10,836 matches
-
și notar - Logan Axentie. În același an ci mai mari proprietari de moșii sunt Popovici Agapie (110 ha), Popovici Agostina (100 ha), Popovici Nina (100 ha) și Popovici Șt. Pitchis (110 ha). În perioada sovietică în Răuțel se afla o brigadă de câmp, ferme de păsări, de vite, de porcine ale colhozului „Prietenia” (cu sediul la Pîrlița, Fălești). În sat funcționa o școală medie, club cu instalație de cinematograf, bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, magazine, creșă, grădiniță
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
350 de case, avea 11 mori de apă, carieră de piatră, școală primară, biserică. La 1 august 1949, după război, foamete și deportări populația satului ajunge la 1 489 de oameni. În perioada sovietică satul Climăuții de Jos alcătuia o brigadă a gospodăriei collective „Pravda” cu sediul în Vadul-Rașcov. La Climăuții de Jos au fost construite școala medie, grădinița de copii, căminul cultural, stadionul, 2 biblioteci, punctul medical, oficiul poștal, trei magazine. În anul 1989 în Climăuții de Jos s-a
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
care majoritatea au fost carne de tun în Polonia, Cehia, Germania în anii 1944-1945. La 1 august 1949 populația satului s-a redus la 581 de persoane. În anul 1974 populația satului alcătuia 737 locuitori. La Otac se afla o brigadă a colhozului "Viața Nouă" cu sediul la Cuizăuca. Mai târziu aici a existat un punct de vinificație primară, la care se prelucrau într-o cantitate mare prunele din livezile din brigadă. Exista școală de 8 ani (actualmente gimnaziu), club, bibliotecă
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
satului alcătuia 737 locuitori. La Otac se afla o brigadă a colhozului "Viața Nouă" cu sediul la Cuizăuca. Mai târziu aici a existat un punct de vinificație primară, la care se prelucrau într-o cantitate mare prunele din livezile din brigadă. Exista școală de 8 ani (actualmente gimnaziu), club, bibliotecă, oficiu poștal, creșă, monument celor căzuți în cel de-al doilea război mondial ca ostași ai Armatei Sovietice. În anul 1989 biserica a fost reconstruită. O ploaie torențială a inundat în
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
dealului Mânăstioara de către regimentul 30 infanterie, în al carui sector datorită luptelor grele se progresa mai lent. Ajungând pe acest alinimament, divizia 3 infanterie și-a îndeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu acțiunile diviziei 3 infanterie, brigadă 12 din divizia 6 infanterie a cucerit o parte din pozițiile inamice de pe dealul Puturoasa. Pentru a umple golul dintre divizia 3 și brigadă 12, Înaltul Comandament a introdus în lupta regimentul 17 infanterie din divizia 1 din rezerva Armatei
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
și-a îndeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu acțiunile diviziei 3 infanterie, brigadă 12 din divizia 6 infanterie a cucerit o parte din pozițiile inamice de pe dealul Puturoasa. Pentru a umple golul dintre divizia 3 și brigadă 12, Înaltul Comandament a introdus în lupta regimentul 17 infanterie din divizia 1 din rezerva Armatei a 2-a. Corpul 8 armata rus a atins în mare măsură obiectivele zilei, reușind să cucerească vârful Momâia (625 m). Rezultatele primei zile
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
de necucerit. Urmărind exploatarea succesului obținut, armata română a ordonat regruparea trupelor în noaptea 11/24 iulie. În dimineața zilei de 12/25 iulie, diviziile 3 și 1 infanterie au atins aliniamentul Dealul Mare - Vizantea - Livezi iar divizia 8 și brigadă 11 infanterie, componente ale Corpului 4 armata au cucerit și ocupat dealul Marioarei. Concomitent, profitând de replierea parțială a diviziilor 217 și 218 germane, Corpul 8 armata rus a atins aliniamentul Livezi-Vidra, consolidând astfel flancul stâng al armatei a 2
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Ziua a 3-a a ofensivei a debutat cu lupte deosebit de violențe astfel regimentele 17 și 18 infanterie și regimentul 1 vânători au atacat pe direcția Vizantea - Dealul Lozea, regimentele 17 și 18 infanterie au ajuns până la periferia Sovejei iar brigadă 12 infanterie a reușit că până seara să elibereze valea Șușiței și Răchitașul Mic. Până seara și Soveja a fost eliberată și a fost ocupată și culmea Răchitașul Mare ( 954 m). Divizia 8 infanterie din componența Corpului 4 armata a
