10,806 matches
-
eliberare, guvernul comunist i-a permis să plece în Elveția la 5 septembrie 1964, în urma răscumpărării oferite de soția sa, fiind escortat până la scara avionului de ofițerii de Securitate. S-a stabilit în apropiere de Geneva, izolat de românii din exil. A decedat în anul 1992.
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
politică era neclară. Istoricul german Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
un oraș-județ, Xigazê. Pe plan internațional este controversată administrația chineză în Tibet. În 1959 în Tibet a avut loc o mare revoltă împotriva administrației chineze, în urma căreia Dalai Lama a trebuit să se refugieze și să formeze un guvern în exil, actual la Dharamsalla, în nordul Indiei. În luna martie 2008 au avut loc mari proteste ale tibetanilor, inclusiv în regiuni din China care nu fac parte din Tibet, proteste care vizează independența regiunii, deși Dalai Lama afirmă că acest lucru
Regiunea autonomă Tibet () [Corola-website/Science/310586_a_311915]
-
Lama să i se permită să revină în Tibet. Se propune ca Tibetului să i se acorde cel puțin o autonomie sporită, sub conducerea lui Dalai Lama, asemănătoare cu cea din anii 1950, înainte ca el să se refugeze în exil. Însă autoritățile din China nu sunt de acord cu concesiile politice, și au concentrat forțe polițienești pentru ținerea situației sub control și afirmă că tulburările se datorează exclusiv lui Dalai Lama. Protestatarii au considerat Jocurile Olimpice de vară din 2008 care
Regiunea autonomă Tibet () [Corola-website/Science/310586_a_311915]
-
însă luat de acolo și decapitat pe Dealul Turnului. După șase ani, au reapărut frământări populare, și Richard și-a petrecut Crăciunul în siguranța zidurilor Turnului și nu la Windsor așa cum îi era obiceiul. Când Henry Bolingbroke a revenit din exil în 1399, Richard a fost închis în Turnul Alb. El a abdicat și a fost înlocuit pe tron de Bolingbroke, care a devenit regele Henric al IV-lea. În secolul al XV-lea, nu s-a construit prea mult la
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
din 1940 declanșat de pe teritoriul Albaniei, atac care a fost respins de eleni. După invazia germană, ocuparea Atenei și a Cretei, regele George al II-lea și guvernul lui au fugit în Egipt. Aici a fost format un guvern în exil, recunoscut de Aliații occidentali, dar nu și de Uniunea Sovietică. Aliații occidentali au încurajat în mod constant, ba chiar l-au silit pe regele Greciei să numească miniștri liberali. Doar doi dintre miniștii guvernului elen din exil erau membri ai
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
un guvern în exil, recunoscut de Aliații occidentali, dar nu și de Uniunea Sovietică. Aliații occidentali au încurajat în mod constant, ba chiar l-au silit pe regele Greciei să numească miniștri liberali. Doar doi dintre miniștii guvernului elen din exil erau membri ai fostului regimului dictatorila interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
mod constant, ba chiar l-au silit pe regele Greciei să numească miniștri liberali. Doar doi dintre miniștii guvernului elen din exil erau membri ai fostului regimului dictatorila interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o influență prea mare asupra atitudinii celei mai mari
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
interbelic. Membrii mișcărilor de rezistență de stânga au pretins că guvernul din exil este nelegitim deoarece era o continuare a cabinetului dictatorial al lui Ioannis Metaxas din perioada 1936 - 1941. Indiferent de certurile politice sau de diversele disidențe, guvernul în exil nu a avut o influență prea mare asupra atitudinii celei mai mari părți a poporului elen. Germanii au format un guvern colaboraționist condus de generalul Georgios Tsolakoglou chiar mai înainte de a cuceri Atena. Acest guvern nu se bucura de niciun
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
