9,503 matches
-
San Stefano. Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
pp. 453-460). Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Analizând această poveste, unii istorici literari au presupus că întâmplările din această poveste își au originea în fapte reale petrecute în trecut și cunoscute de scriitor. Astfel, Dănilă Prepeleac este considerat de criticul Ion
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
(n. 16 februarie 1937) este un scriitor și critic literar britanic, autor al mai multor romane și al biografiilor lui Cynthia Payne și Quentin Crisp. a urmat studii la Sir Walter St John's Grammar School For Boys din Battersea, Londra. A obținut o bursă la Central School of Speech and Drama în 1953 și a lucrat ca actor
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
în 1980. Printre cărțile sale de non-ficțiune se află un volum de memorii, intitulat "An Immaculate Mistake: Scenes from Childhood and Beyond" (1990), și "Three Queer Lives: An Alternative Biography of Naomi Jacob, Fred Barnes and Arthur Marshall" (2001), o biografie a trei animatori populari homosexuali din secolul al XX-lea. Bailey este, de asemenea, cunoscut în calitate de critic literar, și a scris articole pentru The Guardian și a prezidat în 2001 juriul alternativ pentru Premiul Orange.
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
A realizat prima sa lucrare intermediară de diplomă cu titlul: ""Zur Lyrik von Ingeborg Bachmann"" (""Poezia lui Ingeborg Bachmann""), iar diploma de absolvire cu titlul: ""Das Problem der 'Bographie' bei Max Frisch".("Unter gelegentlicher Bezugnahme auf Ingeborg Bachmanns Erzählungen")" [""Problema 'Biografiei' la Max Frisch (cu trimiteri ocazionale la epica lui Ingeborg Bachmann)""]. Anul 1969 a fost marcat de obținerea titlului de germanist cu diplomă, având calificativul "excelent"; împreună cu Sergio Bertocchi, Italia, cel mai bun student al promoției 1969; ca recunoaștere a
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
în 1880, Wallace publicase deja primul său roman, "The Fair God; or, The Last of the 'Tzins" (1873), și piesa "Commodus: An Historical Play" (1876), care nu a fost niciodată jucată. El a continuat să publice alte câteva romane și biografii, printre care "The Prince of India; or, Why Constantinople Fell" (1893), o biografie a președintelui Benjamin Harrison în 1888 și "The Wooing of Malkatoon" (1898), dar "Ben-Hur" a rămas opera sa cea mai importantă și romanul cel mai bine cunoscut
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Last of the 'Tzins" (1873), și piesa "Commodus: An Historical Play" (1876), care nu a fost niciodată jucată. El a continuat să publice alte câteva romane și biografii, printre care "The Prince of India; or, Why Constantinople Fell" (1893), o biografie a președintelui Benjamin Harrison în 1888 și "The Wooing of Malkatoon" (1898), dar "Ben-Hur" a rămas opera sa cea mai importantă și romanul cel mai bine cunoscut. Editoarea Amy Lifson de la "Humanities" a numit "Ben-Hur" drept cea mai influentă carte
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
reali, care din anumite motive nu au dorit sau nu au putut accepta aprecierea publicului. Primele teorii au apărut la mijlocul secolului al 19-lea, când adulația lui Shakespeare ca cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor a devenit larg răspândită. Biografia lui Shakespeare, în special originile sale umile și viața sa obscură, părea incompatibilă cu poetica sa eminență și reputația sa de geniu, trezind suspiciunea că Shakespeare s-ar putea să nu fi scris lucrările atribuite lui. Au fost propuși mai
William Shakespeare - teoria conspirației () [Corola-website/Science/335823_a_337152]
-
