24,313 matches
-
adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nimic nu ne Încurajează să-l facem. Trăim cu unica imagine a acestui personaj care e În stare să vorbească ore În șir lucruri absurde, În timp ce foarte mulți oameni Îl aplaudă ore În șir, speriați, Înnebuniți de foame, trăind Amenințarea. Ne-am născut direct În brațele lui, am crescut cu el deasupra capetelor și acum sîntem numai buni să-l slujim, pentru noi e un fenomen aproape cosmic, Statul, Partidul, Mama, Tata, Frica și Întunericul, oficial, nu Înseamnă decît un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să facă poze. Iar pei sajul aici nu-i oferă prea multe. Poate că oboseala distor sionează un pic felul cum vede lucrurile. Nu l-am văzut niciodată așa, Îi urmăresc chipul transpus, ai zice că e gata să cedeze. Amenințarea subînțeleasă din cuvintele lui are o altă dimen siune. Apoi Îl aud: — Canalul e la vreo 40 de kilometri. În fine... nu știu dacă... Tace. SÎnt subiecte despre care nu e bine să vorbești și subiecte despre care NU poți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu părul tapat, afișînd o plictiseală studiată, se retrag În altă cameră, Împreună cu un teanc de reviste de modă, cele mai multe de anul trecut - sau de acum doi ani. Gara de Nord din București arată ceva mai bine dimineața la prima oră, deși amenințarea plutește În continuare În aer. E plin de patrule. Le salut, Încrezător În micile artificii de croitorie pe care maică-mea le-a reușit - măcar că pantalonii nu mai ies din bocanci și nici nu se lasă de pe șolduri. Totuși, spre deosebire de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-am fost vreodată plecat În altă parte - probabil că e senzația pe care, de la un punct, o au toți deținuții. După Încă două zile, uit despre ce fel de senzație era vorba, treaba devine definitivă. Există un soi de amenințare permanentă, ale cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de haine al căror nume e capătul Îndepărtat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
numărul lor cresc. Momentul acumulează o tensiune care se pare că nu poate fi dezamorsată ușor, iar mesajul acestor oameni nu mai e inofensiv. Ieșirea din pasivitate se produce spre orele serii, cînd autoritățile decid că e momentul să folosească amenințarea forței. SÎnt aduse cîteva detașamente de miliție și alte mașini de pompieri. Sediul Județean de Partid Timiș devine un fel de cartier general de unde se iau decizii de Înăbușire a răzvrătirii care e pe cale să se producă. După o scurtă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tancuri și armata patrulează străzile. Au loc violențe, sînt sparte vitrinele unor magazine și incendiate Însemnele puterii comuniste, cîteva din greoaiele vehicule militare sînt atrase În zone unde rămîn blocate, unele dintre ele sînt incendiate. Se produce un fenomen clasic: amenințarea naște răspuns, violența naște violență. În sfîrșit, se Întîmplă. Libertate! Jos Comunismul! Democrație! se aude din ce În ce mai răspicat din centrul orașului și din cartierele apropiate; căminele studențești explodează, au loc și mai multe violențe, protestul ia amploare. Forțele de ordine nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost transferat aici, așa că s-a adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acum Înainte? Ce contează, sîntem liberi... liberi... Pur și simplu, Ceaușescu nu mai există. Părul de pe Întreg corpul pare viu, trăiri În pragul nebuniei, această ușurare care ne umple ochii de lacrimi... Și totuși acolo mor oameni. De ce? Care e amenințarea? Ce se Întîmplă mai departe? Se Întoarce Ceaușescu? Nu reușesc să adorm, sînt convins că nu sînt singurul. Patul lui Moise scîrțîie, iar de pe hol se aud sunete, voci care discută, pași trecînd grăbiți. Dar nu toate Înseamnă același lucru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