subordonarea benevolă față de Înaltul Comandament din Orientul Mijlociu și generalul Henry Maitland Wilson, neîncrederea mutuală pe plan politic dintre EAM și celelalte grupuri a crescut neîncetat. EAM era forța politico-militară dominantă din Grecia, iar EDES și EKKA, (împreună cu guvernul elen în exil și cu guvernul britanic), se temeau că după retragerea germanilor primii vor încerca să domine viața politică. Această perspectivă era legată nunumai cu neîncrederea crescândă față de comuniști arătată de numeroși conservatori și liberali eleni, dar și cu temerile britanicilor că
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
și îndrumat spionii și sabotorii britanici parașutați în Grecia, au spionat în favoarea Aliaților, au declanșat operațiuni de propagandă anti-Axă și au organizat rețele de evadare pentru spionii aliați și tinerii greci care voiau să se alăture forțelor armate elene din exil. Echipamentul radio, banii, armele și alte materiale au fost livrate în principal de britanici, dar în cantități insuficiente. Situația rezistenței era complicată de conflictele dintre luptătorii de stânga și cei de dreapte, sau dintre monarhiști și republicani. Rezistența urbană era
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
care s-a încumetat să scrie o epopee clasică, visul neîmplinit al italieniștilor dinaintea lui. A avut o viață asemănătoare vieții multor oameni ai Renașterii, însumând studii umaniste la Universitatea din Coimbra, primirea să în mediul poeților de la Curte, un exil, apoi altul într-o garnizoana militară din nordul Africii (unde, într-o expediție navală poetul își pierde un ochi). După care se îmbarca pentru India, ținuturi unde va rămâne timp de 17 ani, si de unde - dupa numeroase peripeții- se va
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
literară o anumita profunzime psihologică. Opera: "O Arco de Santana" (Arcul Santana, 1845), "Viagens na Minha Terra" (Călătorie pe meleagurile mele, 1846), "Frai Luís de Sousa" (1843). Primele poeme Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul școlii arcadiene. Este vorba de "Camões" (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, și "Dona Brânca" (1826). În primul poem, eroul hoinărește pe străzile Lisabonei, copleșit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Național Român drept unicul reprezentant legal al românilor și a încheiat alianță cu comitetul. Dar în ianuarie 1849 generalul revoluționar Jozef Bem a înfrânt armata austriacă a generalului Puchner și astfel Comitetul Național Român a fost obligat să ia drumul exilului, în Țara Românească. Unii din fruntașii revoluționari însă, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente Sever, Simion Balinț, Nicolae Vlăduț, Vasile Moldovean, adună legiunile pentru a organiza apărarea ultimelor puncte de rezistență ce au mai rămas, în Munții Apuseni
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
plecat să lupte în Războiul civil din Spania, împotriva forțelor comuniste. A căzut în luptă la 13 ianuarie 1937 la Majadahonda, lângă Madrid, alături de camaradul său Vasile Marin. După cel de-al doilea război mondial, un grup de legionari din exil a luat inițiativa de a ridica o cruce în locul în care a murit . În 1970, cu sprijinul statului spaniol, chiar pe locul în care au murit cei doi camarazi, legionarii au construit un mausoleu monumental, unde, în fiecare an, la
Ion I. Moța () [Corola-website/Science/308853_a_310182]
-
23 august 1944 este deținut politic la Uranus, Gherla, Aiud și Sighet, vreme de 20 de ani. La sfârșitul anilor 1970 reușește să emigreze în Germania, reluându-și activitatea politică legionară. A colaborat la numeroase reviste și ziare legionare din exil, printre care: "Carpații" (Madrid), "Cetatea Luminii" (Brasilia), "Curierul" (Santa Clara, California), "Libertatea" (New York), "Drum" (Pittsburg), ș.a. A murit în 1991.
