13,186 matches
-
ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima suflare. Acum, din capul străzii, nu-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de casă. Asta se întâmplase cu 57
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fericită că m-am născut într-o familie de români ortodocși, care-și au rădăcinile în două zone cu încărcătură istorico-geografică și spirituală deosebită: Probota și Cotnari. Copilăria veselă și nevinovată am petrecut-o, în cea mai mare parte, alături de bunicii mei, de la care am avut multe de învățat și care au rămas pentru mine modele demne de urmat, pline de povețe și lecții de viață. Crescând, am încercat tot mai mult să aflu „rădăcinile” familiei mele, cine sunt bunicii mei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
alături de bunicii mei, de la care am avut multe de învățat și care au rămas pentru mine modele demne de urmat, pline de povețe și lecții de viață. Crescând, am încercat tot mai mult să aflu „rădăcinile” familiei mele, cine sunt bunicii mei și care este istoria locurilor natale ale părinților mei. Într-una din zile, după ce am urmărit un documentar despre mănăstirile din Moldova, i-am rugat pe părinții mei să-mi vorbească despre etimologia cuvântului „Probota” și să-mi spună
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și Lespezi și la vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori multicolore, frumos
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cea mai mare parte, cu oameni gospodari și harnici, care știu să mânuiască lucrul de dimineața devreme până seara târziu, dar care știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
știu și să se veselească în zilele când se adună împreună de sărbători. Era în ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins și blajin ca un sfânt de argint. Dând timpul înapoi, bunicul își amintește de la părinții săi despre istoria satului natal. La început era un sat mic în Poiana Siretului, cu câteva case răsfirate în jurul mănăstirii, între Gulia, Poienari și pârâul Magaziei. Această zonă a rămas până astăzi sub numele de Satul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de bucurie, părând mai alb decât o fereastră ninsă în noaptea de Crăciun. Timpul a trecut repede, iar cuvintele bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu am aflat totul despre satul Probota, sunt mulțumită că am descoperit suficiente informații care pot constitui începutul pentru alte abordări pe această temă. Probota are o importanță deosebită pentru mine, atât din punct de vedere subiectiv - pentru că aici locuiesc bunicii mei - dar și din punct de vedere obiectiv - deoarece acest pământ păstrează un monument de o valoare istorică, artistică, spirituală și culturală deosebită. Irina Osoianu Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani Postfață Oricine va parcurge cartea doamnei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Carpați și până pe Nistru, de la Ceremuș și Colacin în nord și până la Dunăre și Mare, hotare pe care Măritul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt le-a întărit și mai mult, lăsându-le urmașilor săi, așa cum le primise moștenire de la bunicul Măriei Sale, Alexandru Voievod cel Bun. Ruptă în două de vitregiile sorții și de poftirile nesățioase ale celor care nu mai încăpeau pe pământurile lor, Țării Moldovei i s-a răpit jumătate din teritoriul său, Basarabia și Bucovina de Nord, pământ
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nu poate crea decât o stare de fericire și de satisfacție nu numai pentru viitorii părinți, ci pentru întreaga familie, pentru ceilalți copii bucuroși că vor avea încă un frățior, o surioară pe care sigur, altruist, o vor iubi, pentru bunicii mulțumiți că șansa prelungirii în timp a stirpei lor crește exponențial odată cu apariția fiecărui urmaș. Asemenea pentru unchi, mătuși, rude mai îndepărtate, nași, vecini și adevărații prieteni. Într-un cuvânt, aproape toată suflarea comunității se bucură că în sfera existenței
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
singuri peste cap cămașa primită în dar de la mireasă, c-atuncea sigur, el va fi stăpân în casă. Apoi mirii ies împreună de mână, mireasa cere iertare părinților dacă i-a supărat câteodată cu ceva, își sărută frații, surorile, eventual bunicii, dacă n-au plecat în stele, toate astea în văzul întregii asistențe care tot timpul cântă binecunoscutul, delicatul cântec al miresii, ce rupe inima de tristețe tuturor nuntașilor prezenți la acest ceremonial de suflet : Ia-ți mireasă ziua bună De la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
