11,264 matches
-
apă, risipind această resursă, indiferent de beneficiile aduse poluatorului. Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu sunt biodegradabile. Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul, islamul, iudaismul și șintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie ritualică (Mikve în iudaism) în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
Prin (din limba greacă: "exegesis" = explicație, comentariu) se înțelege interpretarea (filologică, gramaticală, istorică etc.) a unui text, referindu-se în special la comentarea textelor biblice. Întrucât atât iudaismul, cât și creștinismul s-au dezvoltat din evenimente istorice, Biblia - spre deosebire de literatura sacră a altor religii, cum ar fi hinduismul și islamul - a făcut totdeauna obiectul unor analize critice. Cu toate că cele mai multe cărți ale Vechiului Testament, cât și ale Noului Testament au fost redactate
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
fost George Henry Isaacs, un evreu englez originar din Jamaica. S-a stabilit la început în Chocó (Columbia), unde s-a îmbogățit din exploatarea aurului și comerțul cu Jamaica. Apoi s-a mutat în Căli, unde s-a convertit la creștinism, a obținut cetățenie columbiana și s-a însurat cu Manuela Ferrer Scarpetta, fiica unui ofițer din marină spaniolă. A fost proprietarul a doua moșii de lângă Căli, numite "La Manuelita" și "El Paraíso". Această din urmă s-a păstrat ca muzeu
Jorge Isaacs () [Corola-website/Science/301520_a_302849]
-
la adulter, și nu a mai putut să divorțeze cu Agnes. În iulie 1854 Lewes și Evans călătoresc împreună la Weimar și la Berlin pentru cercetări. Înainte de a merge în Germania, Evans continuă interesul său pentru lucrări teologice, traducând "„Esența Creștinismului”" de Feuerbach, iar în timp ce se află peste hotare scrie esuri și lucrează asupra traducerii Eticii lui Baruch Spinoza, pe care o finisează în 1856, dar care nu este publicată în timpul vieții sale. [6] Călătoria în Germania a fost, de asemenea
George Eliot () [Corola-website/Science/301521_a_302850]
-
l-au convins pe Vladimir că cea mai bună credință este aceea a grecilor. Vladimir a făcut o călătorie la Constantinopol și a aranjat o căsătorie cu Ana, una dintre surorile împăratului Imperiului Bizantin, Basileios Bulgaroktonus. Alegerea de către Vladimir a creștinismului bizantin reflectă și legăturile personale strânse cu Imperiul Bizantin, care domina Marea Neagră și, prin aceasta, controla cea mai importantă cale de comerț a Kievului, râul Nipru. Apartenența la biserica ortodoxă a avut pe termen lung consecințe religioase, politice și culturale
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
râul Nipru. Apartenența la biserica ortodoxă a avut pe termen lung consecințe religioase, politice și culturale. Cărțile sfinte erau scrise cu alfabetul chirilic în limba slavonă, traduse anume pentru slavi din limba greacă. Existența acestei literaturi a ușurat convertirea la creștinism a slavilor de răsărit și le-a făcut accesibile noțiunile elementare de filozofie greacă, științe exacte și istoriografie, fără a fi nevoie de cunoașterea limbii eline. Prin contrast, persoanele învățate din Europa Occidentală și Centrală medievală studiau în limba latină
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
mai apoi titlul de monarhi ai Ruteniei. Rusia Kieveană a lăsat o moștenire importantă. Principii din Dinastia Rurik au unit un teritoriu vast locuit de slavii de răsărit într-un stat puternic, dar instabil. După ce Vladimir s-a convertit la creștinismul ortodox, Rusia Kieveană a dezvoltat o structură bisericească și statală și o cultură și artă de sinteză bizantino-slavă. În nord-est, aceste structuri au fost adaptate pentru a forma statul autocratic rus.