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
data de 28 noiembrie 1936, în municipiul Timișoara (România). A emigrat împreună cu familia sa în Israel în anul 1950. Studiază la Universitatea Ebraică din Ierusalim, obținând o licență în economie și științe politice. Efectuează serviciul militar obligatoriu, devenind ofițer în brigada „Golani”. Harish își începe carierea în serviciile publice, fiind unul dintre fondatorii Gărzii tinere a Partidului Muncii (1966). În calitate de director al Departamentului de Relații Internaționale al Partidului Muncii (1967-1982), a fost președinte al Asociației Soldaților din orașul Givatayim, purtând discuții
Michael Harish () [Corola-website/Science/306032_a_307361]
-
anul 1942 Zorea s-a alăturat companiei de infanterie 20 a regimentului Buffs (Royal East Kent Regiment), formată din voluntari evrei din Palestina, dar care spre dezamăgirea membrilor ei nu a primit decât misiuni logistice, și apoi din septembrie 1944 Brigăzii Evreiești, o trupă militară oficial evreiască din cadrul Armatei Britanice. În iarna anilor 1944/1945, Brigada din care făcea parte și Zorea a luat parte la luptele împotriva Armatei germane de pe Senio River Valley (din apropiere de orașul Bologna - Italia). După
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
Kent Regiment), formată din voluntari evrei din Palestina, dar care spre dezamăgirea membrilor ei nu a primit decât misiuni logistice, și apoi din septembrie 1944 Brigăzii Evreiești, o trupă militară oficial evreiască din cadrul Armatei Britanice. În iarna anilor 1944/1945, Brigada din care făcea parte și Zorea a luat parte la luptele împotriva Armatei germane de pe Senio River Valley (din apropiere de orașul Bologna - Italia). După două luni foarte dificile, Brigada a reușit să iasă victorioasă din acea confruntare. Având gradul
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
oficial evreiască din cadrul Armatei Britanice. În iarna anilor 1944/1945, Brigada din care făcea parte și Zorea a luat parte la luptele împotriva Armatei germane de pe Senio River Valley (din apropiere de orașul Bologna - Italia). După două luni foarte dificile, Brigada a reușit să iasă victorioasă din acea confruntare. Având gradul de sublocotenent pe atunci, Zorea a fost decorat cu Crucea Militară Britanică pentru conducerea trupelor evreiești în acea luptă. Ulterior, Zorea a fost avansat la rangul de căpitan cu puțin
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
iasă victorioasă din acea confruntare. Având gradul de sublocotenent pe atunci, Zorea a fost decorat cu Crucea Militară Britanică pentru conducerea trupelor evreiești în acea luptă. Ulterior, Zorea a fost avansat la rangul de căpitan cu puțin timp înainte ca Brigada Evreiască să fie desființată în anul 1946. Brigada Evreiască, intens folosită ca front de operații al organizației clandestine de autoapărare Haganah, a profitat de aceste oportunități pentru a înarma grupurile de rezistență evreiești din Palestina aflată sub mandat britanic, sprijinind
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
sublocotenent pe atunci, Zorea a fost decorat cu Crucea Militară Britanică pentru conducerea trupelor evreiești în acea luptă. Ulterior, Zorea a fost avansat la rangul de căpitan cu puțin timp înainte ca Brigada Evreiască să fie desființată în anul 1946. Brigada Evreiască, intens folosită ca front de operații al organizației clandestine de autoapărare Haganah, a profitat de aceste oportunități pentru a înarma grupurile de rezistență evreiești din Palestina aflată sub mandat britanic, sprijinind emigrarea în Palestina a supraviețuitorilor Holocaustului evreiesc din
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
sprijinind emigrarea în Palestina a supraviețuitorilor Holocaustului evreiesc din Europa și executându-i pe ofițerii și pe funcționarii superiori naziști. Zorea a luat parte la toate aceste activități. Cu privire la emigrarea în Palestina, Zorea remarca: Pentru a facilita executarea naziștilor, membrii Brigăzii Evreiești au traversat după război Europa organizați în grupuri de trei și patru militari. Zorea a explicat: Sute de foști membri ai Brigăzii Evreiești au fost chemați pentru a se alătura Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
