10,800 matches
-
de cult demolat, piatra de temelie a Bisericii fiind pusă la data de 2 septembrie 1991. Călugării au făcut sesizări la Poliție, Parchet și SRI pentru a recupera odoarele și moaștele Episcopului Evloghie confiscate de către Miliție și Securitate. La sesizările călugărilor, Judecătoria sectorului 6 le-a răspuns prin executorul judecătoresc Crucescu: "“Nu mai există nici un act legal din care să reiasă că fosta Securitate v-ar fi confiscat odoare ori vreun trup omenesc mumificat”". Totuși, până în anul 1989, călugării au săpat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
La sesizările călugărilor, Judecătoria sectorului 6 le-a răspuns prin executorul judecătoresc Crucescu: "“Nu mai există nici un act legal din care să reiasă că fosta Securitate v-ar fi confiscat odoare ori vreun trup omenesc mumificat”". Totuși, până în anul 1989, călugării au săpat într-un colț al Cimitirului Ghencea, pe unde “ni s-a spus că s-ar afla reînhumat Evloghie”, în speranța că-i vor găsi trupul confiscat, dar fără succes.
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, când Ioan din Bănești este martor pentru nașul său, diacul Vasile Dinga, care a cumpărat o parte din moșia satului Merești cu doi taleri. O mărturie din 20 decembrie 1689 de la Aftănase Călugărul, preot în Bănești, arată că prin intermediul său a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea pe din sus de Hilișeni (Chilișeni). Conform documentelor, satele Bănești și Fântânele au aparținut mai mult timp familiei Cănănău. După tradiția locală, în
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
pământuri, al căror hotar trecea pe din sus de Hilișeni (Chilișeni). Conform documentelor, satele Bănești și Fântânele au aparținut mai mult timp familiei Cănănău. După tradiția locală, în secolul al XVII-lea a existat prin părțile locului un schit de călugări. Tot în acea perioadă, Cronica Parohiei Bănești redactată de preotul paroh Nicanor Lungu vorbește de existența unei biserici de lemn mai vechi: Actuala biserică de lemn din satul Bănești a fost construită în primul deceniu al secolului al XVIII-lea
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
stâncă în lacul Mälaren. Orășenii o foloseau pentru a-și pășuna caprele fiind cunoscută sub numele de stânca iezilor ("Kidskär"). Mai târziu, ordinul franciscan a ridicat o mănăstire și o biserică aici. De la ei și-a primit numele de insula călugărilor gri ("Gråmunkeholmen"). După reformă proprietățile bisericii au fost preluate de coroana suedeză. În secolul 17 Suedia a devenit o mare putere europeană. În acest rol casa regală și magnații au început să investească în imaginea țării stimulând construcția de palate
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
locuiește aici. Cu excepția complexului editurii Norstedts, întrega insulă se află în proprietatea statului, a poporului suedez, fiind administrată prin Autoritatea Proprietății de Stat. Biserica Riddarholmen este cea mai veche construcție din capitala Suediei. Ea a fost ridicată între 1280-1300 de călugării ordinului franciscan, alături fiind ridicate și clădirile mănăstirii, în jurul unei curți interioare. După reformă, biserica a devenit protestantă. În secolul 16 i s-a adăugat turnul, al cărui coif ascuțit și zvelt a dat o trăsătură definitorie imaginii orașului. În urma
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
preot. A fost acoperită totdeauna cu șindilă, mai de mult cu șindila lată de fag de un metru lungă, bătută cu lețuri de plop cu cuie țigănești cu ciapsă (De acestea sunt câteva și azi în podul bisericei). Profesorul Fetzer călugăr minorit din Șimleul Silvaniei, zicea că e zidită după forma bisericei celei vechi din Bănișor, care la 1241 deja a existat când a venit tătarii. Așa spunea preotul bătrân Moldovan. Biserica din Bănișor a fost loc de rugă (ca și
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
1241 deja a existat când a venit tătarii. Așa spunea preotul bătrân Moldovan. Biserica din Bănișor a fost loc de rugă (ca și o mănăstire) a Sălăjenilor. Despre biserica din Zalnoc a scris profesorul de la Universitatea din Budapesta Géza Czirbusz călugăr piarist în anul 1900 în foaia ”Magyar állam”. Pe lângă biserica de mult a fost cemeteriu, așa se deduce pentrucă când au făcut fântâna preotului, în mai multe locuri au aflat tot oase de om. Locul unde stă biserica l-a
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
firesc să-și ia patroni pe sfinții arhangheli Mihail și Gavriil. 1760: Profund decepționați de neacordarea drepturilor promise de împărat, îngreunați de impozite și sarcini, răstocenii s-au alăturat - ca marea majoritate a greco-catolicilor din Transilvania - la mișcarea antiunionistă a călugărului Sofronie din Cioara. Alexa și Ignat Dolha din Răstoci au fost anchetați în vara acestui an de către jurații Tablei judiciare a Transilvaniei, deplasați în sat, și asupra problemelor confesionale, ceea ce atestă rolul Dolheștilor în tulburările din localitate. Conscripția generalului Buccow
