10,713 matches
-
Herbert Marcuse, autor al unei lucrări faimoase: Omul unidimensional. Trimitere la titlul unei cărți celebre a lui Herbert Marcase: Omul unidimensional. Inclusiv cele alimentate de către Gabriel Liiceanu care a extins propria sa experiență din anii ’60 ca definitorie pentru învățământul filosofic „oficial”. Pete negre la dosarul personal. Ca să nu generalizez, este vorba despre Marilena Druță și Ion Boncotă. În ceea ce mă privește, mi-am detaliat păcatele în cartea scrisă împreună cu Mircea Miclea, R’estul și Vestul, Polirom, Iași, 2005. Ele fuseseră
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
multe domenii ale științei teologice, „conjugând într- un mod fericit munca didactică la catedră cu cea științifică, bazată pe o temeinică cultură generală, lăsând lucrări de o certă valoare mai ales în domeniul dreptului bisericesc...”, trecând apoi la cercetări apologetico - filosofice, ca să rămână definitiv la studiile de teologie practică. În domeniul Dreptului Bisericesc a publicat la începutul activității sale diferite scrieri despre scaunul patriarhal de la Constantinopol - Die Besetzungsweise des Patriarchalstuhles von Konstantinopel (Modul de ocupare al scaunului patriarhal din Constantinopol, în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o spun ca să știe și ceilalți. În felul ăsta ne ținem unii pe alții de barbișon... Ce-i drept, Pastenague nu-și frământă mintea cu toate astea. Ba chiar își bate joc de mine când mă lansez în asemenea considerații filosofice. El și-a ales rolul de procuror. Nu mă lasă în pace nici măcar noaptea. Îmi șușotește la ureche, mă zgâlțâie, face ce face și mă trezește. Vrea să continue discuția despre oportunism. N-am nici un chef, mi-e somn, sunt
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin analogiile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat [Émile] Bréhier ["Philosophie et Mythe". 1914], povestirea istorică și legendară. (Durand, Structurile antropologice 54) În cadrul imaginarului, mitul se manifestă precum un sub-sistem cu autonomie parțială, dat fiind că el depinde de contextul în care a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe funcționarii cu ajutorul cărora sunt luate deciziile pentru activitatea de guvernare, în baza unei anumite ideologii, iar al doilea denumește o linie de acțiune. Noțiunile complexe propuse de Badiou, amintite mai sus, răspund peste timp, într-o anumită măsură, liniei filosofice grecești de interpretare a politicului (dat fiind înțelesul specific și depreciativ pe care, spre exemplu, Platon îl atribuie noțiunii de opinie, precum și sensul fundamental pentru existență, în general, atribuit noțiunii de adevăr); de asemenea, și celei latine (Cicero ne oferă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atribuie noțiunii de opinie, precum și sensul fundamental pentru existență, în general, atribuit noțiunii de adevăr); de asemenea, și celei latine (Cicero ne oferă, prin opera sa, un exemplu grăitor al întâlnirii dintre cele două mari culturi antice, fidel fiind vocabularului filosofic grecesc). Se poate deduce de aici că este necesară precizarea diferențelor dintre acești termeni, cu atât mai mult cu cât ei fondează fenomenul guvernării, în ansamblul manifestărilor lui. Cum politica este câmpul confruntărilor ideologice pentru putere, pe de o parte
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
conduce, inspirată de divin și derivată din principiul Binelui; altele, despre paideia, ca program sistematic de educație, raportat la valori absolute (fac trimitere la analizele lui Werner Jaeger). Acest complex de interpretări, din care putem considera că emerge un imaginar filosofic despre ceea ce am definit a fi politicul, dar și interpretarea relației cu divinul, ca principiu al Binelui (însă în formațiuni discursive contrastante la Platon și la Aristotel), formează o primă structură închegată teoretic cu privire la guvernarea demos-ului (trebuie discutată însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noțiunii de imaginar, dar și mutațiile pe care le-a suferit după dispariția imperiului bizantin (mai exact, după secolul al XV-lea). Printr-o tehnică "aluvionară" aplicată în analizarea noțiunii de imagine și în revizitarea unor noțiuni-cheie grupate în texte filosofice și teologice, se poate urmări "jocul apariției și al dispersiei" formelor imaginarului (Foucault 45); soluția metodologică ni se impune în detrimentul afirmării unei "arhitecturi de concepte suficient de generale și de abstracte pentru a putea să dea seamă de toate celelalte
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
