KorAP: Find »[drukola/base=geniu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...375 376 377 ...464 >

11,589 matches

Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899

Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam care fusese fiica unui Pașă turcesc anume Ibrahim de la Anadol și ia căzuse în robia creștinilor când au bătut pre turci și i-

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și deci intenția divină se exprimă, ca în cazul lui Mihai Viteazul. Contradicție ieșită din natura unei gândiri nesupuse unui examen logic mai adânc. Bălcescu va osândi pe de altă parte ca democrat istoria cronologică de

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
parte. Sub o măgură de piatră, Cîntă-n fluier un păstor. Basmele sunt propriu-zis niște balade în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-a furat pe

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
vii, Agachi Flutur, Chir Zuliaridis, Sgîrcitul risipitor, Sfredelul dracului și altele sunt prelucrări de piese franceze, mărturisite ori presupuse, în stil vodevilesc, cu obișnuita tipologie a comediei franceze în care zgârcenia primează. Alecsandri contribuie cu o veselie nesilită și cu geniul numelor proprii burlești: Jignicerul Vadră ot Nicorești, Șatrarul Săbiuță, Postelnicul Taki Lunătescu, Nastasi Cârcei, Nae Năucescu, Lică Panglică, Tingerică-Rumenică, Curculets Istets, Fărocoastă, Balamucea-Parcea, Toader Buimăcilă, Ghiță Coșcodan, Chir Chirilă, Șatrarul Nărilă etc. Dintre toate aceste piese, reprezentabile sunt încă Iorgu

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
Despot cade înjunghiat, fiindcă istoria Moldovei arată cum că mijlocul tradițional și sănătos de a scăpa de un pretendent extern este uciderea. Prin Fântâna Blanduziei, Ovidiu și o altă dramă, Virgiliu, anunțată dar neefectuată, V. Alecsandri înțelegea să definească drepturile geniului în genere și ale sale în particular. Campania de denigrare pornită împotrivă-i îndeosebi de Al. Macedonski (devenit în prima piesă Zoil) îl atinsese. Horațiu, socotindu-se geniu, mai presus de ultragiile vârstei, speră să obțină dragostea sclavei Getta, pe

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
altă dramă, Virgiliu, anunțată dar neefectuată, V. Alecsandri înțelegea să definească drepturile geniului în genere și ale sale în particular. Campania de denigrare pornită împotrivă-i îndeosebi de Al. Macedonski (devenit în prima piesă Zoil) îl atinsese. Horațiu, socotindu-se geniu, mai presus de ultragiile vârstei, speră să obțină dragostea sclavei Getta, pe care o iartă de necorespundere numai grație împrejurării că aceasta îi regăsește manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubească orice femeie, fără a fi

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
femeie, fără a fi urmărit de gelozie, și să-și ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului: Cezar, mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia dramă e amabilă, spectaculoasă, poetică nu în poezia exterioară, foarte superficială, cât în problema de bază. Horațiu suferă criza lui Goethe, o vitalitate sufletească excepțională în

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire "infernală" răcnește: "Femeie, fii blestemată. Geniu răzbunător, care zbori pe aripa vijeliilor noptoase, auzi-mă". Apoi piere în noapte și se duce să moară pentru Grecia. Misterele românilor, roman neterminat de formulă arheologică, relua preocupările mitologice ale lui Asachi și se străduia să dovedească continuitatea poporului

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
efemere ale puterii în luptă cu un factor monstruos de nedefinit, în condiție cu atât mai tragică cu cât admirația tuturor se amestecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greacă a fost înlocuit cu reaua naștere apăsând asupra geniului. În jurul lui Răzvan se învîrtesc un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel Cumplit a fost Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă (istoria: pregătire documentară și construcție artistică totdeodată), dar realizarea e dificitară. Informației extraordinare și cam excentrice îi corespunde un stil romantic țipător pe o judecată umflată, prăpăstioasă. Fraza are un puls simetric trinitar artificios

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra conștiințelor, și când un autor i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri sufletești", crede că e cazul de a manifesta "recunoștință pentru mulțumirea ce ne-a cauzat-o cetirea scrierilor

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
faraonului. Sunt urmărite doar două etape: a marchizului Alvarez de Bilbao, care are încurcături fantastice cu un dublu, și mai târziu, în epoca romantică franceză, a lui Angelo și a Cezarei, cuplu cu o capacitate de atracție de ordin metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru, fantomatic. Eroul e neliniștit, caută iubiri dureroase, emoțiile crunte ale revoluției, spre a se pierde apoi pe patine în imensitatea polară. Sărmanul Dionis

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
Cuvânt curat ce-a existat, Eone, Când Universul era ceață sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi relații și expresii

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
de psihoza de persecuție. Poetul e sub trăsnet, lovit, sfâșiat. Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria eternă. Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna ci propriul Geniu văzut în Empireu. El se declară împărat și joacă rolul imperial cu o ținută poate actoricească, dar, sub durata scenei, magistrală. Când mulțimea neghioabă îl insultă, Poetul ridică preoțește ochii la cer: Sub pulberi de aur, O cer, natură, Sub

