9,419 matches
-
În morminte figurine dotate cu sac și lopată care Îi vor lua locul: O tu, statuetă ștermenul tehnic este ushabtiț, dacă Osirisxe "Osiris" N N cu glasul drept a fost pus să Îndeplinească toate muncile care se fac În necropolă, alungă de la el răul care există referitor la persoana și la bunurile sale. Pune-te tu În locul lui În orice clipă În care se lucrează la cultivarea câmpurilor, secarea râurilor, transportarea apei, În Apus sau În Orient. Tu trebuie să spui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Văii Nilului Începândcu regiunea de miazăzi. Și În acest caz cucerirea este prezentată ca o rechemare la ordinea tradițională fusese compromisă: la fel făcuseră și principii tebani din Regatul de Mijloc, la fel și principii din Teba care Îi alungaseră pe hicșoși În numele unei respectabile restitutio a ordinii antice. În același mod, principele nubian care coboară În Egipt afirmă - În limbajul propagandei sale - valorile religioase egiptene și se prezintă drept garant al unei ortodoxii puțin arhaizante, de la care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a XXVI-a dinastii. 23. EPOCA SAITICĂ ÎNTRE ARHAIC ȘI MODERNTC "23. EPOCA SAITICĂ ÎNTRE ARHAIC ȘI MODERN" Familia care preia puterea după regii nubieni - după ce o invazie asiriană, care a ajuns la Teba și a prădat-o, i-a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a guverna Valea Nilului În numele mult prea Îndepărtatei cetăți Ninive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bogat, format din pământuri cultivate, animale domestice, pajiști și vii, pe care să le folosească În lumea de „dincolo”, care trebuia astfel să devină o locuință asemănătoare celei de pe pământ. Erau prevăzute și ofrande care să atragă bunăvoința și să alunge pericolul provocat de mânia suveranului defunct. Oasele regelui mort, depuse după incinerare Într-un recipient de argint (metalul purității prin excelență), erau conduse În mormântul regal, pe care hitiții Îl numeau „casa de piatră” și care era un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al zeilor, Alaluxe "Alalu", Înlăturat, după nouă ani de domnie de către paharnicul său Anuxe "Anu", se retrage sub pământ, printre „zeii vechi”, care, la Începutul mitului, sunt invocați pentru a da mărturie despre veridicitatea povestirii. La rândul său, Anu este alungat, tot după nouă ani și tot de către paharnicul său, Kumarbi, „vlăstarul” lui Alalu, și fuge spre cerul al cărui zeu este; Kumarbi Îl urmărește pe Anu și Îl castrează, mușcându-l, iar acesta Îl anunță că din sperma sa unită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar se și intersectează. Astfel, la Sparta, o Afrodita-Hera primea ofrande din partea mamelor Înainte de nunta fiicelor, iar la Atena Afrodita ocrotea nunta fecioarelor. Tot la Atena, tinerele erau consacrate Artemisei În timpul brauroniilor, În timp ce celelalte fete, Între șapte și unsprezece ani, alungate În apropiere de templul Atenei Polias și numite arrefore, trebuiau să țeasă mantia (peplul) care era apoi dusă În templul Atenei cu ocazia panateneelor. Iar noaptea, aceste fete trebuiau, printr-un pasaj secret, să ducă de pe Acropolă În grădinile Afroditei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întregii sfere a sacrului, probabil beneficiar al unor puteri temporale, nu i-a acceptat Învățăturile, constrângându-l să-și părăsească țara natală. El Însuși declară În Uștavaitș G³th³ (Yasna 46, 1): „Către care țară să fug? Încotro să fug? Sunt alungat din țara mea și din tribul meu; nici satul, nici căpeteniile cele rele nu sunt de partea mea” (Boyce, 1975a, p. 187). Acest fragment, pentru care s-a propus recent o interpretare diferită, dar nu foarte convingătoare (Kellens, 1983; Kellens-Pirart