general ficțional, nici producțiile care se încadrează în genul fantastic, nici mitologiile populare nu interesează aici, ci identificarea, fie și parțială, ca demers prospectiv (cum am precizat, pe baza analizei unor formațiuni discursive identificate în câteva texte reprezentative, cu caracter filosofic sau, în general, teoretic), a traseului posibil pe care l-a urmat viziunea asupra puterii, dar și asupra politicii de guvernare a unei comunități prin intermediul ceremonialului, al imaginii divinului și al credinței. Pentru că metoda de lucru caută să ajungă la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relație foarte strânsă cu cea mai veche formă lingvistică atestată (în latină) a imaginarului, este nevoie de o sondare, oricât de rapidă, în semantismul ei din limba greacă, în căutarea sememelor originare; de ce nu?, poate mai cu seamă în interpretările filosofice denumite convențional "materialiste". Ele ne-ar putea ajuta în înțelegerea substanței cuvântului pe care îl cercetăm și care, mult mai târziu, a intrat în relație cu ele, după care și-a decantat propriul său sens (integrat în ceremonialuri, dar doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Plotin pe baza ei. Invoc aici doar o lucrare actuală, datorată lui Paul Ricœur, Memoria, istoria, uitarea − în sine un model pentru ceea ce se poate numi "program de cercetare" −, care acordă acestei probleme un capitol detaliat, încadrat de un comentariu filosofic propriu (17-35). Am poposit mai înainte asupra teoriei memoriei la Plotin, dat fiind că ea se inserează într-un câmp deschis de un interes aparte, între neoplatonismul târziu (vom reveni la secolul IV î.Ch.), gândirea stoică (marca filosofică a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comentariu filosofic propriu (17-35). Am poposit mai înainte asupra teoriei memoriei la Plotin, dat fiind că ea se inserează într-un câmp deschis de un interes aparte, între neoplatonismul târziu (vom reveni la secolul IV î.Ch.), gândirea stoică (marca filosofică a puterii principatului roman) și creștinismul primitiv. Într-o anumită măsură, am putea spune că ea reflectă (când preia interpretând) sau refractă (atunci când critică și neagă), dar și creează (pentru noua credință creștină); este o bună mărturie pentru mișcarea generală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tablou, însă cu o semnificație de asemenea "augustă" (Marin, Le portrait du roi). Mutația care se înregistrează în credințele grecești, de la rolul memoriei în recuperarea vârstelor de aur, la rolul său în căutarea mântuirii, este majoră și amintește de discursul filosofic asupra timpului și asupra problemelor sufletului, preîntâmpinând aici imaginarul creștin: Transpunerea lui Mnēmosyne de pe planul cosmologiei pe acela al escatologiei modifică întregul echilibru al miturilor memoriei; dacă ele păstrează temele și simbolurile vechi, ele le schimbă însă în profunzime sensul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar cele șapte ocurențe ale sale din dialogurile Politeía, Theaitetos și Sofistul (Follon 3-11) −, ajunge în preluarea latină să interfereze implicit cu memoria (apelul la modelele istorice din
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ei. Întrevăd în acest "destin lingvistic" un exemplu revelator și reprezentativ pentru istoria pe care au traversat-o culturile din bazinul mediteranean, în principal Grecia și peninsula italică. Așa cum caut să discut în această prospectare de arheologie a ideilor, încărcătura filosofică a unor noțiuni din textele platoniciene și aristotelice capătă în lumea romană, prin interpretări și recontextualizări, o turnură cu caracter politico-spiritual. Ea nu se va pierde nici în imperiul creștin timpuriu, nici în cel târziu bizantin și nici chiar în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în timp ce "imaginația" este atribuită mai mult trupului și relațiilor lui cu lumea obiectuală (Ferraris 12). Practic, începând cu secolul XII, se recurge la o diferențiere chiar pentru aceeași formă grafică a cuvântului "fantezia", cu următoarele două înțelesuri: traducerea din textul filosofic grecesc înseamnă "facultatea reproductivă a spiritului", pe când termenul transliterat din greacă în latină și atestat începând cu perioada lui Pliniu cel Bătrân semnifică "o facultate de recompunere și de invenție spirituală". Secolul raționalist, după cum se știe, formulează cel mai aspru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Platon susțin și o altă perspectivă: imaginarul poate să constrângă, să provoace și să modifice anumite aspecte ale realității. Pe traseul de identificare a bazinului conceptual al imaginarului inserez aici analiza unei semantici "teoretice" a imaginației, corelate direct cu problema filosofică a adevărului în spiritul binelui Cetății (Politeía, Cartea X), înțeles nu ca un adevăr anume, ci în relație de opoziție cu phantasía. Totuși, aceasta nu pare a fi chiar o relație de excludere, pentru că, în câteva