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
începe cu istoria slavilor de răsărit, grupul etnic din care s-au născut mai târziu rușii, ucrainienii și belarușii. Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creștinismul sub influența Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă și bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele șapte secole. Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de unii oameni de știință ca fiind zonă împădurită a mlaștinilor Pripet. Mutându-se în teritoriile eliberate prin migrație de triburile germanice, slavii răsăriteni au ocupat pământurile dintre Munții Carpați și râul Don. În acest teritoriu au ajuns sub influența creștinismului bizantin. În timp ce Imperiul Bizantin trecea printr-un tot mai accentuat declin economic și politic, cultura sa continua să influențeze Rusia în timpul secolelor ei de maturizare. Hazarii erau un popor turcic care au stăpânit zona stepei bazinului inferior al râului Volga
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
blănuri, sclavi și ceară dintre Scandinavia și Imperiul Bizantin, de-a lungul râului Nipru. Până la sfârșitul secolul al X-lea, minoritatea varegă a fost asimilată de majoritatea slavă. Printre realizările de durată ale Rusiei Kievene s-a numărat convertirea la creștinismul ortodox în varianta slavă, care avea să definească cultura rusă pentru următoarea mie de ani. Convertiea la creștinism s-a făcut în 988, printr-un act public de botez al locuitorilor Kievului, în timpul domniei lui prințului Vladimir I. Câțiva ani
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
X-lea, minoritatea varegă a fost asimilată de majoritatea slavă. Printre realizările de durată ale Rusiei Kievene s-a numărat convertirea la creștinismul ortodox în varianta slavă, care avea să definească cultura rusă pentru următoarea mie de ani. Convertiea la creștinism s-a făcut în 988, printr-un act public de botez al locuitorilor Kievului, în timpul domniei lui prințului Vladimir I. Câțiva ani mai târziu, a fost introdus primul cod de legi, Pravila rusă. Încă de la început, principii kieveni au urmat
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
colectivității ca întreg; este un prilej de întâlnire pentru toți membrii neamului. De altfel, trebuie spus că aici există încă foarte vie conștiința apartenenței la neam, în sensul de rudenie. Sărbătoarea nedeilor se întinde pe parcursul a două-trei zile. Sub influența creștinismului, au căpătat valoarea unui Hram, nedeia fiind programată azi în funcție de hramul bisericii din sat. O mare varietate cunosc și obiceiurile de peste an. Zonă deluroasă și submontană, ocupațiile de bază fiind agricultura și creșterea animalelor, Plaiul Cloșani este caracterizat prin obiceiuri
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
amplasată central, cu bolta semicilindrică lungă și cu acoperișul altarului boltit în formă de semicalotă. S-a început pictura în altar, dar din păcate s-a întrerupt. Ca element distinctiv, biserica prezintă caracteristici ale tipului de basilică romană, de la începuturile creștinismului, anume nava bisericii fiind înpărțită longitudinal în trei părți, numai partea centrală având boltire, această partajare fiind făcută de două rânduri de piloni subțiri, tencuiți, uniți între ei de arcade. Dimensiunile bisericii sânt însă modeste : apoximativ 4m lățime și 12m
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
său a fost difuzat de autoritățile maghiare, prin Kossuth Rádió din Budapesta la 28 mai 1989. În urma acestui eveniment, preotul a devenit cunoscut ca disident față de regimul totalitar român. Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale creștinismului. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Jean Calvin și Ulrich Zwingli. Dat fiind că cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la Zürich, iar Calvin la Geneva), denumirea latină a învățăturii propagate de
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
pe pământ sub formă de strigoi sau vârcolaci (Oltean, 2007). La romani practicile de împiedicare a revenirii defuncților pe pământ (omorâre a strigoilor) constau în înfigerea unui țăruș în pieptul decedatului și în zdrobirea trupului (Oltean, 2007). O dată cu trecerea la creștinism, Biserica și-a asumat rolul învingerii temerii față de moarte și de strigoi. Tradiția creștină nu recurge decât în cazuri de forță majoră (la presiuni exercitate de comunitate asupra clerului) la deshumări și în acest caz se oficiază slujbe de dezlegare
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
secolul XI, Sigmund, a cărui familie înflorise în insulele sudice, dar care fusese aproape exterminată de invadatorii din insulele nordice, a fost trimis din Norvegia, de unde scăpase, să pună insulele sub puterea lui Olaf Tryggvason, regele Norvegiei. El a introdus creștinismul și, deși a fost ucis ulterior, supremația norvegiană s-a menținut. Controlul norvegian asupra insulelor continuat până în 1380, când Norvegia a intrat într-o uniune cu Danemarca, care, gradat, a evoluat într-o dublă monarhie Danemarca-Norvegia. Reforma a atins în
