10,418 matches
-
dimineață, adusă cu mașina instructorului la ora opt fix, eram la ușa primului secretar. Cu emoție așteptam să fiu invitată în biroul monumental al acestuia. Tovarășul prim-secretar Pitămare era un bărbat înalt și gras, cu o figură hotărâtă, dar blândă de om simplu. Îl văzusem de câteva ori în prezidiu la instruirile lunare de la Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui prin alte mijloace, deoarece fizicul nu te va ajuta aproape deloc. Nu ar strica să mai pui câteva kilograme pe mata. Tovarășe prim, am spus luându-mi inima în dinți, e destul de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șerpuite, încercând să înțeleg de ce simt de fiecare dată că am mai fost aici cândva. La tanti Maria în casă era curat, cald iarna și răcoare vara. Aparatul de radio cu baterii mergea toată ziua. Nenea Culai era un om blând și darnic. Uneori, când dărnicia lui întrecea măsura, tanti Maria striga la el. Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă dată! Curtea lor era plină de păsări. Pe soba din bucătărie erau oale de lut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nediplomatic: "Șefule, dacă n-o întinzi de aici rapid, mă duc la tov. General.... și s-ar putea să-ți pierzi galoanele". A dispărut imediat și s-a întors spăsit peste un minut "din păpușoi", solicitându-mi, cu o voce blândă, dacă se poate să ne mutăm 5 metri "mai încolo". La întrebarea mea ce importanță au cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns: "Acolo nu mai e sectorul meu!". În august 1977 a avut loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente, unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există arbori cu lemn foarte frumos, bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Aconcagua aveam să ne mai salutăm în repetate rânduri, în drumurile noastre spre țară, în cele din Uruguay spre Chile, din Chile spre Peru, spre Mexic sau Cuba. Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca, de exemplu, recepția de la Ambasada Franței, care, în subsolul imens al clădirii, a pregătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
practică afirma că nu cunoaște foarte multe acțiuni ale evreilor Împotriva altor popoare. Recunoaște că atunci când, evreii au intrat În Palestina au exterminat unele din micile popoare care erau la marginea acelei țări, - În schimb noi, cu zeul nostru cel blând, Într-un singur an am ars ...la Toledo 15000 de evrei, În sânul Franței am ucis 1200000 de oameni În cruciade În contra albigensilor....”, spunând că ar putea să aducă alte multe exemple În acest sens. Carp a combătut și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
convingeri pe care le apăra și le exprima fără teamă, ca un om căruia puterea i-a fost mereu mijloc și nu scop, ... ca și conservator părea născut cu un secol prea târziu, căci Înclinație lui pentru autocratismul luminat și blând, pentru democrație, era din alte vremi. Ca om era născut cu un secol prea devreme, căci cu aptitudinile sale, cu gândirea sa francă și reală, ar fi putut deveni un mare conducător al poporului”. Însăși Regina Maria avea să aprecieze
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Constantin Romanescu Roza canina Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN ROMANESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre cer, pierzânduse, undeva, în zone celeste nelămurite. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
patul lui, într-un somn, o comă, din care nu s-a trezit decât a treia zi. Această reacție m-a surprins. Vasile era și altceva. (De fapt, orice om este și altul alt ceva.) Sub masca lui senină și blândă era și altceva, întunecat, crud, o durere năucitoare... era un ins social. Ne-am întors peste o săptămână. Lucrurile s-au reparat, într-un fel; mama lui Vasile, care ne aștepta, și-a cerut iertare, simplu. Peste puțin timp, trecându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre și perdeluțe curate. Era cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină, la mese sclipitor de albe. Ora de amiază blândă mă îndemna să rătăcesc, în voie, pe străzile liniștite. Nu prea știam cum voi găsi pe prietenii de care mă rătăcisem, furat de toamna aurie, și am încercat să mă descurc printre străduțele care mi se păreau un labirint în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unui timp demult dispărut), un duh care există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător anunță o venire și ea greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
suta de ani? "Nani, nani, copiliță,/ Draga mamei garofiță./ Că mama te-a legăna/ Și pe față te-a spăla/ Cu apă de la izvoare...// Nani, nani, drăguliță,/ Crește-ai ca o garofiță./ Să fii naltă trestioară,/ Albă ca o lăcrămioară,/ Blândă ca o turturea." Îmi pun întrebarea cum un sentiment de intensitatea dragostei pentru copil poate fi alterat atât de repede, cum se vede din modul cu care sunt tratați copiii, bătuți, înjurați, blestemați, brutalizați de propriile mame. Totuși, vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării, în vreme ce bom presul se leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii din stele și le urzesc pe velele învechite, prefăcându-le în țesături feerice... Să vă spună despre
