Erast Viforeanu a dat dovadă de spirit rațional și întreprinzător, impunea respectul colegilor și elevilor prin autoritatea profesională și înțelepciunea deciziilor cât și prin perseverența
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]