Începuturile capitolelor sunt însoțite de citate din H. G. Wells, Victor Hugo și opere taoiste. Portretizarea realităților alternative derivate din procese psihice a făcut ca acest roman să fie considera un omagiu adus de Le Guin lui Philip K. Dick. În biografia făcută lui Dick, Lawrence Sutin a spus despre Le Guin că a fost „de multă vreme un avocat public loial al talentului lui Phil”. După spusele lui Sutin, „"Sfâșierea cerului" a fost, așa cum a recunoscut chiar ea, influențată profund de
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie, biografii și lucrări bibliografice. S.D. Luzzatto a publicat sute de articole în revistele ebraice ale vremii și a corespondat și schimbat opinii, într-un spirit de înrâurire reciprocă, cu toți ceilalți reprezentanți contemporani ai științelor iudaice. Shadal a avut o concepție
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul grecesc clasic. Este o compilație de compilații, care utilizează biografii, bibliografii și alte informații despre scriitori păgâni și creștini, dintre care cei mai mulți dispăruți; Scholiile despre Aristofan, Sofocle și Tucidide au servit mult. Notițele biografice provin, adesea, din mărturiile autorului, din "Onomatologion" sau din "Pinax" de Hesychius din Milet (secolul al
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
au servit mult. Notițele biografice provin, adesea, din mărturiile autorului, din "Onomatologion" sau din "Pinax" de Hesychius din Milet (secolul al VI-lea). Printre alte surse folosite din abundență figurează "Excerpta" de Constantin Porfirogenetul, "Cronica" lui Gheorghe Harmatolos / Gheorghe Călugărul, biografiile lui Diogenes Laertios, lucrările lui Athenaeus și ale lui Philostrates. Documentul conține prima mențiune despre românii (valahii) din nordul Dunării sub etnonimul "daci". Pentru unii, Suidas — sau Souidas — este un compilator de la sfârșitul secolului al IX-lea cunoscut printr-o
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
des, în acest apartament sau în alte locații extravaganțe, unde membrii se răsfăța prin excese de toate felurile. ”Sticlă” este o nuvelă neterminata, o comedie neagră scrisă intermitent de-a lungul părții a III-a a românului, sub formă de biografie orală de către personajul principal al românului, blonda. Povestea este formată dintr-un colaj de interviuri luat unui mare număr de personaje, care formează o imagine (uneori contradictorie) a vietii personajului titular. Românul alternează între pasaje scrise la persoana I și
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
atribuie aceste scăpări pe seama eventualelor erori inerente sexului adevărat al autorului: ”să nu uităm că în spatele gândurilor ei stă de fapt un bărbat.”. De asemenea, multe dintre aplauzele primite au fost direcționate spre nuvelă din partea finală a românului, ”Sticlă: o biografie în viu grâi a Clarei Munro”. Autorul arădean Gheorghe Mocuța scrie o recenzie cu tentă mixtă. Pare, ca mulți alții din generația lui, surprins de apariția românului, dar recunoaște talentul literar și instinctul analitic al lui Leucuța: ” Sentimentul de abandon
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
În 1918, după sfârșitul Primului Război Mondial și abdicarea fratelui său Frederick Augustus al III-lea, Johann Georg a vândut Schloss Weesenstein și și-a mutat domiciliul la Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale. El a scris o biografie a unchiului său regele Albert și a publicat diverse broșuri ale istoriei artei. Prințul a fost pasionat de călătorie, în timpul căreia și-a dobândit piese pentru colecțiile sale. A călătorit de multe ori în Rusia, Asia Mică și Marea Mediterană și
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
întîi la Universitatea din Yale și apoi la Universitatea Stony Brook) literatură comparată și anglistică. În 1966 îi apar în SUA volumul de proză "Jurnal și schițe mărunte", în 1973 eseul "Zeul devorat", iar în 1990 scrierea "Contribuții la o biografie". Cele mai multe din operele sale au fost traduse în numeroase țări.
