9,572 matches
-
s-a adresat el însuși stăpânului său, atunci când trebuia ca el și ai lui să fie vânduți la târgul de sclavi. „Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot” - a zis datornicul nemilostiv. Dar e o simplă vorbă, rostită la disperare. Nu exista șansa ca promisiunea să fie împlinită. „Îngăduiește-mi și-ți voi plăti”, îi zice, la rândul său, „cel împreună slujitor cu el”(Matei 18,26). Acesta face o promisiune pe care este sigur că o va realiza. Datornicul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
mod firesc, sau chiar a determinat recurgerea la cărturarii tineri de dreapta și, dimpotrivă, calmarea atmosferei (impusă și de intensificarea procesului de integrare euroatlantică) cere modele realiste asemenea celor oferite de Școala monografiilor sociologice. Este clar că etalarea filosofico-literară a disperării trebuie să fie contrabalansată de cercetare, de cunoaștere, de proiecte privind realitatea imediată. Dar la o analiză mai circumspectă ne dăm seama (și aceasta se poate documenta prin apariții preși postdecembriste) că „recuperarea” eseiștilor a Început În anii ’80 și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de o reședință ce o exprimă”. Și o observație deosebit de pătrunzătoare : „Orașul este și un profesor perseverent În ucenicia socială, care vă spune unde sunteți născut, În oraș, dar și În societate, și care vă Învață manierele, gusturile, speranțele sau disperările ce vor da tonalitatea În ceea ce aveți de trăit”. Orașul, cartierul dau seama despre poziția socială, sistemul urban funcționează ca un sistem social ierarhic, distribuie etichete, este responsabil pentru procesele de agregare/segregare, reproduce și transmite poziții de dominare. Subiecții
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În 1930 S. livra revistei ,,unu” texte în limba franceză, poeme-jurnal în care însemnări cotidiene, lapidare trimiteri la lecturi recente, contacte și prietenii, munca și supraviețuire coexista în preajma intuițiilor poetice. În tot, scrisul lui respira angoasa eternului exilat, căutând cu disperare să își construiască o fortăreața, o ,,insula” din însăși materialitatea fluida a cuvintelor. SCRIERI: Commémorations, Paris, 1937; Un Jour et une nuit, Paris, 1938; Mais une ile ou peut-être un rivage, 1947 (hors commerce); Enfin, ces neuf poèmes, 1949 (hors
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
în context. Terapeutul pune întrebări precizând amănunte în legătură cu nemulțumirile pacientului: Pacientul - M-am săturat! Terapeutul - De ce v-ați săturat cel mai mult? sau Când v-ați săturat cel mai mult azi? Pacientul - Sunt disperat. Terapeutul - Care este cea mai profundă disperare? sau Care este situația care vă provoacă cea mai mare disperare? Pacientul - Nu mă voi descurca! Terapeutul - In legătură cu ce credeți cel mai mult că nu vă veți descurca? sau Care sunt situațiile care pot fi luate cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
M-am săturat! Terapeutul - De ce v-ați săturat cel mai mult? sau Când v-ați săturat cel mai mult azi? Pacientul - Sunt disperat. Terapeutul - Care este cea mai profundă disperare? sau Care este situația care vă provoacă cea mai mare disperare? Pacientul - Nu mă voi descurca! Terapeutul - In legătură cu ce credeți cel mai mult că nu vă veți descurca? sau Care sunt situațiile care pot fi luate cel mai mult în considerație? sau Când vă gândiți cel mai mult la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt cunoscute de către medici, de către psihologi. Este vorba despre tulburări prezente în clasificările internaționale validate. Pentru a fi mai concret, suferiți de...”. A denumi tulburarea înseamnă a o desacraliza, a o dedramatiza. Acest lucru permite părăsirea sferei iraționalului, fatalității, neputinței, disperării, ignoranței, fricii pentru a face față unei probleme concrete, care poate fi combătută. Inseamnă a pune capăt tabu-ului, tăcerii, înseamnă organizarea dialogului și revenirea în universul posibilului și al existenței. Incetarea izolării „Nu sunteți singurul(a) care suferiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-lea. Starea de alarmă și hipervigilența pe care le provoacă favorizează dezvoltarea unei anxietăți cronice, care facilitează apariția unor noi atacuri de panică. Această spirală anxiogenă a tulburării de panică produce o suferință psihică intensă, care poate să conducă până la disperare. Conduitele de evitare asociate agorafobiei perturbă, uneori într-o manieră invalidantă, modul de viața și activitățile personale, sociale și profesionale ale celor care suferă de această tulburare. Atacul de panică și tulburarea de panică Atacul de panică Atacul de panică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă comportamentală ce conține ansamblul de comportamente de retragere, de evitare, de evadare dar și ansamblul de atitudini preventive organizate de către persoana suferindă pentru a camufla răspunsul de angoasă; și disperarea asociată acestei tulburări de panică cu agorafobie poate conduce la o stare depresivă, la o anxietate generalizată, un comportament adictiv care trebuie luat în considerație în cadrul terapiei. Cercul vicios al întăririi Aceste sisteme de răspuns cognitiv, fiziologic, psihosenzorial și comportamental