parte la toate aceste activități. Cu privire la emigrarea în Palestina, Zorea remarca: Pentru a facilita executarea naziștilor, membrii Brigăzii Evreiești au traversat după război Europa organizați în grupuri de trei și patru militari. Zorea a explicat: Sute de foști membri ai Brigăzii Evreiești au fost chemați pentru a se alătura Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării unui război de independență. La acel moment, foștii membri ai Brigăzii erau printre puținii evrei din Palestina care dispuneau de pregătire militară. În timpul
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
trei și patru militari. Zorea a explicat: Sute de foști membri ai Brigăzii Evreiești au fost chemați pentru a se alătura Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării unui război de independență. La acel moment, foștii membri ai Brigăzii erau printre puținii evrei din Palestina care dispuneau de pregătire militară. În timpul Războiului din anul 1948 Zorea a comandat un batalion din Armata de Apărare a Israelului pe frontul Ierusalimului. Mai târziu, Zorea a fost cooptat în Marele Stat Major
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
Tel Aviv. În vara anului 1935, îndeplinește timp de câteva luni funcția de trimis al Organizației Halutz în Germania nazistă până la expulzarea sa de către Gestapo. În perioada 1938-1939, este secretar al Partidului Mapai. În anul 1940, a fost înrolat în Brigada Evreiască din Armata Britanică pentru a lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. Este capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alți soldați
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
al doilea război mondial Allon a participat la misiuni din partea britanicilor în Libanul și Siria dominate atunci de regimul pro-nazist de la Vichy etc ) În Războiul israelo-arab din 1948-1949 , cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, Igal Allon a comandat trei brigăzi ale Palmahului. Între aprilie - mai 1948 a condus Operația Iftah (numită după judecătorul biblic Iftah = rom. Ieftae sau Iefta, dar și după inițialele numelor Igal Paicovici Tel Hay - numele său la naștere asociat cu cel al localității Tel Hay, vestită
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
general von Galwitz) a ocupat în după-amiaza zilei de 27 noiembrie satul Prunaru. Pentru a evita încercuirea și asigurarea retragerii forțelor spre o nouă pozitie, generalul Alexandru Referandru (comandantul Diviziei 18 Infanterie) a hotărât atacarea inamicului în zona Dragănești-Vlașca cu Brigada 43 mixtă și Regimentul 2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
Alexandru Referandru (comandantul Diviziei 18 Infanterie) a hotărât atacarea inamicului în zona Dragănești-Vlașca cu Brigada 43 mixtă și Regimentul 2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43 cu unități situate în afara satului. În acest moment, generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roșiori să intre în luptă. Astfel
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
2 Roșiori. În dimineața zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte și forțele de ocupație. Profitând de lăsarea ceții inamicul a inițiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43 cu unități situate în afara satului. În acest moment, generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roșiori să intre în luptă. Astfel a luat naștere celebra șarjă de la Prunaru. Descrierea făcută de Constantin Kirițescu în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
de colonel și a i se încredința comanda unui regiment.” Astfel, la 15 aprilie 1933 a fost avansat la gradul de colonel și până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
a fost avansat la gradul de colonel și până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate. Această strălucită carieră
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
până la 15 iunie 1935 a fost comandantul Regimentului 2 artilerie grea. De la 7 iunie 1938 a comandat Brigada 4 artilerie. La 27 februarie 1939 a fost avansat la gradul de general de brigadă și numit la 1 iulie 1939 comandantul Brigăzii 1 fortificații. După ce în 1940 a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Apărării Naționale, la 10 ianuarie 1941 a fost numit prin Înalt Decret comandantul diviziei 1 blindate. Această strălucită carieră militară a fost întreruptă prin numirea sa ca
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]