10,287 matches
-
prinși în Hawaii abia în anul 1981, avocatul apărării relatează faptele petrecute într-un roman care ulterior va fi ecranizat.In anul 2000 vând proprietarii atolului, Palmyra unei organizații de protecție a mediului înconjurător (The Nature Conservancy) pentru ca flora și fauna Palmyrei să poată exista în continuare și pentru generațiile următoare. Din anul 2005 pe Cooper Island se află o stație de cercetare care se ocupă cu modificările climatice pe glob și influența acestora asupra recifului de corali, aici fiind prezenți
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
fiind singura din TAAF cre are o specie locală de arbori, aceștia acoperind-o în întregime la descoperirea ei. Incendiile repetate și tăierile masive au dus la dispariția aproape totală a arborilor, din anii 90 demarându-se programe de replantare. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Lucru interesant, pe insulă trăiește un grup de vaci sălbăticite, descendente ale
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
a fi singurele teritorii aflate la antipozii Statelor Unite, insula Saint-Paul corespunzând unui teritoriu din Colorado. Climatul este temperat oceanic, fără perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
pe an, plouând în medie 300 zile pe an. Vânturile sunt puternice, în medie 100 zile pe an înregistrându-se vânturi de peste 100km/h, iar temperaturile nu depășesc 18 °C vara, dar nici nu scad sub 0 °C în timpul iernii. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de 4 specii de pinguini cum ar fi pinguinii imperiali, pinguinii moțați sau pinguinii gentoo. Alte animale ce trăiesc pe insulă sunt mai multe specii de foci și numeroase specii de păsări, în
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
și precipitații ce depășesc 1300mm/an. Frecvente taifunuri, îndeosebi în perioada mai-ului. Din vegetația variată se evidențiază pinul de Norfolk (o variantă de "Araucaria"), ce poate atinge înălțimi de 60 m și un diametru de 3 m, iar din faună liliecii, păsările marine și broaștele țestoase. Descoperită de James Cook în 1774, insula este colonie penitenciară britanică între 1788-1814 și 1825-1855. Este abandonată în 1855, pentru ca, un an mai târziu, să fie repopulată cu 194 de emigranți din insula Pitcairn
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
în partea opusă a insulei, precipitațiile sunt de trei ori mai puternice. Precipitațiile sunt uneori sub formă de ninsoare, dar sunt deseori urmate de plaoie. Altitudinile mai importante sunt acoperite de ghețari, care înregistrează un recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe precum și alte cetacee. Pe
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
de suprafață cât și galeria subterană până la Sala Taberei cu mijloace de iluminare și cizme de cauciuc. În continuare, galeria activă poate fi parcursă de echipe de speologi experimentați și necesită costume impermeabile, bărci de cauciuc, cizme, corzi, coborâtoare, blocatoare... Fauna este relativ bogată, incomplet studiată. A fost identificat coleopterul Pholeuon (s. str.) knirschi cetatensis, crustaceul Bathynella lilieci: Myotis Myotis, Myotis Daubentonii și Plecotus Austeriacus.
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
inferior al Ialomiței. Este situat la o distanță de 25-30 km de București și are o suprafață de 5,75 km²,adâncimea maximă de 9 m. Face parte din rezervatia naturală complexă Snagov, cuprinzând o serie de specii rare de fauna precum "Dreyssena polymorpha" (un lamelibranhiat) și floră - săgeată apei ("Sagittaria latifolia"), nufărul indian ("Nelumbo nucifera") - introdus pe cale artificială, nufărul alb ("Nymphaea albă"). Luciul de apă este ideal pentru practicarea canotajului. Ihtiofauna cuprinde exemplare de somn, crap, plătica, biban,știuca,roșioara
Lacul Snagov () [Corola-website/Science/305866_a_307195]
-
călătorit timp de mai multe luni în interiorul peninsulei cu scopul de a examina solul. El a luat probe de sol în timpul verii cu toate că drumurile erau greu de străbătut în acea perioadă a anului. În rapoartele lui descrie nu numai flora, fauna și geologia peninsulei, ci și viața poporului din Kamceatka. Kegel a descoperit resurse minerale și a constatat că peninsula are potențial dacă ar fi condusă bine. În plus, a făcut propuneri de îmbunătățire a vieții indigene și a criticat exploatarea
Johann Karl Ehrenfried Kegel () [Corola-website/Science/305932_a_307261]
-
negru ("Emberiza melanocephala"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra") ș. a. De asemenea, Insula Popina este un loc important de cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul și saxul. Fauna este adaptată condițiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul, leopardul, antilopa, șacalul, gazela, mangusta, reptile.