două familii bine cunoscute în Cârțișoara, Tatăl meu Ion provine dintr-o familie foarte numeroasă (Nicolae, Gheorghe, Anesia, Arsenie și Ion) ai lui Nicolae ai Mardariei. Mama, Iuliana era însă, unic copil al familiei David și Maria Sâlca (născută Budac). Bunicul David, la vremea lui a fost Jandarm pe Dealurile Colunului. În timpul primului război mondial a adunat răniții cu căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama Iuliana, a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bulgăre buboi furuncul bubou haină de lână piuată buchie literă buctat greșit budihala sperietoare budului(a) a căuta un obiect pierdut prin preajmă bulz mămăligă în brânză prăjită pe jar bumb nasture bumbariu îmbufnat bumben înțepenit, rece buna, bunu bunica, bunicul bundăhaină îmblăită buștină ceață butuc buștean C canapei canapea ce se strânge ziua cale drum îngust de hotar căldărit amețit, beat cănceu cană pentru apă capeneață cutie cărigă roată cărare drum de picior, potecă căroaie căruț cu două roate tras
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat prășitoare mațe intestine măieț băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni imediat mânios supărat moș bunic muiere femeie, nevastă mutăr piuliță N nădragi pantaloni, cioareci năpădai arțăgos nătântoc nătâng, prostănac, sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră, cu care se leagă obielele O
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
viețuia sintagma "nu întâmplător" și au fost luate la puricat dosarele: nu cumva a apărut popoul în loc de "poporul" fiindcă redactorul responsabil de număr avea un văr popă la Rădăuți? Iar MRI o fi preconizat dărâmarea zidului Berlinului (!) deoarece are un bunic în Canada? La edituri, lucrurile erau mai simple și mai complicate în același timp. Viza manuscriselor se făcea la București. Cenzura nu tăia un rând, ci doar marca, cu creionul, un semn pe margine. Conducerea editurii își susținea punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din dragoste adevărată: "îl iubim pe Nichita și ne-am gândit să o și spunem", declară verde-n față Editorialul suplimentului. Obișnuitele precizări biografice din deschidere aduc informații noi, unele de-a dreptul spectaculoase. N-am știut, de pildă, că bunicul poetului a fost general rus, decanul Facultății de științe a Academiei Militare Imperiale. Cititorii în stele (iar Nichita a fost stea...) ar putea conferi amănuntului oarece relevanță: poate va fi determinat picătura de sânge slav parte din generozitatea stănesciană atribuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în pustietățile canadiene la începutul celuilalt veac. Au emigrat din răposata Austro-Ungarie (Bucovina se afla sub sceptrul kesaro-crăiesc), cutezând o aventură de care, probabil, astăzi nimeni n-ar mai fi capabil. Din puținele date ce le dețin privindu-l pe bunicul meu, plecat din Comănești-Suceava în 1912, știu că a pornit la drum în costum național, fără a cunoaște boabă de engleză sau franceză (s-a descurcat oarecum datorită celor câteva cuvinte nemțești deprinse pe la târgurile din Rădăuți sau Câmpulung), călătorind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
patru trecute fix, pe strada Carol, covrigarul Franț își îmbia clienții țipând distihul " Trei chifle, zece bani / La boieri și la golani" către statutul de oraș-marcă al graniței estice a Uniunii Europene. Ia să vedem, de pildă, cum se distrau bunicii și străbunicii noștri? Desigur, înainte de orice, în funcție de starea pungii. Teodor Burada (în cartea "Documente din arhivele ieșene", coordonată de G. Ivănescu, vol. II) despre sfârșiturile de an: "Revelioanele, mai cu deosebire, luau niște proporții grandioase de te uimeau. Cu câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anii '50 și trimis la Canal! De ce? Cine cuteza să pună întrebări atunci? Când s-a întors acasă din detenție, a fost recunoscut doar de... câinele său, Roșca. (Ceea ce-mi amintește întoarcerea din pușcărie a Ioanei Orlea: în prag, bunică-sa a întrebat-o "pe cine căutați?") Farmacistul Beceanu scria și poezie (slăbuță!) și s-a bucurat de prietenia lui Sadoveanu, fraților Teodoreanu, Ralea, Sevastos, Ion Voicu... dar și de ura cretină a celor ce n-au știut să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
început să plâng când l-am văzut și de bucurie i-am sărutat mâna, m-a sărutat pe frunte că așa era respectul atunci. Nu ca acum, când te adresezi cu măi tată, tu tată, tu mamă, tu bunică sau bunicule! Doamne, asta ar fi fost o blasfemie, o lipsă totală de respect față de părinți, bunici, frați mai mari sau cunoascuți de aceeași vârstă. Bietul tăticuțu meu avea la el un zimbil mare din papură - un coș - și-mi spune că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]