azi? Sau... nu mai știu exact... ieri, alaltăieri, parcă e o singură zi... — Și cum făceau? Întreabă Moise. — Ca dracu! Ne-au scos pe tunuri, ne-am căcat pe noi de frig toată noaptea. Ni s-a spus că există amenințarea unui atac aerian, că radarele Înregistrează o invazie de elicoptere sau cam așa ceva. E un pod peste Olt la Stoenești... Știi unde? Mă rog, șoseaua urcă un pic pentru că podul e mai Înalt, la nivelul digului... Pe-acolo au trecut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uitat ce-a povestit Cristian? Cum ce? Că Stancu voia să tragă cu tunul În podul de la Stoenești... Eu cred că sînt manipulări, cum zicea doctorul ăla bătrîn, adică pe undeva are sens ce zice, că au inventat o altă amenințare pentru ca armata și ăștia din miliție și din Securitate care au trecut de partea poporului să-și intre În rol, să nu-i linșeze lumea, cică să se uite la ei cu recunoștință că acum Îi apără de un dușman
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spitalului, e Întrerupt de un curcubeu de culori de cutii și de ambalaje și de pachete, cu nume și embleme și instrucțiuni În limbi străine, ceea ce produce o euforie generală. Mai ales acum că la televizor s-a spus că amenințarea atacurilor forțelor fidele lui Ceaușescu a trecut. SÎntem liberi, lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o zi înainte, când Alex intrase în salon, o găsise pe Ruby așezată într-un fotoliu. Femeia se ridicase de îndată și părăsise camera în tăcere. Fără îndoială, făcuse curățenie și obosise. Dar Alex a simțit un soi de amenințare, de parcă ar fi decăzut subit în ochii servitoarei. Mama lui Alex muncise alături de slujnice; se simțea degajată față de ele pentru că distanța era bine stabilită. Mama ei nu s-ar fi putut afla niciodată în situația în care era ea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și să-i explice... Porni din nou la drum, amintindu-și, cu greață, de accentele imploratoare cu care cerșise acel ceva de care avea el nevoie. Și apoi sosirea lui Alex! Ce naiba mai însemna și asta. Ce alianță blestemată, ce amenințare pentru el? Nu o asociase niciodată pe Alex cu John Robert; ea nu vorbise niciodată despre el altfel decât menționând vag că-l cunoscuse. Cât de grețos! Urma Alex să se împrietenească cu John Robert, excluzându-l pe George? O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea costisitor, mai ales acum când era amenințat să-și piardă serviciul. Gabriel îi răspunsese că, Dumnezeule mare, asta era prima dată când auzea de așa ceva. Mă rog, o liniștise Brian, voise să spună că astăzi toată lumea trăia sub asemenea amenințare. În orice caz, ce avea ea împotriva Școlii Generale, era o școala bună. Jeremy Blackett preda excelent matematica. Da, răspunsese Gabriel, dar Adam era bun la franceză și latină, ori la Școala Generală nu începea franceza decât la paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de faptul că sunt propriii săi demoni. Rămăsese la Ennistone pentru că nu putuse pleca lăsând în urmă-i problemele ce nu puteau fi soluționate decât acolo, deși era incapabil să le soluționeze. Și se ascundea, pentru că luase foarte în serios amenințările lui John Robert. Nu prea vedea el în ce fel ar putea Rozanov să-i facă vreun rău dar, oricum, prefera să nu riște. Niciodată până atunci nu fusese obiectivul urii cuiva, și se simțea cutremurat. Nu se îndoia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de tămăduire“. Tom și Alex regretau, fiecare în felul său, că nu le venise mai curând ideea de a-i fi expus lui William recentele lor necazuri. Brian își spunea că ar fi trebuit să-l consulte pe William în legătură cu amenințarea de a-și pierde slujba. Gabriel simțea că un mare garant al realității binelui pe lume fusese smuls din universul ei atât de vulnerabil. Îl iubise mult pe William și acum se întreba de ce nu avusese niciodată timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sigur. a) Răspunsul la prima chestiune („unde?”) este mai complex. „Locul” compunerii pare să fi fost zona din Imperiul Babilonian unde trăiau evreii exilați sau regiunea din Canaan locuită de evreii repatriați din exil. De fapt, e foarte clar că amenințarea cu pedeapsa de a pierde „țara frumoasă” dată poporului de Dumnezeu însuși (element care apare frecvent în relatare) se împlinise în principal în cei care au fost exilați, nu în cei care au rămas în patrie care în plus au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