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
-lea al Portugaliei. Isabela a încercat să-i protejeze pe aborigenii americani de abuzurile colonizatorilor. În 1503, a creat Secretariatul de Afaceri Indiene, care avea să devină Consiliul Suprem al Indiilor. Odată cu întărirea Inchiziției Romano-Catolice în Spania, și cu numirea călugărului dominican Tomás de Torquemada în funcția de Inchizitor General, regii catolici au instaurat o politică de „curățire religioasă”. Deși Isabela s-a opus măsurilor drastice luate împotriva evreilor pe considerente economice, Torquemada a reușit să-l convingă pe Ferdinand. Pe
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
Teodor prefera liniștea vieții de cărturar constrângerilor administrației și războiului. Cu doi ani în urmă, acceptase o căsătorie aranjată cu Cleope Malatesta din Rimini. A fost, la început, o unire nefericită. El și a exprimat profunda dorință de a deveni călugăr și a fost folosit prilejul vizitei fratelui său pentru a i se destăinui. Când s-a întors la Constantinopol, Ioan a crezut că Teodor gândește încă la fel. Din acest motiv, l-a rechemat pe Constantin de la Mesembria și l-
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cleric venețian, Marco Condulmer, cu care se întâlnise ultima oară la capitularea Patras-ului, în 1429. Împăratul a condus în Italia o delegație impresionantă. Erau cu el patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, împuterniciți ai patriarhilor de Alexandria și Ierusalim, mitropoliți, călugări și cler secular-între ei, învățatul Bessarion de Niceea, Marcu Eugenikos de Efes și călugărul Isidor, mitropolit de Kiev. Între laici, cel mai vestit era filosoful Gheorghe Gemistos Plethon din Mistra, care îi cunoștea pe împărat și pe frații săi de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
1429. Împăratul a condus în Italia o delegație impresionantă. Erau cu el patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, împuterniciți ai patriarhilor de Alexandria și Ierusalim, mitropoliți, călugări și cler secular-între ei, învățatul Bessarion de Niceea, Marcu Eugenikos de Efes și călugărul Isidor, mitropolit de Kiev. Între laici, cel mai vestit era filosoful Gheorghe Gemistos Plethon din Mistra, care îi cunoștea pe împărat și pe frații săi de câțiva ani. În compania împăratului se afla li fratele său mai tânăr, Dimitrie, căruia
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pe când era încă mirean, la 21 noiembrie 1449. Și-a explicat motivele unei asemenea retrageri din lume într-o lungă scrisoare către Constantin. A intrat în una dintre mănăstirile din oraș și și-a luat numele călugăresc de Ghenadie. În calitate de călugăr, a avut mai multă tihnă și mai multă influență. A întocmit încă mai multe tratate și broșuri, expunând, de data aceasta, nu virtuțile, ci greșelile teologiei latine, la început în particular și discret, mai târziu cu mai multă vâlvă și
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
potrivită. A fost plecat aproape doi ani. În amintirile lui, el face o lungă și fascinantă descriere a călătoriilor efectuate în slujba stăpânului. N-a plecat singur. A fost însoțit de o suită impresionantă, formată din tineri aristocrați, oșteni, preoți, călugări, medici, cântăreți și muzicanți cu instrumentele lor, și a dus cu sine felurite daruri scumpe. Georgienii au fost uimiți de instrumentele muzicale și au venit de pretutindeni să le audă cântând. Sprantzes fusese însărcinat să trimită rapoarte scrise despre calitățile
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
credință, precum și cu o scrisoare-care îl denunța pe papă și Conciliul de la Florența-către ierarhii din Praga, pe care îi invita să se alăture preasfintei Biserici din Constantinopol. Scrisoarea era semnată de 7 episcopi și clerici antiunioniști, printre care și smeritul călugăr Ghenadie. Este demn de remarcat că adunarea excepțională a synaxis-ului căreia i s-a adresat Plataris fusese convocată de împăratul Constantin, iar răspunsul care a venit de la Praga, în limba latină, a fost adresat împăratului Constantin, precum și lui Ghenadie, pe
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Paleologul. Își scosese însemnele imperiale. A fost omorât luptând ca un ostaș de rând ca sa-i oprească pe turci. Căderea Constantinopolului și moartea împăratului său au fost interpretate, foarte curând după aceea, ca fiind împlinirea uneia sau alteia dintre profeții. Călugărul Ghenadie, care-i pricinuise împăratului atât de multe necazuri și al cărui nume nu apare în rapoarte oficiale din vremea apărării cetății, a fost luat prizonier, împreună cu monahii din preajma lui, și vândut ca rob de turci. Sultanul Mehmed era bine