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
Guggenheim, Leonard Bernstein, Harrison Ford și Steven Spielberg. Una dintre cele mai populare camere din hotel este cea de la numărul 10; Aurore Dudevant, mai bine cunoscută sub numele de George Sand, a stat aici cu iubitul ei Alfred de Musset. Biografia lui George Sand, la secțiunea "Dragoste și geniu", prezintă detaliile romantice ale șederii lor în această cameră. În această perioadă, a fost deschis faimosul restaurant, cunoscut inițial sub numele de Caffè Brigiacco, printre magazinele de la parter. Cum era condus de
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
a fost haina sa favorită. Moartea sa a marcat prima pierdere majoră a unuia dintre artiștii cântecului andaluz. Jurnalistul și scriitorul Tico Medina păstrează "vocea" de Estrellita, după interviuri lungi în casa artistului, pentru a face amintirile Estrellita Castro. Această biografie nu a fost încă publicată.
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în cele din urmă o biografie a lui. s-a născut la Frankfurt, Germania, la 9 mai 1909, fiica lui Adolf Levi, director de vânzări al unei companii metalurgice, și a soției sale Clara (născută Reis), fiica unui tipograf. Hilde a avut un frate mai mare
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Danemarcei între 1952 și 1970. Levi s-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar s-a implicat apoi într-un proiect al Arhivelor Niels Bohr, unde a strâns documente ale lui de Hevesy. Rezultatul muncii ei a fost o biografie a lui Hevesy, publicată în 1985. În acel an, a organizat Expoziția Centenară Niels Bohr la Primăria Copenhaga. În 2001, Universitatea Humboldt din Berlin, a onorat-o, împreună cu alți studenți care fuseseră exmatriculați în 1933. A murit la Copenhaga la
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
de a adera la Liga Națiunilor. Filmul a fost scris de Lamar Trotti și regizat de Henry King. Fiica lui Wilson, Eleanor Wilson McAdoo, a servit pe post de consilier informal al filmului. Jurnalistul Ray Stannard Baker, o autoritate în privința biografiei lui Wilson, a fost, de asemenea, un consilier al acestui film. Deși filmul a fost aclamat de majoritatea criticilor, fiind și recompensat cu mai multe premii Oscar, a avut încasări foarte slabe la box office. Criticul de film Manny Farber
Wilson (film) () [Corola-website/Science/334798_a_336127]
-
prin studiul antropologiei, al societății occidentale medievale, aspectelor sociale și culturale ale Evului Mediu, perioadă a cărei denumire a contestat-o, delimitând în manieră personală mai multe etape, în particular „renașterea” din secolul al XII-lea. Este autorul a două biografii acceptate la scară mondială ca fiind cele mai acurate și documentate, viețile regelui Ludovic al IX-lea (singurul monarh francez sanctificat) și cea a sfântului Francisc de Assisi. În octombrie 2000 i s-a decernat titlul de Doctor în Filosofie
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
mirat, întreabă: „Care dintre voi l-a omorât cu mâna lui ?” Baibars nu ezită: „Eu !” Bătrânul mameluc se apropie de el și i se înclină pentru a-i aduce un omagiu. Imediat, întreaga armată îl aclamă pe noul sultan.”" În biografia oficială, scrisă de Muhyi al-Din ibn `Abd al-Zahir, Baybars este prezentat ca un lider infailibil, în ciuda părerii unor alți autori din sec. XIV, ca Shafi ibn Ali, Al-Mansuri și Al-Nuwayri, care au menționat și aspectele tiranice ale domniei lui Baybars
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
Și-a început cariera militară în aviație (), în timpul Primului Război Mondial. În această perioadă a fost ridicat la gradul de căpitan, retrăgându-se în 1946 cu gradul de vicemareșal al aerului (). În calitate de autor, Gould Lee a publicat câteva cărți autobiografice și două biografii autorizate ale familiei regale a României, una privitoare la regele Mihai ("Coroana contra secera și ciocanul"), iar cealaltă la viața reginei mamă Elena ("Elena, regina mamă a României").
Arthur Gould Lee () [Corola-website/Science/332127_a_333456]