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginație, și triada rolurilor din Politeía: demiurgul (autor al ideii)-meșteșugarul (autor al copiei ideii)−artizanul (autor al imaginii lucrului făurit de meșteșugar), care face posibilă imaginea (oricum ar fi ea valorizată). Ambele pot fi relevante pentru imaginarul filosofic al politicului în antichitate (se bazează atât pe principiu, pe modalitate, cât și pe reprezentare), precum și pentru relația creștină divinitate-încarnare−revelație, fundamentală la rândul ei pentru oíkonomía imaginii; b. sistemul filosofiei "trialiste", numit la pct. a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
konomía imaginii; b. sistemul filosofiei "trialiste", numit la pct. a., și sistemul simbolic al puterii medievale: putere inspirată (a autocratului)-perceptibil-imaginar (al puterii). Acesta este punctul de convergență pe care îl propun în discuția de față între imaginarul filosofic al politicului și imaginarul puterii creștine. Pentru cele trei sisteme diferite - unul filosofic, al doilea, teologic, iar al treilea, al imaginarului puterii în creștinism -, propun o schemă a echivalențelor care le așează, cum voi încerca să urmăresc în continuare, sub
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sistemul simbolic al puterii medievale: putere inspirată (a autocratului)-perceptibil-imaginar (al puterii). Acesta este punctul de convergență pe care îl propun în discuția de față între imaginarul filosofic al politicului și imaginarul puterii creștine. Pentru cele trei sisteme diferite - unul filosofic, al doilea, teologic, iar al treilea, al imaginarului puterii în creștinism -, propun o schemă a echivalențelor care le așează, cum voi încerca să urmăresc în continuare, sub semnul unei antropologii politice a imaginarului colectiv, relativ coerent și unitar, cu numeroase
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relativ coerent și unitar, cu numeroase aspecte comune între fazele sale istorice. Acest fapt derivă, pe de o parte, din teoriile despre organizarea cetății prezente în discursul antic, pe de altă parte, din evenimentul istoric al creștinării imperiului roman. Textele filosofice grecești nu au exercitat o influență directă asupra viziunii colective despre putere și nici asupra exercițiului politic, dar, pentru că au marcat gândirea ulterioară, fie în direcția neoplatonismului, fie a filosofiei stoice, fie a creștinismului timpuriu (sinteza celor dintâi), au intervenit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să se analizeze nașterea cetății și modul în care funcționează justiția, în ea și pentru ea. Întâlnim aici, într-o formulă maieutică exemplară, una dintre cele mai interesante chei de lectură din dialogurile lui Platon cu privire la subiectul nostru, anume imaginarul filosofic al politicului: contemplarea ideilor, dar și privirea lucidă și capabilă de a cunoaște, chiar prin recursul la imagine și la funcția imaginativă; ea ar putea fi utilizată ca strategie cu caracter didactic pentru determinarea trăsăturilor realității, prin deducție analogică. Discursul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nómos, la legea divină. Important în strategia argumentativă și în concepția maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației raționale, tocmai pentru a dezvolta o demonstrație filosofică cu valențe pragmatice și pedagogice. Această filosofie corectoare a concretului, critică față de contingența istorică prin apelul la model, este, prin definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență de autorii clasici precedenți, care concepeau societatea umană prin imitarea, spuneau ei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Socrate reia întregul discurs asupra valorilor etice care fondează practica politică, printr-o formulă nouă și explicit critică la adresa "democrației" imaginate de ei, o lume pentru care nu există standarde sigure și univoce. Politeía este cel dintâi text filosofic care propune modelul unei societăți politice clădite în baza cunoașterii adevărului divin. Gândirea radicală a "dublului" Socrate-Platon ilustra astfel o opțiune morală profundă și, de ce nu, un nou tip de atitudine civică. Cum democrația ateniană a sofiștilor era construită pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]