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că poate conta doar pe mijloace sărăcăcioase de subzistență și numai pe câțiva oameni care Îl urmează, și În același timp, știe bine că mai marii poporului său și ai țării sale, adepți ai Minciunii, au destulă putere ca să-l alunge, separându-l de familie și de trib (cf. mai sus, subcapitolul 2.3); discipolii profetului - și el Însuși - sunt drigu, adică „nevoiași, săraci” (Barr, 1953; Lommel, 1968; Sundermann, 1975, pp. 189 sqq. și nota 152; Narten, 1986, pp. 240 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi ajută cel mai mult pe oameni la câștiguri bănești și negustorie. În al doilea rând, adoră pe Apolloxe "Apollo", MarteJupiter și pe Minervaxe "Minerva". Despre acești zei au aproape aceleași păreri pe care le au și celelalte neamuri: Apollo alungă bolile. Minerva dă oamenilor primele cunoștințe din domeniul artelor și meșteșugurilor, Jupiter este stăpânul cerului. Marsxe "Mars" are În seama sa războaiele. De cele mai multe ori când hotărăsc să se lupte, făgăduiesc lui Mars prada pe care o vor lua În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne-a parvenit Într-un mod foarte special. Creștinarea Irlandei a făcut imposibilă orice conservare explicită a elementelor vechii credințe precreștine. De altfel, poeții, considerați pe bună dreptate exponenți ai tradiției profund refractare creștinismului, au fost foarte aproape de a fi alungați de pe insulă și au fost salvați În ultimul moment de intervenția sfântului Columcill (el Însuși poet), În schimbul renunțării la orice exprimări extrinseci a vechii religii. În aceste condiții, nu există - și nici nu ar fi putut exista - nici o povestire clară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În funcțiune capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite că va indica mereu momentul potrivit pentru a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza politică, istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai Înfricoșător”; fecioarei Gefionxe "Gefion" Îi amintește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indienii și pachistanezii din Africa orientală, reprezentînd burghezia străină, sînt foarte detestați. În Africa de Sud, magazinele lor au fost violent atacate de către băștinași. În Africa de vest, libanezii joacă un rol similar, stîrnind nemulțumirea naționaliștilor locali. Naționaliștii lui Nasser i-au alungat pe greci, pe italieni, pe evrei și pe sirienii (creștini) din Alexandria, transformînd orașul într-o umbră monotonă și stearpă a ceea ce fusese odinioară, unde domnește acum disperarea. Britanicii au adus în arhipelagul Fiji muncitori angajați pe termen lung din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Gărzii de Fier. Naționaliștii democrați propuneau o reformă agrară moderată, o variantă a reformei agrare din 1864 a lui Cuza, colonizarea pămînturilor statului, măsuri împotriva alcoolismului, naționalizarea companiilor de asigurări, vot universal pentru români; străinii (evreii) urmau să fie alungați din sate și nici un evreu nu putea face parte din forțele armate; nu se spunea nimic despre industrializare. (Este îndoielnic dacă Iorga o dorea). În continuare, partidul propunea reforme în învățămînt și restabilirea unității naționale (o unire idilică între moșier
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
proceda altfel"100. În toamnă, situația devenise disperată în Moldova. Armata română era indiferentă față de anarhia din rîndul rușilor, dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false și fantastice care circulau și atîrnau ca un nor întunecat deasupra României neocupate 102
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cuza, nota: "Iorga, apărătorul jidanilor", explicînd că "Iorga nu are nimic mai bun de făcut decît să investigheze presupusul transfer ilegal al unui profesor evreu titular de matematică", citînd afirmația lui Iorga că "toate elementele valoroase ale corpului didactic sînt alungate". Articolul conchidea: După cum vedeți, ceea ce îl preocupă pe Iorga este să-i mențină pe jidani în facultățile românești"93. Autorul cărții de față ar putea oferi zeci de astfel de exemple. Iorga era în corespondență și cu un "intelectual evreu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1956: „Auzim tot mai des spunându-se la acest congres că e necesar ca scriitorii să spună adevărul. Asta Înseamnă că, În anii din urmă, ei nu au scris adevărul... Acest capitol este de-acum Încheiat. Duhul rău a fost alungat”. În Cehoslovacia, ai cărei lideri comuniști păstrau o tăcere adâncă asupra propriului lor trecut stalinist, amintirea