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Robinson, Pruzinski și DePree Neliniștea constituie o înlănțuire de gânduri, sub forme verbale și imaginare, încărcate de emoții negative și dificil de controlat. Macleod, Williams și Bekerian adaugă faptul că neliniștea reprezintă un fenomen cognitiv, însoțit de o stare de disperare emoțională cum ar fi anxietatea, în legătură cu un eveniment ale cărui consecințe sunt incerte. Neliniștea generalizată în cazul tulburării de anxietate generalizată Elementele care alcătuiesc aceste definiții oferă indicații clinice importante pentru înțelegerea tulburării de anxietate generalizată. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repetitive sau acte mentale pe care individul se simte obligat să le săvârșească ca răspuns la o obsesie, chiar dacă acesta recunoaște că sunt lipsite de sens sau că sunt excesive. Conform DSM-IV-TR, obsesiile și compulsiile sunt la originea sentimentelor de disperare, provoacă o pierdere de timp considerabilă (mai mult de o oră pe zi) sau interferează într-un mod semnificativ cu activitățile cotidiene ale subiectului. Au fost reținute două tipuri de subiecți care pot suferi de tulburare obsesională și compulsivă: - subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratament clasic, chiar și atunci când pacienții prezintă probleme de abuz de substanțe comorbide; - durata și frecvența spitalizărilor sunt reduse în raport cu rezultatele altor alte terapii; - numărul tentativelor de suicid și de comportamente automutilante se diminuează semnificativ; - ideile suicidare și sentimentul de disperare se diminuează la fel de mult ca și în cazul unui tratament clasic; în paralel, argumentele pentru a continua să trăiască tind să se amplifice; - depresia își reduce intensitatea, cu o ușoară superioritate pentru pacienții care urmează o terapie de tip TCD
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
strângându-i mâna cu căldură de fiecare dată când o întâlnește pe holuri și manifestându-și nerăbdarea de a reîncepe travaliul terapeutic. Fază psihotică, inconștiență, comă... Societate de asigurare, asistență publică... Oboseală și absența proiectelor pentru ziua respectivă. Tristețe, furie, disperare. "Nu voi reuși niciodată să mă însănătoșesc". Să o sune pe bunica sa pentru a afla vești despre aceasta, să meargă la cinematograf și la ședința de la ora 16. Provocate de un terapeut sau o tehnică terapeutică. Situație perfectă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
susținători importanți, fiind purtătoarea unor perspective teoretice și pragmatice importante, ea este din ce în ce mai mult atacată, din puncte de vedere diferite, pornind probabil de la Hugo von Hofmannstahl până la Fritz Stern, Jeffrey Herf, Zygmunt Bauman etc. Fritz Stern, de exemplu, analistul „politicilor disperării culturale”, consideră că „trebuie să acceptăm faptul că acest tip de rebeliune împotriva modernității este latentă în societatea occidentală și că programul ei confuz și fantast, retorica sa irațională și nepolitică dau dovadă de aspirații la fel de autentice, chiar dacă nu la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al noii generații a intelighenției românești, decisă acum că idealul politic al reîntregirii era îndeplinit să se dedice în totalitate culturii. În același sens, Mircea Eliade, surprinzând foarte bine tendința creativă apropiată de febrilitate, la granița indecisă dintre optimism și disperare culturală, cerea, în 1928, un an de activitate culturală dusă cu „intensitatea unui ultim an posibil” (Eliade, 1928). Începând cu toamna anului 1930, Anton Golopenția urmează constant cursurile și seminariile de sociologie, etică și politică ale lui D. Gusti și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume. Dulceagă sau abstractă, platitudinea e ruptă intermitent de mici curenți subterani, produși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
elogios de V. Alecsandri, volumul Flori de mormânt (1867) cuprinde lamentații prilejuite de tragedia familială a autorului, însă imaginile sunt emfatice și obositoare prin monotonia sentimentului clamat. Treptat poezia se mai limpezește și, cu toate că se menține în același registru al disperării din dragoste, își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
țării pierdute. Fie pîinea cît de rea.... Celebrul vers „fie pîinea cît de rea, tot mai bine În țara ta” este inexact și Înșelător. Cei care s-au străduit să scape de pîinea rea din România comunistă o făcuseră din disperare și, deseori, privind spre miraje de care În cele din urmă nu au avut parte. Unii și-au găsit locul În țările de azil, mai greu dacă nu știau limba și n-aveau o meserie tehnică, mai ușor dacă știau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românul Își Închipuie greșit că va veni salvarea. Unii au făcut stare, alții chiar avere, cîțiva dintre aceștia, puțini, s-au gîndit să-și ajute și compatrioții care o duceau greu și continuau să se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de Îndată sosiți În Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mîncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pîine, adio, dosarul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai gravă și dezonorantă, pentru individul În cauză și pentru țara sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, Într-un anume sens, decît desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărît să plec Încă din 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzînd: „primim aceeași mîncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. MÎncarea la Donbas În lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atît de puternic trăite de deportați, Încît ele sînt reflexiv aduse În memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Brănișteanu (din Arhivele „Yad Vashem”) și volumul lui Emil Dorian (editat În limba engleză de Marqueritte Dorian). Cei trei Își Încep notele zilnice la date diferite, Însă jurnalele sînt edificatoare pentru Înregistrarea reacțiilor psihice și a atitudinilor comportamentale. Teama și disperarea tulbură mințile oamenilor, Îi Îmbracă Într-o haină dramatică și tristă, le reduc activitățile zilnice. Volovici observă „o stare de extremă incertitudine ce o resimțeau ca sufocantă și umilitoare, dar care era suportabilă și chiar «bună»” (p. 237). În paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a Întîmplat În comunism. Statul, bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afirmații, în parte din cauza simplității lor, ele nu sunt suficiente pentru a explica misterul comportamentului social mult mai complex. Nu toți indivizii frustrați reacționează agresând verbal sau fizic. Ei reacționează printr-o paletă largă de comportamente, plecând de la resemnare sau disperare până la tentative de depășire a obstacolelor ce apar în cale. Studiile ulterioare au demonstrat că frustrarea provoacă agresivitate doar atunci când individul a învățat să reacționeze la frustrare astfel (Berkowitz, 1969, citat de Berkowitz, 1993). Indivizii care dispun de alte strategii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]