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
răutate", e infernul dantesc, cu un Styx, Sena, pe care trec cadavre de înecați, cu o populație de apași și femei pierdute, cu o veselie factice îndărătul căreia "e groaznic orice trai", amenințat de zgomotul tunului, cu instituții șubrede, cu genii relegate în mansardă, nerăbdătoare de a se ridica în Empireu. În fața acestei bolgii se deschide perspectiva extatică a unei geografii "de porțelan", fragile, dincolo de necazuri și păcat. Japonezii sunt între popoare "copii de griji neștiutori", podurile peste ape sunt de

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
camarad incomod", om cu inspirație "bolnăvicioasă", de melancolie "moștenită", de cultură "superficială" și alte asemenea inepții filistine. Mai onest într-un fel, fără atâta insidioasă tehnică de savant, un Grama, teolog de la Blaj, găsi că Eminescu n-a fost "nice geniu, nice poet" și că jugul lui e rușinos, căci ne e subjugat "sînge din sângele nostru". Printre "criticii" vremii se prețuia în mod deosebit cronicarul dramatic Al. Lăzărescu-Laerțiu (1830-1876). Capitolul XVI ARTA CU TENDINȚĂ. EPIGONII LUI EMINESCU ANTIJUNIMISMUL IEȘAN După

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt "simfoniile", "aiurările", "delirurile", "sarcasmele", plânsetele de nebun pe stradă, dansurile macabre, muzica dureroasă (Weber, Chopin): Cântă încet din Weber: "gîndirile din urmă"- Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind - Erau în miez de noapte târzii și tainici

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
letopisețe pe baza unei cantități uriașe de izvoade. În materie literară, gustul său e refractat oricărei literaturi de o cât de relativă complicație. Descoperirile sale de scriitori și listele de "cărți bune" au fost scandalul vieții acestui om totuși de geniu, comparabil cu Voltaire, prin personalitate. Tot ce este mai valabil în literatura noastră a fost veștejit de acest neînțelegător, în numele unei injuste "respectabilități". În memorii și în articole de jurnal N. Iorga a risipit foarte mult talent, reînviind tehnica cronicii

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
e un blazat. În versuri grandilocvente și de aparență sentimentală, el își exprimă mulțumirea de a fi Poet ("couronné par la Société des gens de lettres; par le Ministère des beaux arts et par l'Académie roumaine"), închipuind drame specifice geniului. El pune mai presus de dragoste Arta și, nesatisfăcut în iubire, se retrage mândru "în munți". Evenimentele vieții au ca osie crearea poemului, prin care, cu "jertfe grandioase", "neajutat de nimeni", poetul a "cucerit" viața. Când ar fi cazul să

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
niște visători pentru care valoarea idealului stă în inaccesibilitatea lui. Sunt multe nonsensuri în acest basm, însă interpretarea pe care o dă autorul Zmeului e interesantă. Zmeul, văzut ca un demon și un Barbă-Albastră, reprezintă un soi de solitar, un geniu, năpăstuit de imaginația prăpăstioasă a lumii. Valoarea piesei, care rămâne o încîntătoare și fericită producție a teatrului nostru, stă în explozia juvenilă de poezie mitică, în maturitatea versificației. Versurile au destulă somptuozitate ca să placă în sine, dar și necesara fluiditate

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
fatalității. Presimțirea lui Verde-împărat se izbândește, vine Roș-împărat care-l omoară, fiii sunt aruncați la închisoare. De acum încolo Voie-Bună face numai lucruri cuminți, până ce se întoarce în patrie și răstoarnă pe uzurpator, în vreme ce Nenoroc, consiliat de Diavol, devine un geniu al răului, criminal, instigator, sinucigaș. S-a observat incompatibilitatea între fatalitate și calitatea de om liber a lui Nenoroc, căruia i se dă putința să aleagă între bine și rău. Contradicția e numai aparentă. Nenorocul e sortit să fie mereu

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi atins scopul. Teatralizarea Amintirilor lui Creangă (Catiheții de la Humulești) e concurată de geniul, el însuși dramatic, al humuleșteanului. VICTOR ION POPA Un bun roman, curat, epic, aproape polițist, este Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa (1895-1946), tratând despre fuga de fiară încolțită a lui Manlache Pleșa, care, fost ocnaș, se teme

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
amănuntele verbale, Blaga e un platonician, admițând ca mijloc de investigație delirul, căruia îi spune pitoresc "cunoaștere luciferică". Obiectul metafizicianului este "misterul", deci ilogicul, și modul de expresie mitul. Mult datorește fără îndoială filozoful lui Goethe. El, inspiratul, e un geniu, un "daimonion", capabil de intuiții revelatoare. Cosmologia lui Blaga, în ciuda termenilor schimbați (poetul e un mare căutător de expresii inedite, uneori până la beția de cuvinte), rămâne și ea platoniciană. Demiurgul (Marele Anonim) are vocația toturilor divine, cum am zice a

Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]