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
sprijinea în acea perioadă reînvierea agriculturii și așezării evreiești în Palestina. În anul 1895, a fost angajat ca agronom de către baronul Edmond de Rothschild la Metullah, însă curând și-a dat demisia. El a făcut explorări intensive ale florei și faunei din Orientul Mijlociu, cartografiind Palestina din punct de vedere al botanicii. După un scurt timp petrecut în Anatolia, Aharonson s-a întors pentru a deschide un laborator agronomic la Zichron Yaakov. În anul 1906 a descoperit la Rosh Pina, o specie
Aaron Aaronsohn () [Corola-website/Science/303432_a_304761]
-
lanchhana". De exemplu Rishabna, primul profet este reprezentat printr-un taur, Ajitnath, al doilea, printr-un elefant, Sambhavanath, printr-un cal, Abhinandannath, printr-o maimuță, Parshva prin șarpe, iar Mahavira prin leu. Deși majoritatea simbolurilor tirthankarașilor sunt alese din sfera faunei, există și excepții ca lotusul (pentru Padmaprabha), luna (Chandraprabha), vasul (Mallinath), etc. Dintre toate aceste semne cel mai sacru este svastica, care își depășește condiția de pecete a celui de-al șaptelea tirthankara, Suparshvanath, și devine un simbol foarte uzitat
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Lacul Łuknajno este o rezervație naturală (parte a Parcului Mazurian) este protejat sub convenția Ramsarn, precum și de a fi desemnat de către UNESCO, ca biosferă rezervă. În total 102 de rezervații naturale sunt situate în interiorul țării (ornitologic, terenuri forestiere, turba, florar, fauna, peisaj - păduri, păduri, ape, peisaj, geologice ), dintre care patru au fost înregistrate în lista de registru a Convenției Ramsar (Lacul Karaś, Lacul Oswin, Lacul Druzno și Lacul Luknajno). Convenția semnată în 1971, este de a proteja și de a menține
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
Deseori, iarna, temperatura ajunge la -15C. Zona muntoasă (pădurile, pășunile și pajiștile) ce împrejmuiește stațiunea, protejază o gamă diversă de plante din floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și asigură condiții de hrană și adăpost mai multor specii din fauna sălbatică a României. Floră lemnoasa este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), zâmbru ("Pinus cembra"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); dintre care: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), crinișor de stâncă ("Lloydia serotină"), sângele voinicului ("Nigritella nigra"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
conopsea"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupinița ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), talpa-ursului ("Heracleum palmatum"), mirodea ("Hesperis nivea"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp. candida"). Fauna sălbatică cu specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate la nivel național și internațional, sau aflate pe lista roșie a IUCN: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș lupus
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
Nomenclatura binară este sistemul științific actual de denumire a speciilor. Unii autori, în unele lucrări recente (ex. Sârbu 1999 pag.274 ) folosesc termenul de „sistem binominal”. Deoarece în Fauna României vol. XVI, Fascicula 1, Editura Academiei Române 2000, termenul folosit este de „nomenclatură binară”, acesta este cel mai potrivit. Sistemul de clasificare a organismelor cuprinde următoarele mari unități sistematice: regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie. Cel care a folosit
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Acesta se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică omonime și include trei rezervațiile naturale de interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de ursul brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), vidră de râu (Lutra lutra), zimbrul ("Bison bonasus"), mistreț ("Sus scrofa"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
vor fi efectuate asupra acumulării BEZID și a afluenților săi. 1./ - în primii 15 ani de monitorizare, în baza indicatorilor biologici, lacul Bezid s-a încadrat în categoriile ultraoligotrof și oligotrof. La data înființării nu s-au efectuat determinări asupra faunei ihtiologice. Ulterior, între anii 1996-2007, s-au efectuat o serie de populări cu diferite specii de pești, acțiuni finanțate de: Direcția Apelor Mureș, AJVPS-Mureș și Asociația pescarilor sportivi din jud. Mureș. Au fost astfel introduse în lac, sub formă de
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
de științele naturii. După publicarea lucrării lui Charles Darwin, "Originea speciilor", Mecinikov a devenit unul din susținătorii teoriei evoluției. A studiat științele naturii la Universitatea din Harkov, apoi a plecat în Germania, pe insula Helgoland (de la Marea Nordului) unde a studiat fauna marină, după care și-a continuat studiile la Universitatea din Giessen, apoi la Göttingen și, în final, la Academia din München. A mai studiat și la Institutul de Biologie Marină de la Napoli, primind o bursă din partea Rusiei. În 1867 s-
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
fosile. Studiul fosilelor cunoaște un progres substanțial la începutul secolului al XIX-lea. Prin anii 40' harta cronologică a erelor geologice începe să se contureze, astfel că, în 1841, John Phillips definește 3 mari astfel de perioade, caracterizate printr-o faună specifică: Aceasta imagine istorică a vietii, progresistă dealtfel, este acceptată chiar și de geologi englezi conservatori ca: Adam Sedgwick și William Buckland. Însă aceștia, asemeni lui Cuvier, au explicat această evoluție prin existența unor cataclisme care au condus la dispariția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Parcul National Taï este un parc național în Coasta de Fildeș conținând unul dintre ultimele areale de pădure tropicală virgina din Africa de Vest. A fost înregistrată drept Patrimoniu Mondial în 1982 datorită varietății florei și faunei - în particular pentru speciile pe cale de dispariție. Parcul National Taï este la 100 km de Coastă de Fildeș, la granița cu Liberia, între râurile Cavally și Sassandra. Acoperă o suprafață de 3,300 km², cu o zona tampon de 200
Parcul Național Taï () [Corola-website/Science/314548_a_315877]