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
apar mai târziu în organizarea statală a mamelucilor sirieni și egipteni (Dinastia Mamelucă)sub numele de "Burçoğlu" respectiv în Ungaria (clanul lui Borcsol) și legat posibil de căpetenia cumană din sec. al XIII-lea de la Milcov, Bortz (Borș), convertită la creștinism. Alt trib cuman a fost Ulaș, menționat în izvoare și cu numele "Olaas" (colonizat tot în Ungaria), clanul "Itliareva chad" numit în izvoarele rusești și „poporul” lui Itoglîi (Itoğlu) sau Itoba, încorporat mai apoi în statul mameluc, cum a fost
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
românilor și bulgarilor, la luptele acestora împotriva bizantinilor. În cele din urmă, după ce au fost înfrânți si decimati de mongoli în bătălia de la Kalka, cumanii s-au apropiat mai mult de unguri, de la care o parte din ei au primit creștinismul catolic (1227), ceilalți rămânând păgâni. Pentru cumanii creștinați catolic, în Moldova activa episcopatul cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
ultimele decade ale antichității, cca. 600 d. Hr.) au fost catalogate de intelectuali homofobie, termenul în sine este unul relativ nou, iar intoleranța față de homosexualitate și homosexuali a sporit în Evul Mediu, fiind catalizată în special de adepții islamismului și creștinismului. Creat de psihologul american George Weinberg (n. 1935) la sfârșitul anilor '60, termenul "homofobie" este o combinație între "homosexual" și cuvântul "fobie" de origine greacă (φόβος, , însemnând "frică" sau "frică morbidă"). Weinberg este creditat ca prima persoană care a folosit
Homofobie () [Corola-website/Science/300839_a_302168]
-
abația care timp de 4 secole a păzit aceasta relicvă. Dar să începem cu începutul. Ștefan I al Ungariei, devenit ulterior după canonizare Cel Sfânt, rege al Ungariei, a murit la 15 august 1038. El a convertit poporul maghiar la creștinism. A fost înmormântat într-un sarcofag de origine romană (se știe că sarcofagele romane aveau forma de casă) recioplit și remodelat în sicriu creștin, așezat în bazilica regala din cetatea de scaun a Ungariei la acea vreme și anume Székesfehérvár
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
i-a lăsat prin testament prințului Almos să ridice o biserica de piatră pentru sfânta relicvă. Biserica de piatră a fost ridicată în anul 1098. Până în sec. al XVI-lea această mănăstire a fost unul dintre centrele de cultură a creștinismului. Principala ocupație a călugărilor benedictini a fost slujirea altarului. Pe lângă asta aveau de îndeplinit și unele îndatoriri mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
zeilor Liber și Libera etc. Distrus probabil de un incendiu, templul a fost reconstruit prin anul 213 d.Chr. de către soldații sirieni care serveau Imperiul în castrul de la Porolissum. Aceștia au închinat noul templu zeului lor stramosesc Bel. Odată cu pătrunderea creștinismului în Dacia Romană, acest templu suferă o nouă transformare devenind basilică paleocreștină. Cea mai grăitoare descoperire în acest sens este un vas cu simboluri creștine datate pe la mijlocul secolului al IV-lea d.Chr., fapt ce confirmă prezența pe teritoriul fostei
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
săpate în stâncă. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure, pe dealul în Dos, se găsește un lăcaș încrustat în piatră, ca o peșteră. Acesta face parte din multele sihăstrii sătești descoperite pe teritoriul țării noastre, prezente încă din zorii creștinismului. Aceasta are dimensiuni mici și este alcătuită din două încăperi boltite de 2x3 m, respectiv 1x3 m. Intrarea se face printr-o deschizătură săpată în stâncă, la marginile căreia se văd și azi urmele unde erau fixați stâlpii de lemn
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
din sudul Dunării erau administrați de romani, totuși dacii din părțile nordice ale Dunării au continuat să păstreze și să amplifice relațiile cu dacii din sud. Un rol important în dezvoltarea relațiilor la „nord-sud de Dunăre” a avut-o răspândirea creștinismului. În anul 313 după Hristos, împăratul roman Constantin Cel Mare legiferează cultul creștin. Cu acest prilej are loc o revigorare economică a regiunilor situate la nord de Dunăre, inclusiv a meleagurilor localităților: Cioara, Seaca, Vânători. Pentru protejarea acestor regiuni de
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste populații a fost asimilată de populația băștinașă și împreună cu localnicii au adoptat creștinismul. Primele biserici pe locurile mai sus numite, au fost construite cu pereți din trestie groasă și acoperite cu stuf. Astfel de biserici au existat în aceste locuri până în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În Cioara a existat
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]