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
i-a stat la îndemână decât nonconformismul său de două ori neproductiv: o dată pentru că, fiind șocant, nu era acceptat de cei vizați, a doua oară pentru că nici un învățăcel nu se arăta dispus să iasă de pe orbita circuitului literar - cel mai blând destin ce l-ar fi așteptat într-un regim represiv și înghețat de dogme politico-culturale. Doar Labiș a avut îndrăzneala. De la Fălticeni poetul venise cu o mentalitate de premiant. Asta însemna că Labiș a fost acolo un elev cu toate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cămăruță, dorm nevinovat trei prunci care supun la grele încercări inima părinților. Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atunci mai multe cercuri, inclusiv cel de tapiserie în care nu erau decât fete. S-a fixat la arheologia către care îl mâna o pasiune mai veche. Aici s-a simțit în largul lui, fiindcă cerințele pedagogiei îi păreau mai blânde decât rigoarea arheologică. Putea să-și arate în voie și să se laude cu colecțiile sale. Prudent, Vili a păstrat totuși o distanță și față de Archeos, temându-se până la urmă să nu fie nevoit să renunțe la obiectele sale. Așa cum
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și cu acelea care s-au scris despre el, adaugă un bogat album de epocă, conținând peste o sută de fotografii, care parcă ne trimit în lumea secolului al XX-lea, urmărind ca într-o peliculă cinematografică chipul și activitatea blândului păstor Nectarie. Nectarie Cotlarciuc - autorul, este mai puțin cunoscut în literatura laică, iar în literatura religioasă s-a făcut cunoscut, în parte, prin lucrările sale în domeniul Omileticii (Chestiuni omiletice), Liturgicii (Liturgica Bisericii Ortodoxe, pe care a completat-o și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de învățătură pe care le-a avut mitropolitul, le-a transmis și copilului său și, la rândul lui, „feciorul” a moștenit de la părintele său dragostea pentru studiu. Despre soția Aurora nu mai avem alte informații. Știm doar că din nefericire, „blânda preoteasă și mamă bună” a trecut la cele veșnice în anul 1918, în urma unei gripe spaniole, „lăsând în urmă un soț nemângâiat și trei copii”. Practic, decesul soției sale, îl transformă pe Nicolae în Nectarie Cotlarciuc, căci după ce rămâne văduv
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
căreia a ostenit, o suplinire a repedei uitări care ne revine aproape fiecăruia din noi, - într-un chip mai mult sau mai puțin meritat, - după adormirea noastră! Odihnă în pace!”, iar „Cuvântul preoțesc”, în numărul dedicat de această dată morții blândului mitropolit edita: „Eram deprinși să vedem Mitropoliții noștri ajungând vârste patriarhale...și pare că nu putem concepe ca de altfel vigurosul Mitropolit Nectarie să ne părăsească la vârsta de abia 60 de ani, când după o păstorire și experiare de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
eparhia noastră. Din veniturile acestui fond s-a clădit impunătoarea casă preoțească alăturea de reședința mitropolitană...turnătoria de lumânări, internatul Mitropolit Nectarie, casa de ajutor reciproc și alte instituții de binefacere s-au întemeiat la inițiativa Î. P. Sf. Sale [...]. Blândul și răbdătorul nostru ierarh a suferit alăturea cu noi și ne-a îmbărbătat și pe noi [...]. La împlinirea acestui prim deceniu de înaltă păstorire, ne rugăm cu osârdie ca și totdeauna la Sf. Liturghie ca Dumnezeu să ni-l dăruiască
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
nestinsă, lumine pururea arzătoare. Maiestatea Voastră cu Sf. Sinod și cu înaltul Guvern, văzând că unele candele erau stinse sau lipseau, că unele scaune episcopale erau vacante, bine ați voit a le așeza iarăș în loc [...]. Păstoriții mei popor bun și blând, cărui voiesc să-i închin toată dragostea și grija mea arhierească, cunosc datoriile lor către biserică, tron și țară...cu el împreună vă vom proslăvi în rugăciunile noastre și în toate străduințele noastre [...]. Vă mulțumesc cu profundă supunere și recunoștință
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
iulie 1820, era cizmar. După ce a lucrat într-o cizmărie specializată în echipamente militare, a lucrat singur, deschizându-și propriul punct de lucru într-o cameră îngustă, la poalele scării de la intrarea în locuința sa. Era un om simplu și blând, iubitor al muncii și al familiei sale. Singurele distracții inocente se limitau la frecventarea ocazională a unei cârciumi dincolo de Porta Vescovo, în localitatea Quattro Stagioni. Juca cărți cu prietenii și bea un pahar de vin. Adesea era auzit îngânând cântece
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]