am rămas în viață și am devenit „poporul lui Yhwh”. Prin cult se comemora și se actualiza acest eveniment; astfel, comunitatea care celebra cultul devenea contemporană cu comunitatea preistorică, tremura împreună cu ea în fața pericolului iminent și răsufla ușurată odată ce trecea amenințarea, credeau, se temeau și sperau împreună cu cei din vechime; cultul lor actual reproducea o experiență preistorică (cf. Ex 12,14, unde este utilizat termenul zikkărôn, „amintire”, „memorial”, de la rădăcina zăkar „a aminti”). Din această cauză, cultul familial din zilele noastre
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
funcționale grave atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic (generic fiind vorba de diverse variante ale dezechilibrului dintre nevoi și resurse) - dezechilibre care, la rândul lor, amenință funcționarea în continuare a respectivelor sisteme, în esență fiind vorba de amenințarea stării de sustenabilitate a sistemelor macroeconomic și microeconomic, cu consecințe grave în privința costurilor și a termenelor de restabilire a echilibrului. Într-o astfel de situație, incomparabil mai gravă decât orice situație precedentă din punct de vedere istoric (atât din cauza anvergurii
Evaluarea politicii monetare din perspectiva atingerii obiectivelor de convergenţă nominală şi reală. Aspecte specifice crizei financiar - economice actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Silviu șeitan, Alin Marius Andrieş, Mircea Asandului, Angela Roxana Calistru, Dan Marius Voicilaş, Ion David, Diana Viorica Lupu, Andra Lavinia Nichitean, Alina Picu, Tudor Alexandru Ganea () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2360]
-
cuprinde cu privirea întregul panou. Bronzată și plină de sănătate, ușor lăsată pe spate, cu capul răsucit într-o parte până la limita flexibilității gâtului, femeia degaja totuși o anume neliniște. Cu toate acestea, privirea ei nu părea să întrezărească vreo amenințare din direcția unde se uita. Dimpotrivă, afișa un zâmbet foarte sigur pe sine, ca și cum acel cineva din afara panoului, către care ea privea, era pe cale să cadă, pradă sigură a puterii ei de seducție. Tendonul întins și proeminent al gâtului putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
depășea în înălțime. Nimeni dintre elevi nu știuse cine era și de unde apăruse, dar se vedea dintr-o privire că e un tip cu greutate. Aveau și un nume cei din tagma lui, care, numai el, numele, suna ca o amenințare: activiști. Profesorii își țineau catalogul sub braț și își înălțau fața spre el arătându-i multă bunăvoință. În timp ce el nu le întorcea decât o privire superioară și mohorâtă, de străin sigur de spatele său. Doamna Constantinescu se pare că avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apoi o replică tăioasă din partea colegului nostru de cameră Constantin Topoloveanu 17. Între acest Topoloveanu și Ion Schipor se instalase încă de la primul lor contact o antipatie la prima vedere. Care mai târziu avea să se lase cu înjurături și amenințări din partea lui Topoloveanu și cu o respingere categorică și plină de dezgust din partea lui Ion Schipor. Se ajunsese până acolo că, în clipa când Topoloveanu intra în cameră în timp ce Ion Schipor tocmai perora despre deplasarea tensiunilor sau despre altele din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de încredere și deplină onestitate. Ceea ce nu-i totdeauna posibil în acest cămin unde partea materialistă a lucrurilor ia uneori aspect de mitocănie crasă." Bineînțeles că Topoloveanu amenința cu clarificarea lucrurilor și cu o discuție "acolo unde trebuie". Iar înțelesul amenințării era unul singur și limpede pentru toată lumea. Doar Ion Schipor avea o reprezentare a valorilor umanității despre care părea a fi convins, în ciuda tuturor neîncrederilor sale, că era imposibil să nu fie îmbrățișată de toată suflarea umanistă sau, în definitiv
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]