Radu Budișteanu () [Corola-website/Science/308852_a_310181]
-
ca urmare a Dictatului de la Viena (1940), Universitatea Românească din Cluj se mută în Sibiu. Acest lucru a determinat creșterea numărului studenților la 3386 în anul 1943. Și mai importantă a fost activitatea profesorilor și studenților aflați la Sibiu în exil. Ei au publicat peste 2000 de lucrări de cercetare și au organizat peste 300 de conferințe în 25 de orașe, s-a inițiat un Cerc literar , toate în timpul celor patru ani de exil. Facultatea de Istorie din Sibiu a fost
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu () [Corola-website/Science/308871_a_310200]
-
profesorilor și studenților aflați la Sibiu în exil. Ei au publicat peste 2000 de lucrări de cercetare și au organizat peste 300 de conferințe în 25 de orașe, s-a inițiat un Cerc literar , toate în timpul celor patru ani de exil. Facultatea de Istorie din Sibiu a fost înființată ca filială a Universității Babeș-Bolyai în anul 1969, iar în 1971 facultatea a fost transformată în Facultatea de Filologie și Istorie, ce includea secții de Română, Engleză și Germană. În același an
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu () [Corola-website/Science/308871_a_310200]
-
în perioada în care Partidul Comunist Român era la putere în România. Comitetul a fost organizat la Washington, sub patronajul Regelui Mihai I, de către Generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru constituțional al României. Prezentat uneori ca un guvern român în exil, Comitetul nu a avut de fapt niciodată acest caracter și nici nu a fost recunoscut ca atare. Comitetul Național Român a fost și una din cele nouă organizații care a format «Asociația Națiunilor Europene Captive» (Assembly of Captive European Nations
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
și nici nu a fost recunoscut ca atare. Comitetul Național Român a fost și una din cele nouă organizații care a format «Asociația Națiunilor Europene Captive» (Assembly of Captive European Nations). Inițiatorul ideii de a organiza o conducere românească în exil, în contextul intrării trupelor sovietice în România, este Mihai Antonescu, ministru al afacerilor străine în perioada războiului. La începutul anului 1943, după înfrângerea de la Stalingrad, Mihai Antonescu întocmise deja o listă de persoane care să se refugieze în occident pentru
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
ministru al afacerilor străine în perioada războiului. La începutul anului 1943, după înfrângerea de la Stalingrad, Mihai Antonescu întocmise deja o listă de persoane care să se refugieze în occident pentru a continua rezistența împotriva comunismului. Pentru finanțarea acestei rezistențe în exil, în perioada 1943 - 1944, Mihai Antonescu a transferat aproximativ 20 de milioade de franci elvețieni în bănci din Elveția. Administrator al acestui fond a fost numit Vespasian V. Pella, ministru plenipotențiar al României la Berna. După încheierea armistițiului cu Națiunile
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de anulare a ordinului de transfer. În sfârșit, documentul semnat de Geamănu, Flitan și Popescu afirmă că ordinul de transfer a fost dat cu asentimentul lui Nicolae Rădescu, afirmație negată de Ion Calafeteanu. Un prim grup al rezistenței române din exil a fost format la Geneva în 10-11 iulie 1946. Grupul înființat de Grigore Gafencu, Alexandru Cretzianu, Viorel Virgil Tilea, Nicolae Petrescu-Comnen și George Răuț își fixase ca primă sarcină apărarea intereselor românești la Conferința de Pace de la Paris. Politicienii opuși
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Conferința de Pace de la Paris. Politicienii opuși regimului comunist considerau că guvernul Petru Groza era nelegitim, fiind instaurat la București din ordinele reprezentantului Uniunii Sovietice Andrei Vâșinski. De aceea, acești politicieni au întreprins demersuri pentru formarea unui guvern român în exil. Demersuri similare erau făcute în aceeași vreme și de politicienii din alte țări care intraseră sub zona de dominație a Uniunii Sovietice. Încă din 1945, apar în Europa Occidentală diferite "comitete române", fără pretenții de reprezentativitate, ci mai ales cu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
care fusese director al ziarului național-țărănist "Curierul", reprezentanții în străinătate ai Partidului Național Țărănesc (PNȚ), ai Partidului Național Liberal (PNL) și ai Partidului Social Democrat Independent (PSDI) au creat, în ianuarie 1948, un organism de coordonare a activității lor în exil, denumit Consiliul Partidelor Democratice Române Consiliul Partidelor Democratice constituia un prim pas spre formarea unui Comitet Național, care să constituie un organ reprezentativ al românilor din afara zonei de influență a Uniunii Sovietice. Fiind vorba despre o activitate în exil, selecționarea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în exil, denumit Consiliul Partidelor Democratice Române Consiliul Partidelor Democratice constituia un prim pas spre formarea unui Comitet Național, care să constituie un organ reprezentativ al românilor din afara zonei de influență a Uniunii Sovietice. Fiind vorba despre o activitate în exil, selecționarea persoanelor care participau la discuții se putea face doar din cadrul grupului restrâns de oameni care fie trăiau în occident, fie reușiseră să plece din România. Numeroase personalități politice, a căror contribuție ar fi fost deosebit de utilă, rămăseseră în România
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]