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
calitatea sa de succesor al împăratului roman crestin de la Constantinopol, sultanul s-a simțit dator să numească un nou patriarh, care avea să fierăspunzător în fața lui pentru păstorirea tuturor creștinilor din teritoriile sale. Alegerea s-a oprit la Gheorghe Scholarios, călugărul Ghenadie. În general, acesta era respectat de ortodocși, iar în particular, era acceptabil pentru sultan, ca unul în care se putea avea încredere că va denunța orice mișcare pe care creștinii din Apus ar fi făcut-o pentru a răsturna
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
îndemnat să ctitorească această biserică de către vărul său, Grigorie Roșca, care a fost și primul egumen al Mănăstirii Probota (1527-1546) și a devenit apoi mitropolit al Moldovei (1546-1551). În acest sens stă mărturie o scrisoare trimisă de mitropolitul Grigorie către călugării mănăstirii (în care afirmă că el a fost cel care l-a îndemnat pe Petru Rareș să construiască mănăstirea ""din pajiște, cu toată înfrumusețarea""), precum și pomenirea numelui său în pisanie. Tot mitropolitul Grigorie l-a îndemnat pe domnitor să-și
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El a reparat în 1646 numai trapezăria ""iară din lotru ci-au fostu stricat nemică n-au dires"", deși călugării ""au dodeit de multe ori la hatmanul să-și istovască lucrul precum au grăit"". Din cauza faptului că el nu a mai continuat reparațiile, ""s-au răsăpit și chelăriile și maghernița"". În secolul al XVII-lea au avut loc ample modificări
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
a secolului al XVI-lea și Dosoftei Bărilă (călugărit în 1648 la Probota, mitropolit în perioadele 1671-1674 și 1675-1686). În anul 1677, mitropolitul Dosoftei a închinat Mănăstirea Probota și moșiile ei Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici s-au instalat călugări greci care nu s-au îngrijit de conservarea ansamblului mănăstiresc, nepăsarea lor ducând la degradarea în timp a ctitoriei lui Petru Rareș. Cu toate acestea, s-au efectuat unele lucrări sumare de reparații în 1785 și o acoperire a bisericii
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
au îngrijit de conservarea ansamblului mănăstiresc, nepăsarea lor ducând la degradarea în timp a ctitoriei lui Petru Rareș. Cu toate acestea, s-au efectuat unele lucrări sumare de reparații în 1785 și o acoperire a bisericii în 1835. Pe lângă nepăsare, călugării greci au dat dovadă și de nepricepere. Astfel, reparațiile efectuate în jurul anului 1844 mai mult au dăunat monumentului. Picturile murale interioare din altar, naos și încăperea mormintelor au fost acoperite cu zugrăveli în tehnica „a secco”, în stil neorealist, realizate
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Probota a revenit în atenția publică în 1904, când s-au împlinit 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Atunci a fost adusă în biserică piatra de mormânt a Doamnei Oltea, mama fostului domnitor. În anul 1925, un călugăr care a vrut să curețe pictura din pridvor a șters cu cârpe ude picturile bolții, distrugând unele chipuri și alterând tonurile altor picturi. Între anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat unele lucrări de restaurare a bisericii și clisiarniței, sub
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
prăznuiți de Biserica Ortodoxă (sinaxarul), precum și unele scene din istoria creștinismului (calendarul). Se remarcă execuția strălucită a ansamblului "Judecata de apoi", zugrăvit pe bolta pridvorului, precum și "Cele șapte sinoade ale Bisericii", pe arcurile bolților pronaosului. Din păcate, în 1925, un călugăr care a vrut să curețe pictura din pridvor a șters cu cârpe ude picturile bolții, distrugând unele chipuri și alterând tonurile altor picturi. În cupola turlei naosului este pictat Pantocratorul, pe pereții turlei fiind o reprezentare a Liturghiei cerești cu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
haremul lui. Moldovenii o ascund pe Ecaterina în carele lor, iar oamenii pașalei o caută în special în „hanurile moldovenilor” din tîrg. Tot Niccolo Barsi face o categorică remarcă în privința elementului moldovenesc; În timpul Marelui Război al Nordului prin Vozia trece călugărul Daniel Krmann, venind de la Poltava. În drum întîlnește moldoveni, iar la Vozia locuiește în tinda „împodobită cu covoare” a casei unui moldovean. La un han local bea, de asemenea, „vin moldovenesc”. Referitor la locuitorii așezării el distinge întîi pe valahi
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]