terorii era prea vie pentru ca zvonurile venite dinspre Moscova să determine o acțiune politică 13. Unda de șoc a destalinizării a avut un efect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kohl - nu s-au abătut niciodată de la linia generală a Ostpolitik, pe care au urmat-o nu numai În diplomația publică, ci prin multiple legături cu RDG, oficiale și neoficiale, menite toate să faciliteze contactele umane, să Îmbunătățească relațiile, să alunge teama de revanșismul vest-german și, În general, să „normalizeze” relațiile Bonnului cu vecinii răsăriteni - acceptând, cum spunea Brandt la semnarea Tratatului de la Moscova prin care erau recunoscute frontierele postbelice ale Germaniei, că „prin acest Tratat nu pierdem decât ce am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
incitat o curajoasă scrisoare de sprijin din partea scriitorului Paul Goma și a altor șapte intelectuali români, care au fost cu toții reduși prompt la tăcere. În rest, România a rămas la fel de mută cum fusese timp de trei decenii. Goma a fost alungat În exil și nimeni nu i-a luat locul. Occidentul purta o parte de responsabilitate pentru toate acestea: chiar dacă ar fi apărut o Cartă 77 românească sau o versiune locală a Solidarității poloneze (vezi capitolul XIX), era puțin probabil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contrastează puternic cu dezastrul abătut asupra Iugoslaviei În aceiași ani. Între 1991 și 1999, sute de mii de bosniaci, croați, sârbi și albanezi au fost uciși, violați sau torturați de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din casele lor și alungați În exil. În Încercarea de a explica măcelurile și războiul civil de o amploare nemaivăzută din 1945 - Într-o țară pe care stânga occidentală a considerat-o multă vreme societatea socialistă model -, comentatorii străini au propus În general două explicații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toți de un grad de autonomie administrativă și teritorială, Însă În cadrul unui stat bosniac unic ale cărui granițe au rămas neschimbate. În principiu, Bosnia supraviețuise așadar războiului civil. Dar efectele terorii și ale expulzărilor nu puteau fi șterse. Majoritatea celor alungați din casele lor (cu precădere musulmani) nu s-au mai Întors niciodată, În ciuda asigurărilor date de autoritățile locale și internaționale. Iar „epurările” nu s-au terminat: era rândul sârbilor, izgoniți sistematic de Zagreb din Krajina recent redobândită sau presați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi reconstituit. Croații Înarmați au comis și ei nenumărate acte de violență Împotriva civililor - la ordinul Zagrebului sau din proprie inițiativă. În Mostar, un oraș din vestul Bosniei cu un procent neobișnuit de ridicat de căsătorii interreligioase, extremiștii croați au alungat deliberat musulmanii și familiile mixte din jumătatea vestică a orașului. Apoi i-au Înlocuit cu țărani croați (goniți la oraș și radicalizați de propriile experiențe de epurare etnică la sat) și au asediat cartierele estice, musulmane. În paralel, În noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să Înăbușe Primăvara de la Praga din 1968? Imediat după revoluțiile din 1989, mulți erau de părere că așa ar trebui făcut. Dar unele dintre victimele celor implicați erau foști lideri comuniști. Cine merita atenția posterității? Bieții țărani maghiari sau slovaci alungați de pe pământurile lor sau activiștii comuniști care Îi izgoniseră pentru a deveni ei Înșiși victime ale sistemului la doar câțiva ani după aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spaniolul Fernand Cortez pleacă să cucerească Mexicul în 1518, urmat de îndată de către misionarii franciscani și iezuiți care s-au stabilit în această țară pentru a converti la creștinism populația indigenă, dar și pentru a produce vinul necesar slujbelor religioase. Alungați din Mexic în anul 1767, misionarii spanioli au emigrat apoi în sudul Californiei. În anul 1769, preotul franciscan Junipero Serra înființează prima misiune în San Diego de Alcala. Sub numele de "viile misiunii" (Mission grape) soiurile de origine spaniolă vor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]